Etichetă / iubire

de elenalazar28

Onomastică

Tu , nu ar trebui să fii bărbatul perfect pentru mine,
M-aș plictisi,
Și ar rămâne plictiseala agățată în zi,
Ca urma de ruj de pe gulerul cămășii tale.
Tu nu ar trebui să porți sandale, dacă nu îți place,
Aș rămâne uimită dacă ai face-o,
Și ar rămâne uimirea împleticită ca și mersul tău pe dale.
Tu nu ar trebui să -ți aranjezi părul din barbă,
Lasă-l așa zgribulit, chiar dacă nu se mai poartă,
Aș rămâne pustie cu firele tale cărunte în poartă,
Singură așteptând anii de ieri.
Tu nu ar trebui să-ți pensezi sprâncenele
Căzute stufoase pe pleoapa dreaptă și stângă,
Aș rămâne cu ele în mână ,
Smulse , nătângă,aș începe să zbier,
Și ar chema vecinii ambulanța pentru ,,Văcărescu”.
Știi tu, nu ar trebui să te numești Ionescu, Popescu, Grigorescu,
Îmi place ,,ți “ din terminația numelui tău,
Aș rima acest ,,ți “ cu verbele a privi, a iubi,
Și ar rămâne iubirea și privirea mea, surprinsă total,
Evidențiată într-un titlu din ziarul local,
Alaturi de invitația de bal,
Sau reclama pentru noul mall,
Sau reclama pentru Pall Mall,
Și nimeni n-ar știi atunci
Că eu te iubesc, pentru că tu ești tu!

Când noi doi umblam prin lume Kairouan , Tunisia
de elenalazar28

Aniversarea iubirii

Inima mea s-a oprit la tine
În bătaia de noiembrie care ne-a îmbrăcat cu haine de miri pentru totdeauna,
Inima mea învăluită de aripi de arhanghel,s-a oprit doar la tine,
Inima ta trâmbițată s-a întors înspre mine,doar înspre mine,
Cununate inimile noastre și legate în taina izvorâtoare de dor,
Până am să mor,
Până ai să mori,
Până am să zbor,
Până ai să zbori,
O să fim mereu împreună!

Trandafirii încă înfloresc în grădina mea
de elenalazar28

Un nou drum la Roma

Fotografii realizate de Lara Nuțu

La Roma
Voi pleca într-o duminică din nou
Să ascult liturghia în biserica San Giovanni dei Fiorentini
Să pot culege spinii din sufletul meu
Împreuna cu pelerinii
Și câinii,
Noi să cântăm imnuri și să aducem slavă
Iar ei, câinii să vadă,
Stănd lungiți în amvon
Somnoroși și fericiți
Raiul care ar aștepta
Să fim îngropați împreună cu oasele lor
Înfășurați
În giulgiu de iarbă
Și frunze de toamnă.
Alergănd mereu în iertare și iubire
Printre îngerii noștri și ai lor!

de elenalazar28

Poezie de toamnă și iubire


Mi-e foame de vară,
De zilele ei fierbinți de încinsă smoală,
De călcâile mele îngropate în nisip,
De unghiile mele vopsite în albastru de iarbă și alge,
De mugetul mării ascuns în apus,
De șoapta iubirii dusă de vânt,
Departe în toamnă,
Când ora se subție și noaptea pătrunde
În trup, în minte, în casă și în noi,
Și ploaia se încinge, și frunza se stinge,
Buimacă, căzută, năucă prin nori,
Mă vâr supusă în tine, în tihnă,
Și adulmec mirosul tău de arțar,
Picură seva tulpinii tale în mine,
Afară, se frânge ziua în ceață și frig,
Mai stau, mai rămân cu tine un pic,
Să număr păsările rătăcite și zgribulite de pe crengile tale,
Și roșul scoarței ce crește în petale,
În inimi, în îngerii ce-ți dorm pe palme,
Și așteaptă vara să vină înapoi!

Desen realizat de Andrei Drăghia
de elenalazar28

Poezie de iubire


Trupul tău nu are nevoie de haine,
Eu oricum te dezbrac în fiecare secundă,
Alungă, sărutul meu
Orice molie care ar devora șifonierul minții tale.
Te dezgolesc și în același timp
Te înfășor cu inima mea
Sufocăndu-te până am să mor!
Trupul tău nu are nevoie de haine,
Eu te țin ascuns în palme
Și în timp oasele tale se vor sfărâma de umezeală sărutului,
Se vor cocoșa câte un pic
De îmbrățișarea văzduhului,
Iar pielea ridată de soare
Se va strânge în îmbrățișare,
Îmbrățișarea mea,
Se va întinde ca o uliță scufundată în vânturile de toamnă,
Toamna mea,
Tu vei fi despuiat ca bărbat în ochii celor din jur,
Dar eu voi citi din scripturi
Și le voi striga
Adevărat, adevărat el cu mine și iubirea mea s-a îmbrăcat!

