Adulmec mirosul unei toamne care vine cu castraveți la borcan cu oțet Frigul poate vine vine încet Dar eu voi prelungi vara multe zile de acuma Voi purta rochii de mătase pe dune De melci albi și striviți Voi fi supusă și prefăcută în vântul ce ascunde marea Voi moțăi citind orice îmi cade în mână Dar mai ales voi privi Lacomă chiar curgându-mi saliva băloșind de-a dreptul ca un câine Hăituit și alergat în soare Bucurându-mă Iubindu-mă Așteptând să-mi găsesc casa în care voi locui pentru totdeauna!
Naupatkos Peloponez Grecia ( fotografie realizată de Ioana Pop 29.09.2023)
Cred că e simplu să iubești Așa…ca și mersul pe bicicletă odată ce ai învățat nu mai uiți niciodată Așa…ca și șofatul odată ce te-ai urcat la volan știi să conduci Așa… ca și pilotatul unui elicopter sau avion cu reacție odată ce ții manșa în mână și ești deasupra norilor Știi să te menții pe rută și să intri în air pocket Cu ușurința cu care Noah Liles aleargă suta de metri Așa că nu te mai plânge că nu poți să iubești Important este să fii atent să respecți regulile și să repeți Până îți intră bine în cap și nu mai uiți Iar dacă se întâmplă cumva accidente nu e din vina ta sau a altora Pur și simplu asta este viața!
Stefano Bonilauri -Gigli rosa ( desen colecție proprie)
Dragostea mea poate nu este a mea Poate uneori am împrumutat-o Sau am citit despre ea într-o carte Demult într-o sală de bibliotecă municipală cu lumina minusculă Și miros de muscă sau de…sculă Dragostea mea pe care o caut printre nopțile petrecute cu tine În care stau lipită de sternul tău ce se îmbracă de acum cu fire albe Dragostea mea știu că o găsesc tot negăsită Când îmi pun cana pe tăvița aparatului de cafea Și ascult încântată zgomotul acela știți voi când boabele maro negre sau verzi eco bio Brazilia Blue Diamond Lavazza Super Crema sau Davidoff Offff! Rășnitul acela de la ora cinci Când nu îl mai vreau Și aștept și-ți spun stau Stau lângă tine nu mai plec nicăieri Și știu că astfel am gândit și ieri și alaltăieri Și nu am putut rămâne De aceea dragostea mea poate nu este a mea Poate doar uneori când suntem mereu mână în mână Și în palma mea îți strecori inima…inima ta!
Dar eu pe cine aștept în orașul meu Noaptea coboară de pe crengile copacilor tăiați din Parcul Libertății Uitați ca și noi cei tineri care am fost cândva Pietre ciudate cu miros de alte vieți venite din alte veri din alte seri Stau cuibărite într-o geometrie perfectă pe care au așezat un tramvai Ne prindem de mâini și mergem pe șinele imaginare ale fiecăruia din noi Coborâm în stațiile care ne plac cel mai mult Sau dacă nu vrem putem rămâne aici în Unirii Să bem o bere rece sau o cafea decofeinizată cu gust de trup de fată bronzată sau chiar putem să nu facem nimic Să stăm doar îmbrățișați eu sprijinindu-mă în tăietura adâncă a claviculei tale Și să visăm să visăm la copacii tăiați uitați când noaptea coboară Nopți după nopți Ani după ani așteptând Ascultând gândurile venite din inimile orașului meu !
Dacă aș avea șapte vieți Așa cum are săptămâna șapte zile Într-una din vieți aș așeza vara cu cerul jos, să alerg printre nori și să mă cufund în ei privind cum iarba verde se desprinde din rădăcini și mioapă fiind uneori aș mai zări fluturi Iar marea m-ar stropi cu ochii ei sărați și argintii picurându-mi frânturi de iubiri fierbinți estivale Într-una din vieți aș umbla numai desculță fără stivale sau sandale Ca să pot simți căldura sau asprimea acestui pământ asemenea unui copil În cea de-a treia să zicem…aș scrie poezii într-una sau poate un pic pe toate clădirile și ruinele rămase ridicate în timp Așa un fel de Grafitti să le poată citi lumea În cea de-a patra aș trăi în Tahiti sau Bora Bora sau Filipine doar cu mine În a cincea viață poate m-aș călugări pentru că aș tânji după pietate sau o scurtă doză de stoicism nu pudoare în vorbărie ci puțină tihnă după ce am făcut în celelalte vieți atâta gălăgie În a șasea aș pluti prin univers m-aș rătăci în altă zi ca să-mi fie dor de acasă Iar în a șaptea le-aș crea pe fetele mele pentru că atunci voi fi odihnită și voi putea să le văd mai bine cum se înalță și aș privi doar la ele minunându-mă mulțumită… Dar iubirea iubirea în care viață e? Mă întreabă îngerul meu tembel E peste tot mereu o port, Tu nu o vezi sau ai plecat în altă lume și ești orb, dacă…
Krk Croația ( fotografie realizată de Lara Nuțu 02.08.2023
Am adunat dar câte am adunat într-un nemărginit oftat Bucurii lacrimi tristețe frică mai ales frica celor loviți de neiubire bătrânețe Nu am făcut un bilanț niciodată M-am străduit să fiu o asistentă cu inima albă Uneori mă strecuram în moarte de fapt de cele mai multe ori am mers atât de departe Cuvinte prea multe s-au spus uneori răspicat uneori cu glasul dus într-un ecou pe care doar Dumnezeu l-a visat Am îmbătrânit puțin în nesomn Dar va veni și timpul și am să dorm Și nu am să mai aud alte voci gâtuite de boală de neliniști cumplite sau de sfială Am să cunosc mai mulți fluturi și nori Și am să mă ridic în gânduri deasupra tuturor Am să lenevesc cu o poftă nebună și am să iubesc mai mult în viața din urmă Căci nu o să mai dau din tăcere din suflet sau minte mângâiere putere rugăminte Am să adun ce nu am putut aduna și am să dau ce nu am putut da Am obosit da, puțin, cât să plec Cât să mă desprind de dureri Cât să pot zbura mai sus decât ieri Și am văzut cel mai mult am văzut că viața, e o nenorocită prefăcută ca o ispită și o poți pierde într-o clipă Iar clipa aceea am strâns-o în mine de la mulți Cu strigăt cu secunde luate din celulele mele cu neputința sau putința de a fi mai presus Am văzut și știu că ochii mei ridați și încercănați vă pot spune că viața e frumoasă când cel sau cea sau cei pentru care tremuri că-i pierzi rămân lângă tine.
