Etichetă / îngeri

de elenalazar28

Oricare femeie

Oricare dintre femeile pe care le vedeți astăzi îmi aparțin cu totul
Le-am nenăscut din iubire și le-am adus în lumină cu iubire
Adorați-le căci ele sunt bucuria durerea putința și strigătul vieții
Unora le-am împlântat aripi în umeri și între omoplați ca unor copii fără tați
Iar altora le-am răsădit cer albastru plin de speranță
Pe fețe și trup le-am picurat rouă subțire de dimineață
Le-am făcut primăvară cu inimi roșii aprinse de lalele
Le-am făcut vară cu galben torid de Sahară
Iar puțin de tot le-am făcut toamnă și iarnă
Ca după atâta privegheat să le las să doarmă
Să vă purtați cu ele cu respect
Îmbrățișați-le cu dragoste
Nu vă fie teamă puteți să pătrundeți în sufletul lor
Ele vă așteaptă vă strigă vă ascultă
Ele sunt eu!

Karla Vago Monica
de elenalazar28

Și tu

Și tu ce mai faci?
Acasă ninge și murdar și imaculat
Coloana mea vertebrală se apleacă într-o grimasă mortală
Antinflamatoare ceaiuri poțiuni și loțiuni creme
Doar așa mai simt mâna ta aspră și înfometată
Înghițând lacomă celulele suferinde ale trupului meu
Îngeri îndurerați tac
Dau neputincioși din aripi
Și caută speriați sticla de clor sau Vanish roz pentru pete
S-au murdărit de fum și de liniște
În iarna asta care parcă nu mai are sfârșit
În iarna aceasta în care noi doi încă se pare nu ne-am iubit
Ce să fac îngerul meu?
Am scăpat de gripă și…totuși parcă nu sunt bine!
Tu să știi că ești bine eu însă tare amarnic m-am mai îmbolnăvit
E epidemie aici printre îngeri
De-ar pocni primăvara în sufletele noastre
De-ar înflori ierburi cu stropi de venice roz și miros de bomboane
Cu aere de femeie ciufută cu toane
Așa cum sunt eu acum

de elenalazar28

08.11.

Atunci când coborau îngerii și le auzeam pașii lipa lipa pe netezimea de lână a covorului iar eu
Mă miram cât de puternică e călcătura lor
Pentru că picioarele mele subțiri nu se auzeau atunci când pășeam prin camere
Atunci m-a lovit așa ca o străfulgerare
Și m-am gândit
De aceea înfloresc crinii în opt noiembrie și trandafirii pocnesc de galbenul auriu al soarelui și,
De aceea îmi vine să țip ca o pasăre ce se pregătește să se împreuneze de parcă ar fi iar primăvară și,
De aceea în toamnă îngerii sunt mai aproape de noi
Și noi învățăm să călcăm pe iarbă și pe lut și pe piatră asemenea lor
Apăsat ritmat ca într-un dans
O dată și încă o dată!

Crinul meu cumpărat acum trei ani și care înflorește acum prima oară( nici nu mai știu ce specie de crin este)
de elenalazar28

Ceva drăguț

În lipsa verii
Cerul nu ne mai desenează tușe pe ochi în albastru sau verde
Se face miop
Dar nu ne supărăm
Îi cumpărăm cele mai scumpe lentile de contact
De la Lentiamo
Și i le facem cadou punem și un bilețel în cutiuța roz pe care scriem frumos: Ti Amo
Iar el generos măgulit de gestul nostru cochet și elegant
Chiar dacă acum în toamnă are mai mult trac și e dispneic
Ne trimite între două accese de tuse
Sărutări galbene de frunze
Sau maro cu miros de castane coapte sau mov de struguri brumării în noapte
Sau măceșe de un roșu corai sau living coral
Cu gri aprins în smocuri de scai
Și într-un sfârșit de emoție gâtuit chiar plânge
În ploi subțiri de fum
Ne atinge și ne strânge în brațe cu aripi de înger
Și ne invită la un Hugo sau un ceai
O! Ce drăguț!
Și ne șoptește printre sorbituri
Am să vă trimit albastrul clar cu iriși și cu pupi de roze
La anul viitor în mai!
Promiți?
Promit!Când v-am mințit?
Tu cerul meu de necuprins
Niciodată!

