Etichetă / Blog de poezie

de elenalazar28

Inima noastră

Cât de perfect este timpul în mișcarea sa,
Le cuprinde pe toate
Tocmai de aceea îmi închipui inima ca și pe un timp
Cu zile senine și nopți albastre de vară
În care se zbat pescărușii albi pentru a putea ciupi puțin din măreție înainte de a veni dimineața.
Secundele scurte, exact cât ai rosti o vocală, sunt liniile mici și roșii pe care anatomiștii le numesc artere
Dar sunt atât de neprețuite,
Iar venele sunt atât de fierbinți,
Mari, mici,rotunde așa, ca și, o, oră,
Iar atriile și ventriculele sunt săptămâni, luni,ani,
Se fac tot mai bătrâne
Dar adună avide tot ce inima ar putea spune sau ar măsura viețile noastre.
Eu le-aș sugera antropologilor, arheologilor să caute inimi,
Să sape adânc în ele,ar cunoaște poate,mult mai multe despre oameni
Iar istoria ar rescri-o,
Ar spune nu era noastră,nu mileniul nostru,inimile lor atât au bătut atât, au făcut, atât de mult au iubit și au scris istorie!

IBCV Timișoara ( fragment din afișul : Cum ai grijă de inima ta)
de elenalazar28

De toamnă cu rimă

Și știu că iarba verde nu mai rămâne
Și știu că de dor se usucă uitucă
Băgrinii împletesc cununi și se urcă
În poala cerului gri și măruntă
Se ard coceni se coace ludaia sfârâind de dulce în cuptor
Mă vâr ghemuită în suflet
Să cotrobăi după soare și fierbințile ploi
Dar nu găsesc decât pături de lână creață și grea
Pilote cu pufuri de gâscă
Și albă se apropie iarna mea
Mă dreg cu votcă și cherry
Și tămâioasă și ceaiuri multe de salvie și tei
Și mă umpli pe mine și-n casă cu mere roșii gutui și alune și nuci
În păr îmi răsfiri crizantemele albe
Iar în mâini ca pe o icoană îmi așezi inima ta
O mângâi și o las să adoarmă
Și știu că în curând în vară din nou mă va striga…știu

Timișoara Str.Ion Creangă nr.2 octombrie 16

de elenalazar28

Ceva drăguț

În lipsa verii
Cerul nu ne mai desenează tușe pe ochi în albastru sau verde
Se face miop
Dar nu ne supărăm
Îi cumpărăm cele mai scumpe lentile de contact
De la Lentiamo
Și i le facem cadou punem și un bilețel în cutiuța roz pe care scriem frumos: Ti Amo
Iar el generos măgulit de gestul nostru cochet și elegant
Chiar dacă acum în toamnă are mai mult trac și e dispneic
Ne trimite între două accese de tuse
Sărutări galbene de frunze
Sau maro cu miros de castane coapte sau mov de struguri brumării în noapte
Sau măceșe de un roșu corai sau living coral
Cu gri aprins în smocuri de scai
Și într-un sfârșit de emoție gâtuit chiar plânge
În ploi subțiri de fum
Ne atinge și ne strânge în brațe cu aripi de înger
Și ne invită la un Hugo sau un ceai
O! Ce drăguț!
Și ne șoptește printre sorbituri
Am să vă trimit albastrul clar cu iriși și cu pupi de roze
La anul viitor în mai!
Promiți?
Promit!Când v-am mințit?
Tu cerul meu de necuprins
Niciodată!

