În acest sfârșit de săptămână
Am să mă înghesui puțin lângă tine,
Am să trag pledul de frunze ,
De frunze de toamnă,
Gălbui ca de miere
Și am să mă topesc în tăcere
În inima ta !
Poezie de sfârșit de săptămână
Categorie / Poezii
Poezie despre părul meu
Părul meu are culori peste culori
Culori de primăvară verde, buclată cu ploi mărunte căzute în seară,
Culori de vară gălbuie și arsă, albastră de sare,
Culori de toamnă arămie, foșnită, grăbită,
Culori de iarnă albă, mocnită.
Părul meu are suflete peste suflete,
Învăluite în lumină ce-și amintesc în soare de aripile de porumbel
Ce-l vor face să zboare!
De aceea reprogramez în fiecare anotimp ora mea de tuns,
La alt și alt frizer, într-un alt și alt cartier!
Părului meu îi e de ajuns
Îngerul ce l-a învățat să coloreze, să deseneze timpul plecat, întins cu placa și dat a plecat
Poezie despre casa mea
Astăzi îmi împodobesc casa
Cu chipuri de oameni buni și frumoși
Mi-i aștern pe perete, cu susul în jos,
Ca din ei să coboare inimile lor roz,
Mov,
Violet,
Galbene,
Portocalii,
Roșii,
Albastre,
Verzi,
Gri,
Poezii, ale vieții.
Să știi dragul meu
Că noi doi avem cea mai mare comoară din lume
Și nu e de vânzare,
Casa noastră împodobită
Cu chipuri de oameni buni și frumoși din întreg universul
Casa noastră cu inimi ce glăsuiesc iubire
Ce trăiesc!
O vor păstra-o copiii noștri,
nepoții, strănepoții, stră-strănepoții
Cu toții!
Poezie despre vacă și lume
Am așteptat să crească vițeaua,
Ani mulți am așteptat!
Între timp alții s-au închinat
Și au adus daruri vițelului gras
Vițelului de aur!
Vițeaua mea, se făcea că nu mai creștea
Parcă nu mai avea miros
Și nici culoare,
Mă gândesc s-o vopsesc în alb
Alb sărat de mare,
Sau albastru,
Cum e cerul
Dar ea s-a pictat cu galben, maro,
Ca și chihlimbarul
Și acum miroase
Lucerna
De catifea, verde
Și argintie de puf,
În sfârșit a crescut!
Trebuie, doar să-i mai aduc,
Ochii,
Să vadă lumea
Și urechile s-o asculte,
Eu, n-o mai ascult de mult!
Această pictură a fost realizată de ANNA LUTSENKO.
Ne -am cunoscut pe Instagram. I-am trimis Annei versurile și ea a realizat tabloul intitulat: Septembrie…
Anna locuiește în Crimeea, și o citez: ,,Sunt o persoană rusă, cu un suflet rus, prin urmare, poezie și toate și toate lucrurile bune din ea. Păcat că nu vorbesc românește.”
Cântec de Septembrie :
Brumă călâie de septembrie
Arămie,scăldată în somnul castanilor ruginiți
Iubiți !
Ne cântă pădurea în asfințit.
Galben de puf copt de gutuie
Dulce , amăruie
Ne încântă privirea,
Poftiți,
Savurați,
Ne șoptește pământul în răsărit,
Gustați!
Vânt cuminte cu picuri de ploaie
Mărunți și tăcuți, așternuți
Peste fețele trecătorilor cărunți de ceață,
Grăbiți în amiază,
Care mimează ,
Zâmbiți!
Miros de castane prăjite, aride,
Clepsidre ce măsoară și ne-nconjoară inimile,
Tămâiate în seară,
Evanghelice, liturgice, protestante
Rămase în timp, afară
Trăiți!
Câtă așteptare, dorință, visare!
Ne aduc împreună pe noi, oameni și îngeri,
Acum, când în toamnă
Sună tulnic și goarnă,
Și aleargă ogarii în dimineată,
Spre viață!
Priviți !