La un pahar de Hugo Timișoara octombrie 2023 ( eu, Gabi, Edi și Gabi)
de elenalazar28

Rămâi

Te-am știut, te-am știut toamnă rece și rea
Și plouă peste inima mea,
Te văd azi blândă și grea,
Cu mireasmă galbenă de gutuie amăruie cu miezul dulce de nea,
Te știu pătrunsă în mine, așa, cum pătrunde iubirea uneori,
Se ține strânsă, ghemuită în creier,
Mă roade, mă macină, mă sfărâmă, mă strânge, mă vrea,
Mă poartă peste tot ca pe o frunză,mă spulberă
În vârtejuri de fum,
Mă adoră, mă sărută tainic mă frige, cu iubitul ei de bărbat copt și nebun.
Scutură soarele puful de pe îngerii mahmuri și bătrâni,
Se îndoaie, tremură trupul meu în văzduhuri
De teamă că nu mai rămâi
Te-am auzit, te-am auzit toamnă
Și tu mă auzi
Te-am știut și mă știi și tu toamnă
Rămâi cu mine, te rog, rămâi!

Fragment (Nora Blaj vernisaj octombrie Timișoara)
de elenalazar28

Azi

Azi câte se mai întâmplă azi?!
Azi vecina mea casnică sigur va vorbi într-una la telefon
Azi la ora cinci mi s-a stricat vechiul patefon
Cumpărat în piața Mehala cu bani puțini
Puteam să-mi cumpăr la același preț o porție de mici sau un sac de var pentru pomi sau pereți
Tot azi voi sparge doi pitici de ipsos nu ai mei
Și voi fugi fericită
Pentru asta sigur nu voi fi răstignită
Nici pentru păcatul meu josnic de a fugi legal de oamenii pe care nu îi iubesc
Știu sunt nimicuri care-mi tulbură poezia orelor ce se scurg
Așa cum se scurge zerul din brânza dulce strânsă într-un alb tifon
Și tot azi poate îmi voi cumpăra un alt patefon
Nu are importanță cât costă acum
Îi voi spune răspicat vecinei să nu mai vorbească la telefon ducă-se-n morții m… în casă să poarte discuții private
Voi face cadou doi pitici de piatră cu barba lungă și cârlionțată unor necunoscuți
Și voi cădea din nou in păcate
Pentru că VREAU să umblu în raiul de sus desculță cu îngerul meu și el desculț
Nu îl las să plece
De ce?
Pentru că cel mai tare pe lumea asta mă enervează pantofii care mă strâng
Iubirile ce nu durează
Și oamenii care plâng
Azi!

Timișoara toamna
de elenalazar28

Albastru

Eram amândoi eu și îngerul întinși pe nisipul fierbinte și albastru de august
Șifonat din când în când de luna roșie ivită dintr-o aripă a unei păsări însetate izgonite din rai
Stai lângă mine stai
Lună ce în curând te vei face albastră
Albastră de august și tu
Poate vom privi spre cer tu lună cu ochii mai mari decât ai mei
Vom privi cu patru ochi ai mei mai miopi
Și vom zări poate o fereastră să putem trimite pasărea înapoi
Nu se vede nimic îmi șoptește îngerul întinzându-și loțiunea de plajă cu factor 50
De aceea trebuie să te pocăiești să faci cât mai multe fapte bune în lume
Numai așa vei putea duce pasărea cu tine
Dar tu îngere nu poți?
Eu nu am grijă de păsări
Și atunci cine?

