Mi-am pus un sfeter pe mine ciuruit de vreme
E un ger afară
Și parcă oasele mele dârdâie a somn și oboseală
Brațul stâng e ancorat într-un holter iar celălalt atârnă pe pat mângâindu-ți abdomenul încă spre bucuria mea, plat
Oare cât mi-este TA
Ce scofală și această TA!
M-a lovit și pe mine damblaua cică-se e uneori mortală și trebuie să fiu mai atentă la ce beau, ce mănânc,
Ce gând, mai ales ce gând mă străbate,
Să fiu pesemne mai nărăvașă când mă întinzi pe spate,
Atunci nu e drămuită fericirea,
Atunci,
Rămâne pe mâine vorba aia ce ți-ai propus azi
E un frig afară și tu taci!
Eu mi-am pus zilele tinere să mă caute din nou!