Rostim cuvinte cu laringe și corzi vocale mai lungi de înger Ele ies mute Buzele noastre se străduiesc să le spună cu buze de înger Dar nu reușesc Și totuși ele sunt acolo Nu le auzim decât noi și păsările care stau îngrămădite și zgribulite Pe crengile neninse ale mărului Și Dumnezeu care dintr-o dată a respirat și a stins lumina Și noaptea coboară arătându-ne pe cer steaua cu opt colțuri Steaua Magilor Steaua Kepler Steaua pe care o urmăm cu toții Dar n-o mărturisim decât unii în suflet Și totuși aziglăsuim toți pe două voci cu note de înger!
Îngerul de luni e cel mai harnic Se trezește atât de devreme Pesemne trebuie să-și pună amprenta pe ceea ce urmează și sfidează orice întrebare sau lege primordială a fizicii Se spetește decât de mult muncește Aleargă într-una în timp ce eu îl privesc somnoroasă bându-mi cafeaua în bucătăria cu gust de panettone cu multă portocală Și-i murmur încet la urechea lui de înger ,,Steaua sus răsare” Și dintr-o dată apare Din ceruri prima ninsoare În ziua de începuturi a săptămânii Iar îngerul meu de luni Mă întreabă dacă am sanie Nu am îngerul meu Nu mai am de mult De când au crescut fetele mari Dar am să merg la mall să cumpăr una pentru orice eventualitate! O să ai nevoie atunci când vei fi singură Îmi strigă el Punând zurgălăi de argint în cele patru colțuri ale casei Și să nu uiți și mănuși de lână sau blană De urs Să nu-ți înghețe degetele Când îți vei pune inele pe ele În ultima logodnă printre stele!
Așa trebuie studiați îngerii Prin disecarea tuturor aripilor Acolo sălășluiesc cele două inimi ale lor Una e pentru mine Rămâne de văzut pe care am să mi-o aleg Iar celelalte pentru voi Inimi de îngeri să bată în noi Cu o mirare și o îndrăzneală de netăgăduit Cu iubiri și speranță Doar ne-a fost făgăduit Și când ceva sau cineva ne supără Să smulgem câte o pană din atrii și cavă Și la câte supărări sunt în lume acum Și încălzirea globală s-ar opri Și ar ninge necontenit și ar fi o iarnă nesfârșită Pe care am opri-o doar Dacă ne-am ierta și iubi mereu!
Îngeri Muzeul Louvre Paris ( fotografie realizată de Lara Nuțu 11.12.2022)
Cred că în decembrie sunt mai mulți îngeri pe pământ decât în cursul anului Oamenii sunt mai buni atunci Dăruiesc mai mult Se adună neamurile în jurul mesei Râd sunt toți veseli Și atunci nici noi nu mai suntem singuri Pentru că îngerii stau la dreapta noastră și ne mângâie stângaci pe inimă!
Veneția Biserica Sfânta Împărăteasă Elena ( fotografie realizată de Aurica Fărcane 03.12.2022)
Mama mă plămădește din lut Lut galben și-l descântă ca oriunde mă duc în lumea aceasta Lumea să-mi cânte. Tata mă miruie cu trandafirii cei roz Și îmi împletește cununi cu ei în decembrie Ca oriunde privesc cerul să-și scuture îngerii Fata mea să te păzească și tu să-i cinstești! Fata mea mare să crească! Nana îmi leagănă dorurile în fiecare secundă cele rele le alungă să nu mă ajungă ( și nu mi le spune) să fie doar bune să mă cunune. Vezi tu iubitul meu Ce alintată am fost și sunt ? Spune-i îngerului meu să mă ție sănătoasă voioasă pe pământ Să mă poți iubi Să te pot iubi Să iubesc cât mai mult!
Ce faci tu când rămâi doar cu îngerul tău? Singurătatea ia chip de fată morgana Acum e, acum dispare Plouă ca-ntr-o liturghie cu citiri din evanghelia de la Luca ,,Te voi urma oriunde Te vei duce” Cuvinte care îmi stăruie în minte Și pe care și eu le repet Te voi urma! Îngerul mă aprobă holbându-se la cer și plouă, Plouă cutremurat de cuminte în casă, în suflet,în iarnă, Oare va ninge? Oare te vor bucura darurile pe care le-am pregătit pentru ziua cea sfântă, Oare vor coborâ mai mulți îngeri dacă am plâns mai mult și am fost cuminte, Oare se vor înfăptui minuni de Crăciun? Toți toți am fost, suntem buni! Îngerul meu mă aprobă tacit, ridică din umeri își aranjează penele ușor cu mâna Și zâmbește, Îl atinge din seninul vieții un fulg, Privește!
