Etichetă / iubire

de elenalazar28

Oameni de zăpadă

Tablou realizat de Ramona-Maria Ciuca. 10.12.2020
Ramona-Maria Ciuca,
Iubesc joaca, iubesc să trăiesc, iubesc arta și natura.
Pictatul pentru mine e locul în care timpul si spațiul nu mai există, decât emoții, culoare și pasiune.
Locul în care mă simt atât de liberă unde nu există compromis și nimic nepotrivit.
În curând o să apar într-o revistă internațională (Madrid, luna martie). Am onoarea de a fi singura româncă și a-mi reprezenta țara.
Am 33 de ani si jocul continuă.

Să fim azi doar oameni de zăpadă,
Să stăm nestingheriți, cuminți pe stradă,
Pe alei, printre copacii despuiați și goi,
Cu ochii negri de tăciune,
Pe cap să ni se pună oale ciuruite și bătrâne,
Și șaluri roase de molii cenușii
De mâini fierbinți și albe de copii.
Și gândurile noastre să cuprindă
Golul din viață și de gheață ca-ntr-o ghindă,
Să uităm de taxe, de promisiuni, facturi omise,
Să stăm cuprinși de vise, înțepeniți și fără mâini
Doar să privim la stele și minuni,
Să nu mai alergăm cu măștile pe gură
Făcând cumpărături fără măsură,
Să așteptăm ca soarele să vină,
Să ne sărute, să ne aline,
Să ne topim încet, încet în taină,
Tăcuți și singuri fără spaimă,
În picuri roz de nori purtați în vânt,
Noi, oameni de zăpadă pe pământ,
Și-n urmă să rămână
Inimile noastre roșii împreună,
Pe stradă, cuminți , nestingherite printre copacii despuiați și goi,
Mâine când iarna noastră doar va ninge
Iubiri și șoapte și culori!

de elenalazar28

Sunt Everest

Fotografie realizată de Călin Leucuța

Am fost plecată multe zile într-o țară
Țara bolnavilor de covid,
Țară cu soare arid,
Și cer fără stele,
Credeam că eu sunt singura stea printre stele,
În țara aceea, noi umblam rătăciți cu plămânii sufocați
Fără oxigen,
Cu plămâni pozitivi care gem,
Cu plămâni care cer
Care cer într-una și nu primesc răspuns,
Spuneam că uneori mi-e de ajuns,
Că e destul,
Dar în țara din care plecasem
Erau prietenii mei negativi,
Erau îngerii mei lăsați acasă,
În plâns și speranță,
Care-mi strigau: ,,Nu te lăsa, ești puternică, ai să treci și peste asta!”
Uneori ajungeau la mine frânturi de rugăciune, de bine,
Unele silabe rostite în gând, țipând ,
Promisiuni, amintiri, mesaje, convorbiri.
Parcă plămânul drept mă lăsa,
Iar cel stâng, mă privea cu inima mea
Și inima mea și a voastră negativă mereu se atrăgea,
Și secunda polarizată astfel, se făcu iar de oxigen,
Și azi numai gem,
Și azi trăiesc și iubesc
Și știu că sunt supraviețuitorul acestui pământ,
Că pot să mai strig,să râd și să cânt,
Că sunt Everest!!!

de elenalazar28

Poezie despre numele noastre

Fiecare loc, sau oraș, sau cătun din lume
Are ca și patron ocrotitor
Un sfânt, un arhanghel,
De parcă locuitorii pământului
Ar parcela cerul și raiul.
Oare acolo sus
Stelele și galaxiile și nebuloasele
Și câte alte corpuri cerești ar mai fi,
N-ar trebui să poarte numele noastre?
N-ar trebui să le cheme
Nicoleta, Maria,Adelina,Daniela, Nicolae
Ramona,Valentina,Adina,Patricia,Mihai
Florina,Liana,Andra,Andrada,Gabriel
Claudia,Liliana,Monica,Sofia, Cantemir
Doar noi și numele noastre purtăm iubiri!

Tradiționalele bețe de Moș Nicolae (fotografie realizată de Ioana Pop)
de elenalazar28

Decembrie

Decembrie, ar trebui să poarte numele Maria,
Fără de ea, neaua nu ar mai fi nea,
Nu am sărbători Crăciunul,
Nu ar fi ziua împodobită cu beteală și crengi de măr țesute cu fire de urzeală,
Nu ar trâmbița îngerul Gabriel,
Nu am colinda cu lerui ler,
Și nu am zdrăngăni,
Clopote de aramă,
Nu am înverzi ieslea casei noastre cu smerenie și taină,
Nu am iubi,
Nu am posti,
Nici nu am ști
De lumina aleasă
Și steaua rămasă în locul ei pe câmpia de mătase a Betleemului,
Maria, ar trebuie luna aceasta de iarnă rebotezată,
Când ne promitem să fim mai buni,
Să nu ne certăm, să ne iertăm,
Să adunăm imnuri, cântări, slavă și rugi în inimile noastre
Roșii de speranță, de încredere,
Și de mai bine, ninse și albe în iarna ce vine!

