Noiembrie are ochii de plută,
Cu ochii lui , el ne sărută,
Noiembrie are plete de ploi,
Ne mângâie în taină și ne dă fiori,
Noiembrie are mâinile umede de ceață,
Ni le răsfiră încet pe față,
Noiembrie are genunchii îndoiți de artrită,
Ne îmbrățișează strâns în pripă,
Noiembrie are umerii cu nori
Ne închide în casă, suntem doi,
Noiembrie are tălpile pline de noroi,
Și ne dezbracă , suntem goi,
Noiembrie își pune mască gri pe gură,
Și ne iubește cu măsură,
Noiembrie are inima de frunze,
Ne înlănțuie și ne ajunge
De eu mă fac , și tu te faci
Pe străzi, în galbenii copaci!
Lazăr Elena 
Ff frumoasă, iti mulțumesc ptr recunoștința fata de mine și copilul meu drag care mia umplut golul de care sufeream si sa sti tot în luna noiembrie 27 .11.2007ora 3 dimineața mia schimbat viața. ITI MULȚUMESC
ApreciazăApreciază
Lili cu drag și eu vă mulțumesc că mă susțineți și Andrei va veni cu și mai multe binecuvântări pt casa voastră 🤗❤️
ApreciazăApreciază
🥰😘😘🤗🤗
ApreciazăApreciază
💖🍁📝
O poezie plină de rimă, captivantă, despre domnul Noiembrie!!!
Bârrrrrr!!!
Niciodată nu m-am gândit la luna Noiembrie ca la un”el”.
ApreciazăApreciază
E întotdeauna un el!
ApreciazăApreciază