Etichetă / Poezie

de elenalazar28

Se poate

Se poate scrie poezie despre orice
Despre bulele îndrăznețe de șampanie care plutesc în paharul de cristal cu picior lung
Și pe care îl apucă cu o nonșalanță perfidă domnișoara tot cu piciorul lung
Poți scrie poezie despre ora 3 după amiaza când majoritatea dintre noi am încheiat o zi din jobul nostru
Și înfometați grăbiți alungați în albul oraș pornim spre casele noastre sau la piață supermarketuri grădinițe moluri sau alte destinații
E atâta îmbulzeală în această pornire
Și o uimire
Care pare-se nu mai are sfârșit
Poți scrie poezie despre liturghia săvârșită în biserici duminica
Despre chipurile de acolo îngenuncheate rugându-se în tăcere
Dar una dintre cele mai frumoase poezii o scrii despre durere
Ea nu își găsește niciodată cuvintele
Rima ritmul e de fiecare dată altul
Se reinventează de parcă și-ar dori mereu să fie numărul unu și totuși singura formă de poezie eternă rămâne iubirea despre ea scriem în fiecare secundă de aceea rogu-vă din tot sufletul citiți poezii!

Fragment de tablou ( Nora Blaj – octombrie Timișoara)
de elenalazar28

Poate mă număr

Poate mă număr privindu-mă cum îmi apar pe obraz frunze maronii sau urme de castane boțite pe la tâmple
Printre ultimele femei care mai sunt îndrăgostite de iubire
Care mai cred încă…
În Făt-Frumos dar nu acela din povești care apare călare pe un cal alb
În noapte să te salveze
Să mă salvez
Cred în bărbatul acela care poate spune puține cuvinte sau e atât de talentat în a-mi șopti atât de frumos încât mă face eu guralivă să tac
Cred în liniște în apropiere în depărtarea care te sufocă te strânge de gât și-ți apar dureri ca într-o angină pectorală
Dureri care au fost și ieri
Pentru că omul de care ești îndrăgostită nu e lângă tine din diverse motive
Și tu ai vrea să-i arăți mănunchiul de flori și ciulini
Sau să-l întrebi dacă ți-ar sta bine platinată bosumflată cu gura pătată de cafeaua băută pe nerăsuflate
Pentru că ți-ai dat seama dintr-o dată că ai uitat să citești un mesaj de la el
Cred și întind mâna tremurând după fondul de ten By Terry opulent și atent mi-l întind peste frunzele argintii cu miros de castane coapte târzii
Și telefonul sună:
Ești acolo? O săăăăă vin!
Poate o să vin?!

EU ( octombrie 2023)
de elenalazar28

Altfel toamna

Era înainte un timp al toamnei mult mai bine stabilit
În care toate își aveau rostul
Frunza era galbenă,
Copacul îngenunchea sub tăișul vântului
Iar peste case și suflete ploua, ploua
Și mă îmbrăcam cu fulgarine bej și pardesie cadrilalate
Care purtau acel miros suav, mirosul meu de fată
Acum, ni se plimbă păianjeni prin colțuri, dovlecii se coc mai devreme,
Gutuia poartă un auriu mult mai intens cu smocuri mărunte de gene…
Și să mă încalț, nici nu mai știu cu ce,
Cu cizme, ghete, pantofi cu vârfuri boante și tocuri pătrate
Sau espadrile de piele Lauren Ralph Lauren,
Să fiu melancolică sau să fiu virusată,
Să fiu somnoroasă sau agitată, chiar nu știu,
Acum,totul e altfel, de aceea
Mă voi preface într-o mimoză de toamnă, iar
Când va fi puțin frig îmi voi ascunde inimile în palmă
Iar când mă va învălui căldura mă voi juca, voi alerga și mă voi da de-a dura.