31.07.2023 ( mi-ar fi plăcut să fie o fotografie cu mine din 01.08.1986 dar nu am)
Nu am rostit demult un poem de dragoste Pentru că nu găsesc suficiente cuvinte Și totuși e atât de simplu Privindu-ți încheietura mâinii adâncită în pietrele negre de lavă Imagine dragă sădită în mine ca și toate apusurile din serile mele care au fost și care or să vină Nu am găsit consoanele potrivite care să se lege de vocalele gâlgâite pe care le șoptesc atunci când te privesc cum mă privești Dar știm amândoi că nici un poem de dragoste nu poate fi perfect niciodată Oricât demult ne-am dori Întodeauna va fi ceva sau cineva care îl va întrerupe care-l va rupe sau sfâșia în alte forme scrise sau nescrise din alte limbi nevorbite pe care noi nu le vom glăsui niciodată!
Cum stă ea și ascultă tăcută Cum nu vrea pământul să o sărute și tălpile mele să-i atingă adâncul Cum o mângâie vântul și gândul meu Cuvintele atât de aride nu ar stinge dorul de ea Mereu mereu mă cuprinde Ca și cum eu aș fi ea Cum stăm și ne privim ochi în ochi Ne ținem în brațe Să nu ne deochi Să nu ni te miri Eu plec ea rămâne O visez îi scriu îi duc dorul Ea mă așteaptă Și știe că voi veni din nou Poate azi Poate mâine!
Unde florile nu se ofilesc și trăiesc în eternitatea de nepătruns a timpului Mă strecor eu și încerc să fur semințele coapte și negre Dar ele nu-și împrăștie maturitatea în nici un căuș al niciunui muritor De dor de dorul acela de a rămâne în inima ta am să mor De a fi și a căuta mereu noi sărutări neatinse alinturi Neștiute nespuse gânduri Știu că nu vom avea parte de o asemenea iubire Dar asta nu mă face să îndrăznesc să ți-o cer Și mă furișez ca un hoț în miez de noapte pe la porți și încerc să pătrund în tainicele grădini Ascunse de noi cei neștiutori și pierduți în ale vieții trăiri Nimeni nu mă va pedepsi pentru asta Nimeni nu o să mă certe că am încercat Să caut frumusețea absolut nimeni ( pentru că nimeni asemenea mie caută și el)
Lille Franța( fotografie realizată de Lara Nuțu 07.07.2023)
Îngerul meu nu e biblic el a apărut odată cu venirea mea pe lume Dumnezeu ne-a creat într-un lung oftat Și l-a făcut pe înger mai frumos decât mine Dar eu nu m-am supărat Cum să mă supăr pe El? Îmi spune serios că pe toți ne-a făcut la fel Dar suntem atât de diferiți totuși?! Avem unii dintre noi ochi albaștri negri verzi căprui Trupuri înguste obeze perfecte Păr aprins galben negru tuciurui sau roșcat asemenea rubinului roșu intens, viu De parcă El s-ar fi jucat mereu, azi are pletele blonde și mărimea 90/60/90 Și e încălțat cu ghete Măine are bucle castanii și pântecele imens pe care lâncezesc greieri negri mii Iar poimâine are mers de cadână cu cozi lungi împletite de lână. Îngerul meu ca de obicei nu e de acord cu ceea ce zic Mă ia de mână și-mi arată imagini din lumea toată și-mi spune guraliv și grăbit Știi de ce sunteți toți diferiți?Pentru că…ne-a fost dată Iubirea Iubirea pe unii ne face să strălucim poate cel mult un secol pe pământ și apoi să murim Iubirea ne face să semănăm între noi Și tot ea ne lasă singuri și goi Iubirea Iubirea e tot ce avem Iubirea e tot ce lăsăm!
Lazăr Elena 