Etichetă / viata

de elenalazar28

Rămâi

Te-am știut, te-am știut toamnă rece și rea
Și plouă peste inima mea,
Te văd azi blândă și grea,
Cu mireasmă galbenă de gutuie amăruie cu miezul dulce de nea,
Te știu pătrunsă în mine, așa, cum pătrunde iubirea uneori,
Se ține strânsă, ghemuită în creier,
Mă roade, mă macină, mă sfărâmă, mă strânge, mă vrea,
Mă poartă peste tot ca pe o frunză,mă spulberă
În vârtejuri de fum,
Mă adoră, mă sărută tainic mă frige, cu iubitul ei de bărbat copt și nebun.
Scutură soarele puful de pe îngerii mahmuri și bătrâni,
Se îndoaie, tremură trupul meu în văzduhuri
De teamă că nu mai rămâi
Te-am auzit, te-am auzit toamnă
Și tu mă auzi
Te-am știut și mă știi și tu toamnă
Rămâi cu mine, te rog, rămâi!

Fragment (Nora Blaj vernisaj octombrie Timișoara)
de elenalazar28

Declarația din 2023

Te știu parcă de-o viață
Parcă eu te-aș fi născut azi pentru mine
De ciudă uneori că nu mă lași să zbor așa cum vreau
Uit să-ți rup cordonul ombilical din mine
Dar amintindu-mi că în cele din urmă doar tu m-ai lăsat să visez
Mă screm și te las să umbli prin lume
Să țopăi vesel să te amuzi și să dansezi
Pentru că atunci când ți-e bine și nu te mai vaiți cât de bătrân ești
De parcă nu am avea același oase și vine și privirile verzi
Ești chiar drăguț și cuminte și-mi vine să-ți cumpăr acadele în parc
Și mere caramelizate și arse
De sărutul din noaptea primului păcat
Și-ți spun smerită și dragă
Vârându-mi șoapta în urechea ta bleagă
Știu că voi rămâne mereu cu tine și-ți voi striga în ziua scurtă de toamnă chiar dacă nu aude nimeni
Că nici mama ta nu te iubește atât de mult
Atât de mult cât te iubesc eu pe tine!

Los Volcanes Natural Park Lanzarote 10 septembrie 2023

de elenalazar28

Azi

Azi câte se mai întâmplă azi?!
Azi vecina mea casnică sigur va vorbi într-una la telefon
Azi la ora cinci mi s-a stricat vechiul patefon
Cumpărat în piața Mehala cu bani puțini
Puteam să-mi cumpăr la același preț o porție de mici sau un sac de var pentru pomi sau pereți
Tot azi voi sparge doi pitici de ipsos nu ai mei
Și voi fugi fericită
Pentru asta sigur nu voi fi răstignită
Nici pentru păcatul meu josnic de a fugi legal de oamenii pe care nu îi iubesc
Știu sunt nimicuri care-mi tulbură poezia orelor ce se scurg
Așa cum se scurge zerul din brânza dulce strânsă într-un alb tifon
Și tot azi poate îmi voi cumpăra un alt patefon
Nu are importanță cât costă acum
Îi voi spune răspicat vecinei să nu mai vorbească la telefon ducă-se-n morții m… în casă să poarte discuții private
Voi face cadou doi pitici de piatră cu barba lungă și cârlionțată unor necunoscuți
Și voi cădea din nou in păcate
Pentru că VREAU să umblu în raiul de sus desculță cu îngerul meu și el desculț
Nu îl las să plece
De ce?
Pentru că cel mai tare pe lumea asta mă enervează pantofii care mă strâng
Iubirile ce nu durează
Și oamenii care plâng
Azi!

Timișoara toamna
de elenalazar28

Cât vom mai fi

În părul meu scurt ars de soare arid
Am ascuns zilele lungi sărutate în vară
Săruturi fierbinți cu aromă de sare de mare și verdele cald afânat de pajiști din munți
În palmele mele am adunat nopțile cu stele albastre și roz
Mângâiate de vânturile pustii din deșert
Și aștept să-mi picur pe ochi
Zilele scurte de toamnă cu ploi mici cât un bob
De strugure vânăt tămâios și ușor acrișor
Strânse în nori
În noi
Am să pun nopțile lungi
În care ai să mă strângi ușor ușor
Eu am să-ți arăt răsăritul cuminte cu urmă de brumă albă de dinte
Și apusul nesigur stingher
Și toate vor fi din nou ca și ieri
Toate toamnele vor avea aceeași culoare același miros de porumb prea galben și prea copt
Același strigăt de rătăcit cocor
Când noi ne vom iubi!
Atât de aproape atât de departe cât vom mai fi!

