Fuior de toamnă se desprinde din noi
Cerul urcă sau parcă coboară uneori,
Lin mă fură zborul unui bărzoi, rătăcit.
Busola mea de călătorie e pusă în sertar,
N-am cum să-i arăt sudul
Unde acum soarele mocnește
Gândul meu zboară în Nord
Și se topește.
Îi zâmbesc păsării și ridic neputincioasă din umeri
Îi șoptesc duios că eu voi rămâne,
S-o aștept în timp mai bătrâni, amândoi,
Și dintr-o dată sufletul meu își întinde aripile,
Zboară, sunt și eu bărzoi
Rătăcit, într-o țară!

Autor: Maria Onică

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s