De toamnă și iubire

Chinuită de soare,
Arsă și chircită,
Toamna ruginită stăruie in noi
Hai întinde mâna și oprește zborul ultimului nor,
Și țuguie gura
Să-ți strivesc de buze
Coaja cea încinsă a bătrânului castan,
Nu pleca departe,
Ci rămâi cu mine
În această toamnă dintre noii ani!
Și-ți voi spune vorbe , molcome și calde,
Patul îți voi așterne in prag de zori,
Tu,întinde brațul și aprinde bruma
Și te îmbracă in galbenul de ploi.
Ud până la oase
Tremurând , desculț, eu te voi încinge
Și
Te voi cuprinde , oră după oră
Până la apus.
Tu rămâi cu mine,
Nu pleca departe
În această toamnă dintre ani
Zilele plăpânde,nopțile buimace,
N-or să îmi ajungă
Pentru tot ce-ți dau,
Pentru tot ce-mi dai!

Timișoara, Bulevardul 3 August, Noiembrie

Poezie pentru cei plecați


Azi ,1 Noiembrie
Aprindem lumănări firave pe morminte,
Împletim inimi de crizanteme în inimile noastre, azi, fără cuvinte,
Și plângem morții noștri cu tristețe azi ,cu cuvinte, pe morminte,
Așternem zile din zilele lor,
Ne aducem aminte,
Azi , noi rămânem în umbra lor
Fără cuvinte, pe morminte
Încărcate de flori, cu ochii ce plâng,
Cu inimi ce dor,
Cu morții noștri ce dorm,
Atât de cuminte în cuvinte!

Deșertul Atacama,Chile,fotografie realizată de Călin Leucuța

Un nou drum la Roma

Fotografii realizate de Lara Nuțu

La Roma
Voi pleca într-o duminică din nou
Să ascult liturghia în biserica San Giovanni dei Fiorentini
Să pot culege spinii din sufletul meu
Împreuna cu pelerinii
Și câinii,
Noi să cântăm imnuri și să aducem slavă
Iar ei, câinii să vadă,
Stănd lungiți în amvon
Somnoroși și fericiți
Raiul care ar aștepta
Să fim îngropați împreună cu oasele lor
Înfășurați
În giulgiu de iarbă
Și frunze de toamnă.
Alergănd mereu în iertare și iubire
Printre îngerii noștri și ai lor!

Poezie de toamnă și iubire


Mi-e foame de vară,
De zilele ei fierbinți de încinsă smoală,
De călcâile mele îngropate în nisip,
De unghiile mele vopsite în albastru de iarbă și alge,
De mugetul mării ascuns în apus,
De șoapta iubirii dusă de vânt,
Departe în toamnă,
Când ora se subție și noaptea pătrunde
În trup, în minte, în casă și în noi,
Și ploaia se încinge, și frunza se stinge,
Buimacă, căzută, năucă prin nori,
Mă vâr supusă în tine, în tihnă,
Și adulmec mirosul tău de arțar,
Picură seva tulpinii tale în mine,
Afară, se frânge ziua în ceață și frig,
Mai stau, mai rămân cu tine un pic,
Să număr păsările rătăcite și zgribulite de pe crengile tale,
Și roșul scoarței ce crește în petale,
În inimi, în îngerii ce-ți dorm pe palme,
Și așteaptă vara să vină înapoi!

Desen realizat de Andrei Drăghia

Poezie de iubire


Trupul tău nu are nevoie de haine,
Eu oricum te dezbrac în fiecare secundă,
Alungă, sărutul meu
Orice molie care ar devora șifonierul minții tale.
Te dezgolesc și în același timp
Te înfășor cu inima mea
Sufocăndu-te până am să mor!
Trupul tău nu are nevoie de haine,
Eu te țin ascuns în palme
Și în timp oasele tale se vor sfărâma de umezeală sărutului,
Se vor cocoșa câte un pic
De îmbrățișarea văzduhului,
Iar pielea ridată de soare
Se va strânge în îmbrățișare,
Îmbrățișarea mea,
Se va întinde ca o uliță scufundată în vânturile de toamnă,
Toamna mea,
Tu vei fi despuiat ca bărbat în ochii celor din jur,
Dar eu voi citi din scripturi
Și le voi striga
Adevărat, adevărat el cu mine și iubirea mea s-a îmbrăcat!