La un pahar de Hugo Timișoara octombrie 2023 ( eu, Gabi, Edi și Gabi)
de elenalazar28

Rămâi

Te-am știut, te-am știut toamnă rece și rea
Și plouă peste inima mea,
Te văd azi blândă și grea,
Cu mireasmă galbenă de gutuie amăruie cu miezul dulce de nea,
Te știu pătrunsă în mine, așa, cum pătrunde iubirea uneori,
Se ține strânsă, ghemuită în creier,
Mă roade, mă macină, mă sfărâmă, mă strânge, mă vrea,
Mă poartă peste tot ca pe o frunză,mă spulberă
În vârtejuri de fum,
Mă adoră, mă sărută tainic mă frige, cu iubitul ei de bărbat copt și nebun.
Scutură soarele puful de pe îngerii mahmuri și bătrâni,
Se îndoaie, tremură trupul meu în văzduhuri
De teamă că nu mai rămâi
Te-am auzit, te-am auzit toamnă
Și tu mă auzi
Te-am știut și mă știi și tu toamnă
Rămâi cu mine, te rog, rămâi!

Fragment (Nora Blaj vernisaj octombrie Timișoara)
de elenalazar28

Declarația din 2023

Te știu parcă de-o viață
Parcă eu te-aș fi născut azi pentru mine
De ciudă uneori că nu mă lași să zbor așa cum vreau
Uit să-ți rup cordonul ombilical din mine
Dar amintindu-mi că în cele din urmă doar tu m-ai lăsat să visez
Mă screm și te las să umbli prin lume
Să țopăi vesel să te amuzi și să dansezi
Pentru că atunci când ți-e bine și nu te mai vaiți cât de bătrân ești
De parcă nu am avea același oase și vine și privirile verzi
Ești chiar drăguț și cuminte și-mi vine să-ți cumpăr acadele în parc
Și mere caramelizate și arse
De sărutul din noaptea primului păcat
Și-ți spun smerită și dragă
Vârându-mi șoapta în urechea ta bleagă
Știu că voi rămâne mereu cu tine și-ți voi striga în ziua scurtă de toamnă chiar dacă nu aude nimeni
Că nici mama ta nu te iubește atât de mult
Atât de mult cât te iubesc eu pe tine!

Los Volcanes Natural Park Lanzarote 10 septembrie 2023

de elenalazar28

Cât vom mai fi

În părul meu scurt ars de soare arid
Am ascuns zilele lungi sărutate în vară
Săruturi fierbinți cu aromă de sare de mare și verdele cald afânat de pajiști din munți
În palmele mele am adunat nopțile cu stele albastre și roz
Mângâiate de vânturile pustii din deșert
Și aștept să-mi picur pe ochi
Zilele scurte de toamnă cu ploi mici cât un bob
De strugure vânăt tămâios și ușor acrișor
Strânse în nori
În noi
Am să pun nopțile lungi
În care ai să mă strângi ușor ușor
Eu am să-ți arăt răsăritul cuminte cu urmă de brumă albă de dinte
Și apusul nesigur stingher
Și toate vor fi din nou ca și ieri
Toate toamnele vor avea aceeași culoare același miros de porumb prea galben și prea copt
Același strigăt de rătăcit cocor
Când noi ne vom iubi!
Atât de aproape atât de departe cât vom mai fi!

San Bartolome Lanzarote septembrie

de elenalazar28

Echinocțiu 23 septembrie 2023

Ai plecat vară cu un tremur mărunt de frunze și vânt
Te-a îmbrățișat ploaia din această seară
Dar să știi că era ploaie caldă cu tunete și fulgere
Prăvălite ca un fum
Peste orașul meu
În care oamenii râdeau și erau plini de veselie
Se uitau nostalgici la scoici și aricii de mare
Aduși din vacanțe
De pe plajele albe de sare
Jucau domino cu ele
Și le loveau ușor să se clatine așa…ca și un cocor rătăcit în zbor
În zborul lui spre sudul crud
Acum de verde
Ce dor mi-este de zilele acelea iubito în care te înveleai doar cu un șal
Și apa mării se prelingea amestecându-se cu nisipul alb
Și trupul tău era cald cald
Cum numai în vară poate fi
Cu mirosul acela de roșu și flori aurii
Acum te vor înveli frunzele gri de fum și penele lăsate pe drum de berze și egrete
Vei purta jeanși maronii și trenciuri de lână și mantouri în carouri
Și nu vei mai alerga desculță
Ba da iubitul meu voi fi cu tălpile goale mereu pe stradă în amintirea zilelor de vară și cu scoici prinse în părul meu să nu ne uiți!

