Atunci când coborau îngerii și le auzeam pașii lipa lipa pe netezimea de lână a covorului iar eu
Mă miram cât de puternică e călcătura lor
Pentru că picioarele mele subțiri nu se auzeau atunci când pășeam prin camere
Atunci m-a lovit așa ca o străfulgerare
Și m-am gândit
De aceea înfloresc crinii în opt noiembrie și trandafirii pocnesc de galbenul auriu al soarelui și,
De aceea îmi vine să țip ca o pasăre ce se pregătește să se împreuneze de parcă ar fi iar primăvară și,
De aceea în toamnă îngerii sunt mai aproape de noi
Și noi învățăm să călcăm pe iarbă și pe lut și pe piatră asemenea lor
Apăsat ritmat ca într-un dans
O dată și încă o dată!