Sunt doar eu și îngerul meu Strecurați acolo puțin în atriul stâng al lui Dumnezeu Și ne minunăm că am putut încape și suntem fericiți că vom străbate Fiecare inimă de pe pământ Infinită este această călătorie Ce bucurie că ne-am pitit și-n inima veveriței Câte secunde tropăie în ea Ritmul ei ne pătrunde și fulguie peste lume o stea Mai dăm o fugă și-inima pinguinului împărat Câtă măreție poate avea( nu am găsit nicăieri câte bătăi are inima pinguinului). Frigul ne cuprinde încet Ritmul încetinește și aștept Să apară luna Să pot atinge cerul albastru Să pot da o fugă în inima unei mame Ce nu adoarme niciodată Inspir expir Ritm compus doar din iubire Îngerul meu se miră de cât de încăpătoare este inima de mamă Și se vâră în atriul ei stâng Și se despodobește de pene ca un nătâng Și le vântură peste tot Să poată cuprinde toate inimile de mame Și amândoi pentru o clipă îngenunchem și ne rugăm Pentru toate aceste inimi înfipte adânc în memoria ce ține treaz și sfânt acest pământ Și Dumnezeu îngenunchează și el Și pentru o clipă se opresc cântările mările vântul gravitația Și oamenii devin mai buni Și fiecare își pregătește încălțările pentru a primi daruri binecuvântate Nimeni dar absolut nimeni sper că nu a fost uitat În această noapte și zi!
În sufletul fiecărui om sunt zăvorâți doi îngeri Primul pleacă atunci când închidem ochii pentru todeauna Merge și cere loc de casă în rai, Negociază cu sfinții Îmi dai? Măcar un colț în care să pun un pat,o masă, a fost om bun, Nu-i place decât să citească Și-o veioză cu led A iubit mult… Promit vom face economie în aceste vremuri de criză și de curent și de hârtie, Cât mai aștept? Uite îl plâng toți ai lui El nu mai este de mult acolo, Pot să-i spun? Îi vor rămâne cuvinte,rugăciuni și sminteli,copiii?! dar sunt pe drumul cel bun Aici va fi cuminte, Va tace! Ooooooo, nu credeți că e el? În sufletul meu locuiesc doi îngeri Pe primul îi voi trimite la negocieri Pe cel de-al doilea îl voi lăsa aici pe pământ Să păzească ce nu mai pot păzi eu, să trăiască,să zboare ca frunza-n vânt, Îl voi face mai marele amintirilor mele Va fi scrib, prim ministru,temnicer, Dar nu-l găsesc,nu știu pe unde umblă, E cu mine sau pe nicăieri Sau s-a transformat în micuțul om de zăpadă de pe stradă Dar lumea e atât de zorită Nu are timp să îl vadă sau doar îngerii au mai rămas Și așteptăm în tăceri noile primăveri!
Sinaia România 03.12.2022 ( fotografie realizată de Lara Nuțu)
Poate uneori am mers doar cu piciorul stâng în viață Tronc pleosc hop Parcă uneori și acum piciorul stâng e de gheață Chiar dacă inima e pe aceeași vericală cu el Blegul tembel picior a nimerit toate gropile de-a lungul anilor Împiedicându-se mereu Dar interesant e că nu mă doare Are o anduranță lipită de soare Și-o gleznă lihnită după mângâieri Mângâierile de azi de ieri Și-i plac pantofii cu tocuri înalte elegante ciocatele de piele fină Și nu sunt ele de vină Pentru mersul uneori ombilicat de c…at Al trecerii mele în viață Trebuia să exersez mai mult prima poziție de bază a picioarelor în balet Să mă întorc mult mai ferm În unghiul de maxim 90 de grade Să-l cern Să-mi iasă perfect Și totuși de cele mai multe ori cineva mi-a admirat mersul și și-a îndreptat privirea spre piciorul meu stâng invidiind strategia Mirarea mea spontană onestă de a face pașii mari Impresionând Ce Pe cine Când Pentru cine Pentru ce Asta rămâne de văzut!
,,Dar despre Dumnezeu trebuie să se discute in cerc” Dar despre iubire? Vă propun să ne găsim pozițiile cele mai convenabile pozițiile relative Să vă răsfirați degetele cu verighetele la vedere Cercuri perfecte Să privim soarele un alt cerc măreț Și apoi să ne adunăm picioarele să ne arcuim spatele să ne plecăm capul Suntem fetuși maturi Ascunși Care visăm ce nu vom avea niciodată curajul să spunem Așteptăm noi nume cu care să fim strigați adulați Răsfățați Vechile nume se vor preface în urme pentru a nu fi uitați Iar apoi ne vom roti în cercuri mai mari apoi tot mai mari și vom vorbi despre iubire Cuminți ca și cum Nu am fi cunoscut-o niciodată până atunci Vom fi iar prunci Veniți dintr-o altă lume Și ne vom strădui să nu repetăm aceleași greșeli Sau poate tot ca într-un cerc vom face la fel Dar vom discuta despre iubire stând în genunchi Desenând cercuri perfecte Pe curcubeele răsturnate aduse de ploaie și vânt!
Lazăr Elena 