Auziți !
Ce septembrie ne învață !
Soare
Soare
Soare
În pumni
Pe ceafă
Pe spinare
Suntem melci
Rotunzi
Bronzați
Și arși
Rădaște cu chip de aramă
Lenevim
Cu un pahar de vin
Rosé și gheață
Și apoi pornim in viață
Așteptând o nouă caniculă
Care ne lovește în claviculă
În tibie și femur
Terminăm cu un sejur
În Caraibe
Și o croazieră in Maldive
Și în final ne depărtăm
În Arizona cantonăm
Sau în Sahara printre dune
Cu ochii rătăciți
Orbiți
Și plânși
Închiși
Și stinși
Pe rune!
Soare
Soare
Soare
Pentru fiecare
Opriți-mi o rază
Rogu-vă
Și o oază!
Fuior de toamnă se desprinde din noi
Cerul urcă sau parcă coboară uneori,
Lin mă fură zborul unui bărzoi, rătăcit.
Busola mea de călătorie e pusă în sertar,
N-am cum să-i arăt sudul
Unde acum soarele mocnește
Gândul meu zboară în Nord
Și se topește.
Îi zâmbesc păsării și ridic neputincioasă din umeri
Îi șoptesc duios că eu voi rămâne,
S-o aștept în timp mai bătrâni, amândoi,
Și dintr-o dată sufletul meu își întinde aripile,
Zboară, sunt și eu bărzoi
Rătăcit, într-o țară!
În ultima zi de vară
Mi-am propus să stau doar afară
În afara casei și a trupului meu
Să miros cerul și nisipul
Piatra, muntele, câmpia
Până să înceapă poezia
De culori
De galben
De cocori
De păsări migratoare
De iubire
În septembrie
Îngerul meu
Vrei să te împodobesc
Cu frunzele roșii ale viței de vie
Sau să-ți pun ghirlande de crizanteme
În loc de aripi și stele?
În ultima zi de vară
Am să stau cu tine mai mult afară
Ținându-te de mână,
Ca să rămână
Soarele în noi!
Mă tânguie
Galbenul aprins de făclie al florii soarelui
Dintr-o mie de culori,
Splendori,
Mă surprinde
Și omblilicul ei negru, tuciuriu
Mare și viu
Ce mă știe și-l știu.
Mă miră
Întoarcerea ei după iubire
Sufletul plecat în asfințit,
Liniștea somnului ce o să vină.
Mă hrănește
Rodul ei de semințe
Albe, dulci, anorexice ființe,
Cu chipuri de sfinți.
Dar mai ales
Mă bucură
Tainicul zilei în care mă scald
Privind-o cu calm,
De-ar putea ochii mei să oprească secera toamnei lucioase,
Care pârguie în oase,
Seceta iernii,
Stolurile
De ciori,
De corbi,
Și de orbi!
De-ar putea,
De-ar iubi, inima mea
Iar în vară, pe drumuri călătoare până ar poposi cu tine,
Semănător de flori
De galben
De culori…
Vara aceasta, lovită de carantină și izolare
Uităm de mare
Uităm de drumuri bătătorite de țară,
Ne ascundem în noi
Doi câte doi
De parcă am fi boi
Înjugați la căruță
Cu capul plecat,
Cu bocceaua de vreme
Legată la gură
Doi câte doi și atunci suntem
Cai la trăsură.
Păstrăm distanțe mari
Tu pe o stradă
Eu pe maidan
Ne vedem pe face-time
Sau pe whatsapp
Doi câte doi
Eu capră albă, tu negru țap
Jucăm partide interminabile de șah
Terminăm de citit cărți cumpărate online
Sărbătorim cu seri de taclale și pălăvrăgit
Dar mai ales vara asta cu pandemie,
Pură poezie
Ne apucăm de iubit.
Doi câte doi
Doi câte doi
Eu voi fi Rolls Royce,
Iar tu Ferrari,
Mercedes,
Sau Golf
Și uneori când nu mai poți
Fiatul verde de la colț!
Lazăr Elena 