Israel, tablou realizat de Bracha Brym-Lavee
de elenalazar28

Sfârșit de noiembrie

Zborul primului și ultimului arhanghel
Coborât din cer
Stingher,mă înalță și-mi șoptește că iarna se apropie,
Iarnă de ger,
Și văd cum cetele de îngeri își scutură penele,
Să cadă peste noi fulgii de zăpadă din inimile lor,
Așteptănd uimite înghețul sufletului nostru
Sau îngenunchierea în cele din urmă,
În iubire.
În noiembrie chem temătoare,
Vânturile din nord,
Să ne împrăștie sentimentele de singurătate,de răutate,și frustarea,
Să ne ajungă zborul primului și ultimului arhanghel,
Ce ne aduce crinii de iarnă albă
Să ne împodobim zilele, nopțile,
Filele vieții noastre în sfârșitul acestei toamne,
Cuprinsă de ghețarii ce plutesc în derivă,
În inversarea polilor,
A ploilor,
A sudului fără rod ce îl pun zălog,
Cuvintelor.

Fotografie realizată de Alexandra Dănescu
de elenalazar28

Poezie despre inima cuprinsă de frig


Mi-e atât de frig,
Încât, inima mea tremură speriată,
Ai lăsat-o afară în toamna despuiată și -n ploaie,
Numărând secundele ce foșnesc
Și se înlănțuie în zborul rândunelelor,
Rapid, cu bătăi neregulate din aripi,
Agitate, neliniștite,
Iubesc.
Inima mea se fibrilează de la atâta frig,
Aprinde focul din trupul tău
Și încălzește-o,
Păzește-o,
Să nu piară în timp.

Scoția, 2019
de elenalazar28

Noiembrie de ploi și iubire în Amsterdam


Rătăciți in ploaia din Amsterdam
Asteptăm să înflorească laleaua
De un roșu aprins
De sânge, clocotit,
Nestins,
Savurăm prăjiturele
Mititele,
Cu arome de cocaină,
Pudrate din belsug
Cu zahăr brun de trestie
Uitate in ploaia din Amsterdam.
Bărbați grăbiți mă înghiontesc
Trupul meu nu -i ademenește,
Miroase a vară.
Surprinsă rămân
Când iubitului meu ei îi șoptesc vorbe neînțelese la urechea lui bleagă
Astupată cu ceară.
De aceea el îmi zâmbește
Și-mi arată casele înguste cu ferestre fără perdele,
Roțile de cașcaval
Și tablourile gri cu cartofii lui Van Gogh.
De dragoste,de multă dragoste
I-aș reteza și lui urechea
Să rămână și el neuitat
Și rătăcit în ploaia din Amsterdam
Câte un pic …
Plouă acum cu sufletul curat…
Vezi și tu?

Fotografie realizată de Andrada Pătruca
de elenalazar28

De ziua bărbatului

El, bărbatul, l-a făcut din lut Dumnezeu,
Întâiul,
I-a dat ochi să ne privească,
Mâini să plămădească frumosul,
I-a dat palme tari ca osul,
Sămânță să rodească,
I-a adus prinosul
În tălpi,
În rărunchi,
În plămâni,
În genunchi,
În gând.
Dumnezeu s-a minunat decât de puternic , de înalt, l-a creat.
Îi lipsea însă ceva!
Dumnezeu a cugetat, s-a rugat, a stat puțin, s-a odihnit, iar și-a
privit desăvârșirea,
I-a dat apoi bărbatului iubirea!
I-a retezat coasta
Și în locul rămas gol a pus inima !

Fotografie realizată de Alexandra Dănescu
de elenalazar28

Iubitul nostru, Noiembrie


Astăzi toamna m-a întrebat de tine,
Ce faci?
Dacă-ți este bine
Sau te înmoaie ploile ei din amiază,
Dacă te înnoptează luna gălbuie din tei,
Dacă te ceartă aripi de frunze
Dacă ceața te mai ajunge și acoperă urma pașilor tăi,
Dacă vântul te strănge în brațe,
Dacă de toamnă ți-e cald sau ți-e frig,
Sau eu te mai uit sau te mint?
Astăzi i-am spus toamnei că ești bine,
Că încă mai ești îndrăgostit de mine,
Că încă mă mai străngi în brațe, mă ții pe genunchi, mă săruți,
Mă ierți, mă alinți, mă privești,
Mă asculți,
Mă aduni în inima ta și o acoperi cu vânt, ploi și frunze,
Și stele!
Astăzi alerg printe ele
Numărând distanțe și zile
Pitite în casele orașului meu, roșu de iubire.

Pictură realizată de Maria Onica
de elenalazar28

Noiembrie

Noiembrie are ochii de plută,
Cu ochii lui , el ne sărută,
Noiembrie are plete de ploi,
Ne mângâie în taină și ne dă fiori,
Noiembrie are mâinile umede de ceață,
Ni le răsfiră încet pe față,
Noiembrie are genunchii îndoiți de artrită,
Ne îmbrățișează strâns în pripă,
Noiembrie are umerii cu nori
Ne închide în casă, suntem doi,
Noiembrie are tălpile pline de noroi,
Și ne dezbracă , suntem goi,
Noiembrie își pune mască gri pe gură,
Și ne iubește cu măsură,
Noiembrie are inima de frunze,
Ne înlănțuie și ne ajunge
De eu mă fac , și tu te faci
Pe străzi, în galbenii copaci!

Fotografie realizatà de Gabriela Mitrescu