Poezie de octombrie și iubire


În a doua săptamnă din octombrie, în seară
Mi-am propus să dau de pomană.
I-am pus pe rabin, pe preot, pe pastor și imami, pe mekkubal
Și pe un călugăr tibetan
La masă, și i-am cinstit
Cu vin și pește și orez.
Am râs, am spus povești și am glumit.
Apoi în blândul asfințit
I-am întrebat dacă au iubit?
Ce e iubirea ?
Toți cei șapte oaspeți s-au mirat!
Și eu le-am arătat pământul jos
Și cerul, sus,
Și îngerul în dreapta mea,
Și-n stânga, inima!
Oh! de-aș putea avea
Doar inimi, stele călătoare
Pe tot cuprinsul vieții, ca să zboare,
Să lumineze în infinit
Ce am iubit
Cât am iubit!

Tablou realizat de Joseph Vokoun

Poezie despre oameni


Suntem culegători de struguri,
Culegători de vise
Bețivi de iubire, adormiți în culise,
Sufletul nostru urcă în vie,
Urcă pe scenă.
Și dintre o mie de dansuri bacante și cântări
Se așterne licoarea cea roz în noi, licoare de ploi.
De ar fi sufletul nostru duhul din lampă,
Ce străjuie și nu adoarme printre araci,
De-ar colinda talpa cea stearpă
Numai în toamnă cu ochii săraci, de gânduri și griji,
De s-ar îmbogăți truda noastră de culegători
Culegători de struguri, culegători de vise,
De am putea să ne pierdem în noi și în nori,
Bețivi de iubire, treziți doar de îngeri cu aripi întinse!

Fotografie realizată de Pop Ioana.
Bucerdea,Vinoasa, jud Alba Iulia

Declarație de iubire

Să te țin mereu în brațe
Umbra ta roșie să rămână
Ca un așternut pe trupul meu.
Să te țin mereu de mână
Să nu -mi bâjbâi în suflet cu greu,
Să te car în spinare,
Pe umeri, la mare și soare
Să te port mereu,
Ca și cum tu, ai fi al doilea eu
Puțin mai mare.
Să te gust clipocind din buze
Și sa-mi rămână aroma dimineților petrecute cu tine
Aromă de cafea proaspăt rășnită,
Aroma mea de iubită,
Să mă miroși afundăndu-te în inima mea adâncă
Ca o scorbură pitită,
Plină de castane si ghindă,
De frunze și tihnă
Să mă ajungi în cele din urmă ,
Să te ajung și intr-un târziu sătui de alergat amândoi
Să mă îngrop ,
Tot cu tine,
Sub același copac care mai crește încă,
Lângă care te-am așteptat,
M-ai ținut în brațe , m-ai sărutat
În toamna cea blândă
Să te țin mereu de mână!

Tablou realizat de pictorul Andrei Popa

Poezie despre casa mea


Astăzi îmi împodobesc casa
Cu chipuri de oameni buni și frumoși
Mi-i aștern pe perete, cu susul în jos,
Ca din ei să coboare inimile lor roz,
Mov,
Violet,
Galbene,
Portocalii,
Roșii,
Albastre,
Verzi,
Gri,
Poezii, ale vieții.
Să știi dragul meu
Că noi doi avem cea mai mare comoară din lume
Și nu e de vânzare,
Casa noastră împodobită
Cu chipuri de oameni buni și frumoși din întreg universul
Casa noastră cu inimi ce glăsuiesc iubire
Ce trăiesc!
O vor păstra-o copiii noștri,
nepoții, strănepoții, stră-strănepoții
Cu toții!

Desen realizat de Pop Traian Flaviu