De sfârșit de săptămână de februarie!

Azi noapte intenționat am lăsat ușa grea de mahon vopsită în gri înecăcios
Deschisă,
Larg deschisă
Și am presărat pe podele pene de îngeri și pene de flori
Și eu stau
lacomă, întinsă
Dar m-ai ocolit și penele alb-roșii le-ai strivit.
Nu e timp de tăvăleală!
E frig,e beznă afară
E jale în alte țări, în țară
Se trezesc țânțarii din somn,
Cresc răuri, se deplasează pământuri ,
Urcă prețul la pâine,
Mâine,
Femeie ai îmbătrânit degeaba pe lume?!
Tot ce ai adunat în viață nu ne rămâne!
Păi tocmai de-aia te aștept încâlcită, supusă și moale
Poate oi fi dorită,
Se surpă case,huruie vântul,
Se duce ziua odată cu gândul,
Mai bine rămâi să jumulim de penele bătrâne îngeri,
Le cresc în neștire, le îngreuie zborul,
Îl vezi pe al meu,
Plânge!

Piața Traian Timișoara februarie 2023

Noi

Ne ținem în brațe acum pentru mai târziu…
Îți spun
Atunci ne va rămâne puțin timp pentru asemenea manifestări,
De aceea stau lungită lângă tine
Și încerc să iau cât mai mult din respirația ta,
În ceilalți ani, din urmă
Plămânii tăi bepeociști vor fi atât de triști
Și nu le voi acapara spațiul ce le va rămâne.
Degetele mele acum aprind întrerupătoare și ale tale fixează becuri, cât mai multe becuri
Să avem lumină să ne privim cât mai mult,
Să pot vedea urmele liniilor trasate pe întregul meu trup
Lăsate de dragoste,
Linii intersectate și strânse,
Noduri de năvod din care nu mai iese iubirea,
Mai încolo în celălalt veac
Vom sta în întuneric și ne vom căuta umbrele,
Pâlpâiri tremurate, aruncate de aici, de nicăieri,
Uitate,
Ne ținem în brațe până adormim,
Ce fericită sunt că în sfârșit după zeci de ani
Avem un numitor comun!

Cu muuulți ani în urmă

Zi de februarie

Mi-am pus un sfeter pe mine ciuruit de vreme
E un ger afară
Și parcă oasele mele dârdâie a somn și oboseală
Brațul stâng e ancorat într-un holter iar celălalt atârnă pe pat mângâindu-ți abdomenul încă spre bucuria mea, plat
Oare cât mi-este TA
Ce scofală și această TA!
M-a lovit și pe mine damblaua cică-se e uneori mortală și trebuie să fiu mai atentă la ce beau, ce mănânc,
Ce gând, mai ales ce gând mă străbate,
Să fiu pesemne mai nărăvașă când mă întinzi pe spate,
Atunci nu e drămuită fericirea,
Atunci,
Rămâne pe mâine vorba aia ce ți-ai propus azi
E un frig afară și tu taci!
Eu mi-am pus zilele tinere să mă caute din nou!

Nopți

1 noaptea mă trezesc și mă întreb ce am făcut acum zece ani la aceeași oră,
Nu-mi amintesc.
2 noaptea,bizară oră pentru a opri uscătorul de rufe noua achiziție, pentru noua perioadă de tranziție,
Zgomot grotesc,
3 noaptea, e frig afară, o umezeală, stupoare,vise,îngeri somnambuli
Pe drum rătăcesc,
Eu îl iau pe al meu și încă o dată îl înveselesc,
Să nu răcești îngere, să nu răcești!
4 noaptea, se opresc inimi în mersul lor aritmic,
Pedale de defibrilator,
Nu știu toropită de oboseală
Câți jouli, unde să apăs
Sau o dau la nimereală,
Palme încărcate de adrenalină,
Salvate vieți,
O Doamne !
Cine-i de vină?
O inimă pornește în căutare
Îi scurm mersul spre lumină
Și o aduc în soare,
5 dimineața,răsărit superb,acerb,
Se arată în largul mărilor,
Nostalgii de vară,
De dor de steaua polară
Să-mi arate cărarea de a aduce înapoi
Secunde neprețuite în noi,
6,e 6,e 6,mă ghemui în tine,
E bine iubire,e bine,
Îngerul meu e treaz și bea un espresso, sătul de priveghere, mă privește,
Alintă-mă în zi
Și mă iubește!
O nouă noapte însă se arată
Gonește-o!

Defibrilatoarele salvatoare de vieți

Ce am spus

Tot ce am rostit în viață
S-a auzit într-o zăpăceală continuă
Nimeni nu înțelegea nimic
Nimicul își pierdea esența…
Și atunci când alții îmi vorbesc
Eu mă ascund printre crini
Și le scutur galbenul fertil pe mâini
Cerneală pentru zilele mele de mâine
În care voi încerca să deslușesc și eu ce am rostit
Sau ce însemnătate au avut vorbele celorlalți
E un exercițiu bun până la urmă
În care te regăsești în anii ce vor veni
Când tragi linie și îți dai seama
Că uneori chiar ai fost mut și surd!

Crin roșu ( crinul Ioanei)