Chiar avem suficientă toamnă pentru noi doi
Ni se așează bruma pe tălpi și le spală ploaia măruntă și rece
Trece încă un rând de păsări pribegite întârziate din cauza iubirii
Cât de curând prima zăpadă va acoperi buzele tale și sărutul meu trebuie să fie atât de fierbinte
Încât să o topească
Să curgă albul de iubire în palmele tale
Și simțeam că avem suficientă toamnă în care să putem privi înapoi cu tandrețe și să vedem acele vise cu imagini strânse în suflet desprinse din colțuri de vară
Cu apusuri calde răsfrânte
Îți amintești acum când mă cuibăresc în brațele tale
Cum le priveam cum mă priveai
Și știam că va sosi o iarnă ce va dori să ne răsfețe!
Iubitule ce mult timp ne-a mai rămas pentru a ne iubi sau tu încă nu știi?!