La Santa Tinajo 19.09.2023 (Lanzarote)
de elenalazar28

Lumea e a ta

Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot iubi
Și copacul și strada și urma lăsată pe țărmul oceanului scăldat în soare
Urma fină a tălpii în care se vor înghesui să locuiască algele și stelele
Pentru că e atât de fierbinte această urmă
Are o apăsare și un ritm știut doar de tine
Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot să plângă pe
Stânca măcinată de mâinile închinate într-o bolboroseală pe care doar neînțelepții o pot pricepe
Care se așează în odihna de amiază în
Copilul care s-a înviat în sufletul mamei și nu înțelege teama ei de a nu îl pierde în
Cel care pleacă pentru totdeauna din țara lui dezrădăcinat ca și ierburile smulse din pământul sărutat de tații lor ca să facă loc altora
Oricine poate crede că orice și oricine poate să îi aparțină
E de ajuns să-ți pui fruntea pe o stâncă și să-i mulțumești pentru că a existat atât de mult
Să cuprinzi copacul în brațele tale și să-i simți ziua și noaptea
Și să-ți lași peste tot pașii să desenezi munți mări nori păsări semințe în mersul tău și când crezi că ai sfârșit să strigi cât poți tu de tare
NU EXISTĂ GRANIȚĂ NICĂIERI
Poți iubi poți plânge poți râde poți visa poți strânge poți chema îmi poți spune pe nume îți pot spune pe nume pentru că lumea toată e a ta!

Arrecife Lanzarote 18.09.2023
de elenalazar28

Nu am găsit

Există în viața mea mai mulți bărbați
Unul dintre ei este tatăl meu
Ceilalți s-au îndrăgostit de mine în timp m-au uitat au rămas sau au plecat pur și simplu
Tata însă era mereu îndrăgostit
Din prima suflare a mea de ultimul copil al lui până s-a dus într-un vis.
Își așeza iubirea în seară
Și o ținea atât de strâns
Încât și lunei îi era teamă să mă atingă cu un sărut
Tăcea mereu așa era tata
Tăcut și stins
Stins și tăcut
În toate verile cu iarbă verde
În focul alb al iernii ce-a trecut
Nu mi-a răstit în toată viața o vorbă crudă nu m-a ocărât
Dar nici nu m-a ținut în brațe
Căci nu știa nici nu a știut
Dar eu vedeam cum mă privește
În fiecare zi și noapte
În început
Și m-a privit cu aceeași dragoste în toamna în care s-a sfârșit și a durut
Atât de adâncă mi-a lăsat durerea
Că nu o pot da nimănui
Și doar un plâns de nicăierea
Mi-a mai trimis de acolo unde îi
Iar eu atât de multe i-aș mai spune
Atât de mult aș mai vorbi
Despre verile cu iarba verde
Și toamna care va veni
nu am găsit în locurile care am fost și am strigat și am râs și plâns
Un alt bărbat care să mă privească atât de mult ca el
Căci tații noștri toți s-au stins!

San Bartolome Lanzarote 13.09.2023

de elenalazar28

Și…

Și când îmi scufund sufletul în Atlantic
În refluxul în care își scaldă vulcanii iubirea
Și trupul mi-l strânge puternic așa ca o strângere de bărbat tânăr care știe ce vrea
Când inima mea rostește un singur,
un singur nume
Și măslinul adus de acasă se răsfrânge în noapte
Și tu mi te strecori în spate
Lipindu-te de mine ca o pisică albă și grea
Și când îmi intri în creier în ochi în pancreas și în splină
Și ziua de mâine e atât de departe
Și luna ne cuprinde senină
Și vântul ne prinde în rozul și albastrul răsfrânt peste cer
Mă aștern în cuvântul rămas cel din urmă
Și tac
Și visez
Și nu te mai chem
Și nu te mai strig
Și nu te mai știu
Și noi și doar o secundă rămânem agățați în timpul de ieri

Mirador del Rio Lanzarote 12.09.2023