Palermo Sicilia 2022
de elenalazar28

Dacă

Dacă aș avea șapte vieți
Așa cum are săptămâna șapte zile
Într-una din vieți aș așeza vara cu cerul jos, să alerg printre nori și să mă cufund în ei privind cum iarba verde se desprinde din rădăcini și mioapă fiind uneori aș mai zări fluturi
Iar marea m-ar stropi cu ochii ei sărați și argintii picurându-mi frânturi de iubiri fierbinți estivale
Într-una din vieți aș umbla numai desculță fără stivale sau sandale
Ca să pot simți căldura sau asprimea acestui pământ asemenea unui copil
În cea de-a treia să zicem…aș scrie poezii într-una sau poate un pic pe toate clădirile și ruinele rămase ridicate în timp
Așa un fel de Grafitti să le poată citi lumea
În cea de-a patra aș trăi în Tahiti sau Bora Bora sau Filipine doar cu mine
În a cincea viață poate m-aș călugări pentru că aș tânji după pietate sau o scurtă doză de stoicism nu pudoare în vorbărie ci puțină tihnă după ce am făcut în celelalte vieți atâta gălăgie
În a șasea aș pluti prin univers m-aș rătăci în altă zi ca să-mi fie dor de acasă
Iar în a șaptea le-aș crea pe fetele mele pentru că atunci voi fi odihnită și voi putea să le văd mai bine cum se înalță și aș privi doar la ele minunându-mă mulțumită…
Dar iubirea iubirea în care viață e?
Mă întreabă îngerul meu tembel
E peste tot mereu o port, Tu nu o vezi sau ai plecat în altă lume și ești orb, dacă…

Krk Croația ( fotografie realizată de Lara Nuțu 02.08.2023
de elenalazar28

Iubirea

Îngerul meu nu e biblic el a apărut odată cu venirea mea pe lume
Dumnezeu ne-a creat într-un lung oftat
Și l-a făcut pe înger mai frumos decât mine
Dar eu nu m-am supărat
Cum să mă supăr pe El?
Îmi spune serios că pe toți ne-a făcut la fel
Dar suntem atât de diferiți totuși?!
Avem unii dintre noi ochi albaștri negri verzi căprui
Trupuri înguste obeze perfecte
Păr aprins galben negru tuciurui sau roșcat asemenea rubinului roșu intens, viu
De parcă El s-ar fi jucat mereu, azi are pletele blonde și mărimea 90/60/90
Și e încălțat cu ghete
Măine are bucle castanii și pântecele imens pe care lâncezesc greieri negri mii
Iar poimâine are mers de cadână cu cozi lungi împletite de lână.
Îngerul meu ca de obicei nu e de acord cu ceea ce zic
Mă ia de mână și-mi arată imagini din lumea toată și-mi spune guraliv și grăbit
Știi de ce sunteți toți diferiți?Pentru că…ne-a fost dată
Iubirea
Iubirea pe unii ne face să strălucim poate cel mult un secol pe pământ și apoi să murim
Iubirea ne face să semănăm între noi
Și tot ea ne lasă singuri și goi
Iubirea
Iubirea e tot ce avem
Iubirea e tot ce lăsăm!

Timișoara Piața Traian 07.07.2023 Perifeeria
de elenalazar28

Poartă

Doar arșii crini înmărmuriți stau sclipind în arșița amiezii
Cu albul lor gălbui de ceară
De parcă s-ar aprinde și s-ar stinge biserici
În mersul nostru târșâit până la poartă
Care poartă? Iar mă pisălogește cu întrebări îngerul meu de ieri
Poarta pe care nu știu dacă o voi deschide
Pentru că lanțul cu cheia potrivită am pitit-o în scremetele copilăriei mele
Atunci am fost cuminte
Până mi-a crescut primul dinte
Și am încercat să mi-l scot cu linia zimțată și dură cu care deschidem și alte porți
Of îngere până vei încerca să mă strecori pe sub ușă sau să mă cațăr pe spinarea ta tatuată cu stele și flori să pot sări gardul grădinii din ceruri
Să nu mă cobori mai mult decât mă pot coborâ
E o lâncezeală în oraș
Și o secetă cu trupul trufaș
Încât îmi vine să lenevesc să prizez ierburi și să iubesc
Mai ales, dar mai ales să iubesc!

Au înflorit și crinii în grădina mea