Decor ( magazinul Bega Timișoara octombrie)
de elenalazar28

Inima noastră

Cât de perfect este timpul în mișcarea sa,
Le cuprinde pe toate
Tocmai de aceea îmi închipui inima ca și pe un timp
Cu zile senine și nopți albastre de vară
În care se zbat pescărușii albi pentru a putea ciupi puțin din măreție înainte de a veni dimineața.
Secundele scurte, exact cât ai rosti o vocală, sunt liniile mici și roșii pe care anatomiștii le numesc artere
Dar sunt atât de neprețuite,
Iar venele sunt atât de fierbinți,
Mari, mici,rotunde așa, ca și, o, oră,
Iar atriile și ventriculele sunt săptămâni, luni,ani,
Se fac tot mai bătrâne
Dar adună avide tot ce inima ar putea spune sau ar măsura viețile noastre.
Eu le-aș sugera antropologilor, arheologilor să caute inimi,
Să sape adânc în ele,ar cunoaște poate,mult mai multe despre oameni
Iar istoria ar rescri-o,
Ar spune nu era noastră,nu mileniul nostru,inimile lor atât au bătut atât, au făcut, atât de mult au iubit și au scris istorie!

IBCV Timișoara ( fragment din afișul : Cum ai grijă de inima ta)
de elenalazar28

De toamnă cu rimă

Și știu că iarba verde nu mai rămâne
Și știu că de dor se usucă uitucă
Băgrinii împletesc cununi și se urcă
În poala cerului gri și măruntă
Se ard coceni se coace ludaia sfârâind de dulce în cuptor
Mă vâr ghemuită în suflet
Să cotrobăi după soare și fierbințile ploi
Dar nu găsesc decât pături de lână creață și grea
Pilote cu pufuri de gâscă
Și albă se apropie iarna mea
Mă dreg cu votcă și cherry
Și tămâioasă și ceaiuri multe de salvie și tei
Și mă umpli pe mine și-n casă cu mere roșii gutui și alune și nuci
În păr îmi răsfiri crizantemele albe
Iar în mâini ca pe o icoană îmi așezi inima ta
O mângâi și o las să adoarmă
Și știu că în curând în vară din nou mă va striga…știu

Timișoara Str.Ion Creangă nr.2 octombrie 16

de elenalazar28

Ospățul babetei

Eu nu am să uit niciodată cum m-ai mirosit în prima toamnă
Tremura gura ta pe trupul meu
De-abia acum știai la ce îți folosește cu adevărat
Mă gustai
Mă striveai între dinți
Articulai vocale
Puternice cu accent de zimți
Salivai ca un flămând la masa bogatului
Mă mestecai rând pe rând gând cu gând
Și nu te săturai niciodată
Au trecut toamne au trecut mai mult de douăzeci sau poate și mai mult nu mai știu
Uneori mă mai gustai cu buza de sus cu trupul cărunt
Zburau fluturi în noapte ascunzându-se de frig
Plecau atât de departe
Și tu rămâneai tot flămând
Acum sunt mai plină mai grea mai revărsată
De parcă ar fi ultima toamnă a mea
Și ultima ta masă îmbelșugată
Fluturii sunt mai puțini
Iar nopțile insomniace și lungi
Îți astup gura cu mâna ce tremură osoasă și albă
Cred că e timpul să dormi să te culci!
Nu iubito! Nu încă plesnesc de galben portocale și pepeni pe pântecul tău și chihlimbarele gutui
Pe coapse îți stau tolănite căprioarele și iepuri
În păr îți sunt prinși golumbii bătrâni
De abia acum mă voi pune la masă și voi închina în cinstea ta
Cea mai frumoasă dintre frumoase
Frumoasa mea!
Și să știi că încă nu e ultima toamnă a ta
Vor veni toamne mai roșii cu vânt turbat și nebun
Vor curge topindu-se norii
Dar eu voi fi cu tine mereu
Nu voi pleca rămân!

11.10.2023 Cinema Victoria Timișoara( d-na Adriana Babeți invitată specială la Cină la film Lecturile Culinaria Banatica organizator Caius Ovidiu Merșa)
de elenalazar28

Ceva drăguț

În lipsa verii
Cerul nu ne mai desenează tușe pe ochi în albastru sau verde
Se face miop
Dar nu ne supărăm
Îi cumpărăm cele mai scumpe lentile de contact
De la Lentiamo
Și i le facem cadou punem și un bilețel în cutiuța roz pe care scriem frumos: Ti Amo
Iar el generos măgulit de gestul nostru cochet și elegant
Chiar dacă acum în toamnă are mai mult trac și e dispneic
Ne trimite între două accese de tuse
Sărutări galbene de frunze
Sau maro cu miros de castane coapte sau mov de struguri brumării în noapte
Sau măceșe de un roșu corai sau living coral
Cu gri aprins în smocuri de scai
Și într-un sfârșit de emoție gâtuit chiar plânge
În ploi subțiri de fum
Ne atinge și ne strânge în brațe cu aripi de înger
Și ne invită la un Hugo sau un ceai
O! Ce drăguț!
Și ne șoptește printre sorbituri
Am să vă trimit albastrul clar cu iriși și cu pupi de roze
La anul viitor în mai!
Promiți?
Promit!Când v-am mințit?
Tu cerul meu de necuprins
Niciodată!

