Copilul meu plecat la soare

Cu bucuria unui înger

De a cunoaște nesfârșirea mării ce cuprinde

Și zi și noapte

Noapte și zi.

Ai sărutat cumva nisipul

Ți-ai pus tu palmele căuș

Și ai cuprins cu îmbrățișare

Albastrul pur al țărmului de mare?

Și pescărușilor cu zâmbet

Și cu iubire le-ai întors

Zborul plutit deasupra serii

Zbor lin și calm de alb răpus?

Și să șoptești, să strigi

Să înnoți și să dansezi

Și să înveți din toată întinderea de pustă

A verii lungi ce o visezi!

Și să te-nchini în taina ei

Să nu se supere, ea, vara

Și în anii în care ai să crești

Să te primească ca un dar

Etern și lung să o privești!

Eternă marea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s