Aș purta

Sunt vară acum,
Mă îmbrac mai tot timpul ciudată
În rochii ușoare de in
Și în picioare doar șlapii de plajă,
Havaianas,
Ooo, de atâția ani îi port!
În fiecare vară mă întorc și cutreier
Pe dunele fierbinți,aurii
Ca și cum ei ar ști
Iubirile mele purtate
Pe ici,pe colo,
Turbate,nemascate,târzii,timpurii,
Uneori le las urme de praf
Și curioasă îi pun lângă pat
Poate, peste noapte se va transforma praful de pe tălpi
În praf stelar
Și m-ar purta și mai departe,
Și nu aș obosi
Aș porni în noapte sau zi,
Spre alte locuri, spre alte țărmuri bogate și vii
Dar odată și odată mă vor părăsi
S-ar rupe, s-ar toci curelușele sau un pește înfometat i-ar ciupi, smulgând din călcăi sau degetul mic
Sau i-aș rătăci într-o cameră de hotel cu nume sonor
Sau poate vreun nor i-ar purta
M-ar purta,
Cine poate ști?

Șlapii mei Havaianas 🥰

Dragostea

Dragostea e atunci când eu plec în vacanță fiind lefteră sau înglodată în datorii uitând să mă mai reîntorc acasă
Dansând pe malul mării cu un străin pe melodii
Pe care le ascultam doar noi
Dragostea e atunci când tu mă arunci în piscină
Și te uiți după mine cum mă scufund încet
Iar disperarea mă cuprinde
Când creierul meu neoxigenat are iluzia unui corp transformat în fluture
Dar vai cât de frumos e colorat!
Dragostea e atunci când de toate cele trecute goi
Ne îngropăm amândoi
Ținându-ne doar de mână
Și privind mesele interminabile cu colivă și țuică
La care stau atâția oameni pe care nici nu-i știm
Și nici nu ne știu
Au venit doar pentru că au auzit sau au văzut la știri despre așa zisa tragedie
(Ea a alunecat pe marginea piscinei a căzut cred că s-a lovit la cap nu au dat detalii despre raportul medicului legist el a sărit să o salveze nu nu știa ea să înoate ce trist păcat că au murit)
Iubitule cred că renunțăm la priveghi și alte reguli de pomenire
Anunțuri pomeni și nemurire
Ne ajunge câtă dragoste avem!

Heaven Timișoara(fotografie realizată de Petru Cojocaru)

A nu uita

Tata îmi repară bicicleta
Tăcut afundat în spițele ruginite și zdrobite de asfalt,
Mai smulge câte un fir de iarbă ciufulit,
Nu e grăbit!
Nu e grăbit!
Mama ne pune în farfuriile de porțelan mâncarea de varză dulce cu roșii tercite
Fierbinte,
Mă ard la limbă și buze și înghit,
I-am promis că o să mănânc tot
Dar ea urlă,urlă:
Costică
Nu e cuminte!!
Nu e cuminte!!
Și atunci în ziua aceea mi-am promis
Că am să cresc mare,
Știu că am și scris undeva, ,, asta”
Poate chiar am compus o scrisoare
Și mi-am promis că nu o să gătesc feluri de mâncare sezoniere,
Cu varză sau alte legume aduse de prin lume
Și bicicletele copiilor mei vor fi mereu noi,
De parcă ar avea importanță
Sau poate nu le voi cumpăra biciclete niciodată,
Tata m-a auzit ;(wow)
Nuțica ar fi păcat!
Iartă-mă!iartă-mă
Că te-am întristat!
Acum șterg de păianjeni și praf biciclete
Și caut rețete,cu tăieței și varză creață
Uscându-mă în soarele de iulie holbat
Nu am uitat!
Nu m-ați uitat!

05.07.2022(IBCV Timișoara curtea din spate,nu știu a cui este bicicleta 🚲)

O mare perfectă

Nu mi-am ales o persoană perfectă care să mă iubească
În vara aceasta,
Nici în alte veri,
Nici o vară,nu este perfectă,
Nici alte seri,
Dar pot înota într-o mare perfectă
Cu valuri și culori scăldate într-o mie de nori,
Cu nisipuri fine, albe sau negre
Pe care să așez urme și semne
Ale trecerii mele
Devreme
Și pietre și scoici,
Alge și arici,
Meduze albe, pitice,
Pitite de frici
În ierburi ciudate, albastre și verzi,
Mă fac,te faci că nu le știu, că nu le vezi,
Nici o iubire nu e perfectă în timp,
Nici un trup nu e perfect în timp
Și nicicând nu am putea să fim perfecți în ceea ce spunem sau facem,
Dar totuși putem să zacem
Pe malul mării perfecte
Măcar puțin,
Să privim,
Să tânjim
Să dorim,
Să…im!

Paros Marea Egee (fotografie realizată de Liana Pleșa)

Poezie de iulie fierbinte

Plouă în ziua fierbinte de vară
Atunci când linia spatelui meu coboară pe genunchii tăi,
Genunchii tăi aspri care poartă mereu urmele degetelor mele,numai ale mele,
Urme rămase ca o ștampilă pe un colet livrat,
Dar plouă atât de năpraznic,
Cu tunete și fulgere albastre care străbat
Cerul,
Ploaie de vară
Bogată, buimacă,săracă,
Amintindu-ne de fiecare dată
De primul act de dragoste
Scurt, intens, parfumat,
Vestind
Ploile lungi și interminabile
Din toamnă,
Până atunci?
Mă ascund între genunchii tăi surdă și oarbă,
Și tu îmi șoptești
Iubito,plouă,plouă în sfârșit
Mă iubești,mă știi, m-ai iubit?

Ercolano Italia(mai 2022)