de elenalazar28

Poezie de octombrie și iubire


În a doua săptamnă din octombrie, în seară
Mi-am propus să dau de pomană.
I-am pus pe rabin, pe preot, pe pastor și imami, pe mekkubal
Și pe un călugăr tibetan
La masă, și i-am cinstit
Cu vin și pește și orez.
Am râs, am spus povești și am glumit.
Apoi în blândul asfințit
I-am întrebat dacă au iubit?
Ce e iubirea ?
Toți cei șapte oaspeți s-au mirat!
Și eu le-am arătat pământul jos
Și cerul, sus,
Și îngerul în dreapta mea,
Și-n stânga, inima!
Oh! de-aș putea avea
Doar inimi, stele călătoare
Pe tot cuprinsul vieții, ca să zboare,
Să lumineze în infinit
Ce am iubit
Cât am iubit!

Tablou realizat de Joseph Vokoun
de elenalazar28

Declarație de iubire

Să te țin mereu în brațe
Umbra ta roșie să rămână
Ca un așternut pe trupul meu.
Să te țin mereu de mână
Să nu -mi bâjbâi în suflet cu greu,
Să te car în spinare,
Pe umeri, la mare și soare
Să te port mereu,
Ca și cum tu, ai fi al doilea eu
Puțin mai mare.
Să te gust clipocind din buze
Și sa-mi rămână aroma dimineților petrecute cu tine
Aromă de cafea proaspăt rășnită,
Aroma mea de iubită,
Să mă miroși afundăndu-te în inima mea adâncă
Ca o scorbură pitită,
Plină de castane si ghindă,
De frunze și tihnă
Să mă ajungi în cele din urmă ,
Să te ajung și intr-un târziu sătui de alergat amândoi
Să mă îngrop ,
Tot cu tine,
Sub același copac care mai crește încă,
Lângă care te-am așteptat,
M-ai ținut în brațe , m-ai sărutat
În toamna cea blândă
Să te țin mereu de mână!

Tablou realizat de pictorul Andrei Popa
de elenalazar28

Poezie despre părul meu


Părul meu are culori peste culori
Culori de primăvară verde, buclată cu ploi mărunte căzute în seară,
Culori de vară gălbuie și arsă, albastră de sare,
Culori de toamnă arămie, foșnită, grăbită,
Culori de iarnă albă, mocnită.
Părul meu are suflete peste suflete,
Învăluite în lumină ce-și amintesc în soare de aripile de porumbel
Ce-l vor face să zboare!
De aceea reprogramez în fiecare anotimp ora mea de tuns,
La alt și alt frizer, într-un alt și alt cartier!
Părului meu îi e de ajuns
Îngerul ce l-a învățat să coloreze, să deseneze timpul plecat, întins cu placa și dat a plecat

de elenalazar28

Poezie despre casa mea


Astăzi îmi împodobesc casa
Cu chipuri de oameni buni și frumoși
Mi-i aștern pe perete, cu susul în jos,
Ca din ei să coboare inimile lor roz,
Mov,
Violet,
Galbene,
Portocalii,
Roșii,
Albastre,
Verzi,
Gri,
Poezii, ale vieții.
Să știi dragul meu
Că noi doi avem cea mai mare comoară din lume
Și nu e de vânzare,
Casa noastră împodobită
Cu chipuri de oameni buni și frumoși din întreg universul
Casa noastră cu inimi ce glăsuiesc iubire
Ce trăiesc!
O vor păstra-o copiii noștri,
nepoții, strănepoții, stră-strănepoții
Cu toții!

Desen realizat de Pop Traian Flaviu
de elenalazar28

Remember Cartierul Roșu



Mă plimb prin Cartierul Roșu în noapte
Poate găsesc ceva de vănzare
Sau poate îmi cumpără cineva
O fâșie din inima mea
Albastră indigo și pustie
Poate ofer eu un pantof, un braț,
Sau fac troc în schimbul unui loc sau platz
De stat pe jos
Pe piatra cenușie.
Poate primesc bonus
Pentru răbdare
Pentru strigare
Pentru amnezie.
Uimiți ochii tresar la vederea șirurilor de oameni
Căutători ca și mine
Nu -i văd tulburi și dezgoliți de pudoare,
Ei pălăvrăgesc într-una,
Îmbrăcați în trenciuri de ploaie
Despre bursă, despre copii,
Despre crinii imperiali,
Nimicuri, prostii.
Toți poartă creioane și hârtii
Ei, oamenii nopții scriu poezii!
Am să-mi cumpăr și eu o garsonieră aici,
Cu pat, scaun și noptieră, și o bucătărie chircită într-un colț
Să vin la pensie și să fac negoț
Cu zilele din urmă, cu timpul
Ca un hoț ce îmi fură amintirea
Și iubirea.