La un pahar de Hugo Timișoara octombrie 2023 ( eu, Gabi, Edi și Gabi)
de elenalazar28

Rămâi

Te-am știut, te-am știut toamnă rece și rea
Și plouă peste inima mea,
Te văd azi blândă și grea,
Cu mireasmă galbenă de gutuie amăruie cu miezul dulce de nea,
Te știu pătrunsă în mine, așa, cum pătrunde iubirea uneori,
Se ține strânsă, ghemuită în creier,
Mă roade, mă macină, mă sfărâmă, mă strânge, mă vrea,
Mă poartă peste tot ca pe o frunză,mă spulberă
În vârtejuri de fum,
Mă adoră, mă sărută tainic mă frige, cu iubitul ei de bărbat copt și nebun.
Scutură soarele puful de pe îngerii mahmuri și bătrâni,
Se îndoaie, tremură trupul meu în văzduhuri
De teamă că nu mai rămâi
Te-am auzit, te-am auzit toamnă
Și tu mă auzi
Te-am știut și mă știi și tu toamnă
Rămâi cu mine, te rog, rămâi!

Fragment (Nora Blaj vernisaj octombrie Timișoara)
de elenalazar28

Declarația din 2023

Te știu parcă de-o viață
Parcă eu te-aș fi născut azi pentru mine
De ciudă uneori că nu mă lași să zbor așa cum vreau
Uit să-ți rup cordonul ombilical din mine
Dar amintindu-mi că în cele din urmă doar tu m-ai lăsat să visez
Mă screm și te las să umbli prin lume
Să țopăi vesel să te amuzi și să dansezi
Pentru că atunci când ți-e bine și nu te mai vaiți cât de bătrân ești
De parcă nu am avea același oase și vine și privirile verzi
Ești chiar drăguț și cuminte și-mi vine să-ți cumpăr acadele în parc
Și mere caramelizate și arse
De sărutul din noaptea primului păcat
Și-ți spun smerită și dragă
Vârându-mi șoapta în urechea ta bleagă
Știu că voi rămâne mereu cu tine și-ți voi striga în ziua scurtă de toamnă chiar dacă nu aude nimeni
Că nici mama ta nu te iubește atât de mult
Atât de mult cât te iubesc eu pe tine!

Los Volcanes Natural Park Lanzarote 10 septembrie 2023

de elenalazar28

Azi

Azi câte se mai întâmplă azi?!
Azi vecina mea casnică sigur va vorbi într-una la telefon
Azi la ora cinci mi s-a stricat vechiul patefon
Cumpărat în piața Mehala cu bani puțini
Puteam să-mi cumpăr la același preț o porție de mici sau un sac de var pentru pomi sau pereți
Tot azi voi sparge doi pitici de ipsos nu ai mei
Și voi fugi fericită
Pentru asta sigur nu voi fi răstignită
Nici pentru păcatul meu josnic de a fugi legal de oamenii pe care nu îi iubesc
Știu sunt nimicuri care-mi tulbură poezia orelor ce se scurg
Așa cum se scurge zerul din brânza dulce strânsă într-un alb tifon
Și tot azi poate îmi voi cumpăra un alt patefon
Nu are importanță cât costă acum
Îi voi spune răspicat vecinei să nu mai vorbească la telefon ducă-se-n morții m… în casă să poarte discuții private
Voi face cadou doi pitici de piatră cu barba lungă și cârlionțată unor necunoscuți
Și voi cădea din nou in păcate
Pentru că VREAU să umblu în raiul de sus desculță cu îngerul meu și el desculț
Nu îl las să plece
De ce?
Pentru că cel mai tare pe lumea asta mă enervează pantofii care mă strâng
Iubirile ce nu durează
Și oamenii care plâng
Azi!

Timișoara toamna