Ce am mai lăsat?

Ce am mai lăsat din toamnă
Puțin soare pătat de ceața galbenă și subțire ca o coajă de ceapă uitată pe marginea grădinii
Păsări străvezii și înfometate de vară
Alungate în seară de frigul încă îngăduitor
Îmbrățișări cuvinte scrise cu buzele pe trupul iubitului
Ca să nu uite cât de mult îl iubesc
Și multe amintiri din alte anotimpuri
Pe care le împrăștiem peste tot în noi în casele noastre în orașele noastre
În copiii noștri
Sau în copiii pe care nu îi vom avea niciodată
Ce nu vom lăsa din toamnă să plece niciodată
Va fi pentru fiecare alte îmbrățișări alte cuvinte alte săruturi fierbinți de plăcere sau reci de ploaie
Vor fi urmele noastre rămase peste tot pe unde am umblat și vom rămâne mereu
Urmele noastre nu le vom lăsa niciodată
Toamna se va împodobi cu ele ca să fie mai frumoasă mai bogată
Va purta întotdeauna această comoară cu ea

Octombrie Costa Brava

Noi, îngerii

După ce și-a desăvârșit creația Dumnezeu a privit înăuntrul omului nedumirit
Parcă îi lipsește ceva
Îngerii l-au aprobat
Așa este
Îi lipsește inima.
Și atunci înainte de a-și savura cafeaua duminică dimineața a suflat a respirat mirat și atât de minunat cum numai El știe să respire a împrăștiat ceața
Din toamna minunată a noului an de facere
Și-n cele trei ceasuri din cele multe ce aveau să vină de atunci încolo
S-a uitat la cer a privit fulgerul și l-a împlântat sub formă de patru spații realizând un grafitti genial
A trimis mările albastre și a înflorit macii purpurii și arțarii bogați
De-a făcut arterele și limfa și venele dar,
Fiecare înger vroia să-și împrumute codul genetic inimii
Cei galbeni i-au dat din puful păpădiei
Să fie ușoară
Cei gri i-au dat sinapsele
Cei de aramă i-au stabilit impulsurile electrice
Cei mai înalți i-au preconizat ritmul
Sinusal curat netulburat decât de vreme supărare sau iubire
Îngerii roz i-au împrumutat rozul fericirii
Iar pe cei albi i-a trimis să vegheze și să repare să aline durerea și suferința inimii iar ei sunt printre noi și văd cel mai bine pentru că ei au ochi peste tot să poată privi în adâncul celei care ne ține în viață: ochi albaștrii verzi cenușii sau negrii
Sau ochi izvorâți din bruma castanelor
Ei se numesc: ………..
Luca Dan Adina Petru Mirela Simina Horea Mihai Cozma Andrei Maria Ioana Elena Constantin Simona Olga Gabriel Alexandru Ramona Gheorghe Alina Anda Claudia Mihaela Diana Ana Adrian….. și pentru cei care nu știu încă îi găsiți la IBCV Timișoara str.Gheorghe Adam nr.13 A.❤️💙

Timișoara 23.10.2024 CardioCulture

De toamnă

Ne adunăm iubirile aici în Piața Traian
Și în cinstea lor aprindem lumânări parfumate de la Reminiscent.of
Eu le ador pe cele care miros a gin tonic
Îmi amintesc de vară de vara pustiitoare dinaintea acestei toamne o toamnă care are gust de toamnă autentică
Ție iubitule îți plac cele cu aromă de cafea
Le știi zâmbetul și trezitul în zori lângă mine iubita ta
Să onorăm azi aceste iubiri cu vin cu bere cu cocktailuri cu nume ciudate spumante și amețitoare
Să ne plimbăm unii lângă alții unii cu ceilalți pe pietrele acestea din piață ciugulite de porumbeii psihadelici și gri
Să ne teșim tălpile pe ele
Să fim cât mai vii
Să-i aducem aminte pe cei care la rândul lor au au aparținut acestui loc și poate cu puțin noroc le vom simți prezența le vom continua iubirea
Și vom posta pe insta sau pe alte pagini de socializare imagini ale iubirii cu noi cu ei sau cu alții care vor veni în Piața Traian.

Piața Traian Timișoara octombrie 2024

Oricare femeie

Oricare dintre femeile pe care le vedeți astăzi îmi aparțin cu totul
Le-am nenăscut din iubire și le-am adus în lumină cu iubire
Adorați-le căci ele sunt bucuria durerea putința și strigătul vieții
Unora le-am împlântat aripi în umeri și între omoplați ca unor copii fără tați
Iar altora le-am răsădit cer albastru plin de speranță
Pe fețe și trup le-am picurat rouă subțire de dimineață
Le-am făcut primăvară cu inimi roșii aprinse de lalele
Le-am făcut vară cu galben torid de Sahară
Iar puțin de tot le-am făcut toamnă și iarnă
Ca după atâta privegheat să le las să doarmă
Să vă purtați cu ele cu respect
Îmbrățișați-le cu dragoste
Nu vă fie teamă puteți să pătrundeți în sufletul lor
Ele vă așteaptă vă strigă vă ascultă
Ele sunt eu!

