De azi

Când timpul stă în loc și ai chef mereu de joacă

Când m-am născut

Se secera orzul,

Pe câmpie, se scuturau macii

Și ortacii se adunau prin vie.

Zmeura da să se coacă,

La biserică, copiii băteau în toacă

Iar mama sta și plângea,

Eram ultimul copil

Ce ieșea din ea!

Sora mea mare tăia găina

De parcă pe ea 

Săracă căzuse vina,

Că mama plecase in grabă

Uitând de sfadă

De sfaturi și iubire.

Iar, tata, pe gânduri era

Visa

Că-n noaptea de luni spre marți,

O fetiță mai avea 

Plăpândă, firavă și neagră

Dar ea avea să-i fie cea mai dragă.

Și când botezul mi l-a dat,

Părea că-i vreme de Ignat

Cu mese întinse și plăcinte,

Cu fețe albe, dragi și stinse, 

Cu flori pe brațe și-n pridvor

Cu voioșie și cu dor

Și cu sfințita taină a cununiei,

Era senin, era frumos,

Era și cald era și un rost,

Era și grabă și belșug, 

În ziua când eu m-am născut.

Era și somn, erau și griji,

Dar despre astea nu v-am scris

Că-n ceasul sfânt de miazăzi,

Am fost în casă patru copii.

Și mai târziu în miazănoapte,

Doi au plecat cât mai departe,

Și doi au stat de-au privegheat

Părinții de i-am îngropat.

Când m-am născut

Se secera orzul

Pe câmpie, se scuturau macii

Și ortacii se adunau în vie

Iar eu sunt vie,

Și vă aduc în dar, totul!

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s