Karla Vago Monica

Și s-a dus

Și s-a dus și toamna
Dezvelită de vântul iubirii
Gonită poate de unul dintre noi
Doi copaci se îmbrățișează pe stradă
Doi nori se sărută aprins și ne ninge
Două galaxii apar pentru prima dată din nemărginirea spațiului
Două stele ținându-se de mână pentru ultima oară se sting
Și s-a dus toamna
Și te ating
Ca și cum te-aș cunoaște de-abia acum!

Ne pregătim de sărbători☺️

Chiar avem

Chiar avem suficientă toamnă pentru noi doi
Ni se așează bruma pe tălpi și le spală ploaia măruntă și rece
Trece încă un rând de păsări pribegite întârziate din cauza iubirii
Cât de curând prima zăpadă va acoperi buzele tale și sărutul meu trebuie să fie atât de fierbinte
Încât să o topească
Să curgă albul de iubire în palmele tale
Și simțeam că avem suficientă toamnă în care să putem privi înapoi cu tandrețe și să vedem acele vise cu imagini strânse în suflet desprinse din colțuri de vară
Cu apusuri calde răsfrânte
Îți amintești acum când mă cuibăresc în brațele tale
Cum le priveam cum mă priveai
Și știam că va sosi o iarnă ce va dori să ne răsfețe!
Iubitule ce mult timp ne-a mai rămas pentru a ne iubi sau tu încă nu știi?!

Timișoara Piața Traian noiembrie 2023

Ea

Când plouă tu mă uiți
Sau te faci că mă uiți
Eu stau acoperită cu un pled de lână să nu-mi fie frig
Mă ascund și din când în când
Îmi descopăr o mână
Dar tu te faci că nu o vezi
Și atunci când îmi sună telefonul spui
Nu e acasă ea locuiește în toamnă
Și eu am rămas singur și habar nu am să îmi fac un ceai
Nici măcar pliculețele de ceai nu le găsesc
Mereu le schimbă locul
Ca să mi se facă dor de ea
Le-o fi pus pe raftul de sus sau în cutia metalică cu capac de bronz
Nu vreau să o caut să o strig
Ea locuiește în toamnă
Și nici nu știe cât de mult o iubesc

Timișoara Piața Traian noiembrie 2023

Atâtea

Atâtea toamne trec prin viața noastră multe prea multe uneori și consider că
Ar trebui să le dăm nume
Nume de domnișoare sau de doamne sau de iubiți sau amanți
Și în loc să precizăm anul de pildă 1904 1964 1988 sau 2020 să spunem în toamna domnului X s-a petrecut în toamna domnișoarei Aniela m-am îndrăgostit sau cele zece toamne ale domnului Mihnea nu a plouat deloc
Cred că ar fi mult mai ușor pentru noi fiecare să ne amintim de toate toamnele din viața noastră de exemplu voi începe eu chiar acum în toamna anului 2023 nu s-a întâmplat nimic surprinzător pentru mine Israelul Palestina poate o să fie bine?!

Un mic colț cu amintiri( scoici , arici de mare, pietre vulcanice cu turmalină adunate în septembrie 2023 în Lanzarote)

Eu tu el ea noi voi ei ele

Toamna mea bogată în copaci despuiați
Toamna ta cuprinsă de vânt bezmetic ce ne suflă în ceafă
Toamna ei înfășurată cu șaluri fine colorate de mătase
Toamna lui amețită de vinul ușor parfumat și tăvălitul pe urmă repede în pat
Toamna noastră cu gust de castane încinse
Toamna voastră
Cu gesturi omologate de întreținere civică
De mături ciufute și saci și pungi de hârtie reciclabilă aruncate în toiul festivalurilor:
Sărbătoarea recoltei Oktoberfest Culinaria Banatica Brâncuși Vahabundos Sarmalele reci etcetera
Toamna lor cu țipăt de cocor întârziat pentru că atât de tare s-au îndrăgostit
Și-n îndrăgosteala lor absolut totul au uitat chiar și realitatea că noi, toți avem o toamnă cu multe secunde în care ploaia fumul îngustat ceața vinul roșu ceaiul fierbinte plăcinta cu mac orele lungi penetrate în care trupuri de toate vârstele se găsesc piese de teatru orașe ciudate…pur și simplu
Au uitat și…
Iubesc forever iubesc!

Timișoara Piața Badea Cârțan

Altfel toamna

Era înainte un timp al toamnei mult mai bine stabilit
În care toate își aveau rostul
Frunza era galbenă,
Copacul îngenunchea sub tăișul vântului
Iar peste case și suflete ploua, ploua
Și mă îmbrăcam cu fulgarine bej și pardesie cadrilalate
Care purtau acel miros suav, mirosul meu de fată
Acum, ni se plimbă păianjeni prin colțuri, dovlecii se coc mai devreme,
Gutuia poartă un auriu mult mai intens cu smocuri mărunte de gene…
Și să mă încalț, nici nu mai știu cu ce,
Cu cizme, ghete, pantofi cu vârfuri boante și tocuri pătrate
Sau espadrile de piele Lauren Ralph Lauren,
Să fiu melancolică sau să fiu virusată,
Să fiu somnoroasă sau agitată, chiar nu știu,
Acum,totul e altfel, de aceea
Mă voi preface într-o mimoză de toamnă, iar
Când va fi puțin frig îmi voi ascunde inimile în palmă
Iar când mă va învălui căldura mă voi juca, voi alerga și mă voi da de-a dura.

Decor ( magazinul Bega Timișoara octombrie)