San Bartolome Lanzarote septembrie

de elenalazar28

Echinocțiu 23 septembrie 2023

Ai plecat vară cu un tremur mărunt de frunze și vânt
Te-a îmbrățișat ploaia din această seară
Dar să știi că era ploaie caldă cu tunete și fulgere
Prăvălite ca un fum
Peste orașul meu
În care oamenii râdeau și erau plini de veselie
Se uitau nostalgici la scoici și aricii de mare
Aduși din vacanțe
De pe plajele albe de sare
Jucau domino cu ele
Și le loveau ușor să se clatine așa…ca și un cocor rătăcit în zbor
În zborul lui spre sudul crud
Acum de verde
Ce dor mi-este de zilele acelea iubito în care te înveleai doar cu un șal
Și apa mării se prelingea amestecându-se cu nisipul alb
Și trupul tău era cald cald
Cum numai în vară poate fi
Cu mirosul acela de roșu și flori aurii
Acum te vor înveli frunzele gri de fum și penele lăsate pe drum de berze și egrete
Vei purta jeanși maronii și trenciuri de lână și mantouri în carouri
Și nu vei mai alerga desculță
Ba da iubitul meu voi fi cu tălpile goale mereu pe stradă în amintirea zilelor de vară și cu scoici prinse în părul meu să nu ne uiți!

La Santa Tinajo 19.09.2023 (Lanzarote)
de elenalazar28

Lumea e a ta

Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot iubi
Și copacul și strada și urma lăsată pe țărmul oceanului scăldat în soare
Urma fină a tălpii în care se vor înghesui să locuiască algele și stelele
Pentru că e atât de fierbinte această urmă
Are o apăsare și un ritm știut doar de tine
Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot să plângă pe
Stânca măcinată de mâinile închinate într-o bolboroseală pe care doar neînțelepții o pot pricepe
Care se așează în odihna de amiază în
Copilul care s-a înviat în sufletul mamei și nu înțelege teama ei de a nu îl pierde în
Cel care pleacă pentru totdeauna din țara lui dezrădăcinat ca și ierburile smulse din pământul sărutat de tații lor ca să facă loc altora
Oricine poate crede că orice și oricine poate să îi aparțină
E de ajuns să-ți pui fruntea pe o stâncă și să-i mulțumești pentru că a existat atât de mult
Să cuprinzi copacul în brațele tale și să-i simți ziua și noaptea
Și să-ți lași peste tot pașii să desenezi munți mări nori păsări semințe în mersul tău și când crezi că ai sfârșit să strigi cât poți tu de tare
NU EXISTĂ GRANIȚĂ NICĂIERI
Poți iubi poți plânge poți râde poți visa poți strânge poți chema îmi poți spune pe nume îți pot spune pe nume pentru că lumea toată e a ta!

Arrecife Lanzarote 18.09.2023
de elenalazar28

Nu am găsit

Există în viața mea mai mulți bărbați
Unul dintre ei este tatăl meu
Ceilalți s-au îndrăgostit de mine în timp m-au uitat au rămas sau au plecat pur și simplu
Tata însă era mereu îndrăgostit
Din prima suflare a mea de ultimul copil al lui până s-a dus într-un vis.
Își așeza iubirea în seară
Și o ținea atât de strâns
Încât și lunei îi era teamă să mă atingă cu un sărut
Tăcea mereu așa era tata
Tăcut și stins
Stins și tăcut
În toate verile cu iarbă verde
În focul alb al iernii ce-a trecut
Nu mi-a răstit în toată viața o vorbă crudă nu m-a ocărât
Dar nici nu m-a ținut în brațe
Căci nu știa nici nu a știut
Dar eu vedeam cum mă privește
În fiecare zi și noapte
În început
Și m-a privit cu aceeași dragoste în toamna în care s-a sfârșit și a durut
Atât de adâncă mi-a lăsat durerea
Că nu o pot da nimănui
Și doar un plâns de nicăierea
Mi-a mai trimis de acolo unde îi
Iar eu atât de multe i-aș mai spune
Atât de mult aș mai vorbi
Despre verile cu iarba verde
Și toamna care va veni
nu am găsit în locurile care am fost și am strigat și am râs și plâns
Un alt bărbat care să mă privească atât de mult ca el
Căci tații noștri toți s-au stins!

San Bartolome Lanzarote 13.09.2023

de elenalazar28

Și…

Și când îmi scufund sufletul în Atlantic
În refluxul în care își scaldă vulcanii iubirea
Și trupul mi-l strânge puternic așa ca o strângere de bărbat tânăr care știe ce vrea
Când inima mea rostește un singur,
un singur nume
Și măslinul adus de acasă se răsfrânge în noapte
Și tu mi te strecori în spate
Lipindu-te de mine ca o pisică albă și grea
Și când îmi intri în creier în ochi în pancreas și în splină
Și ziua de mâine e atât de departe
Și luna ne cuprinde senină
Și vântul ne prinde în rozul și albastrul răsfrânt peste cer
Mă aștern în cuvântul rămas cel din urmă
Și tac
Și visez
Și nu te mai chem
Și nu te mai strig
Și nu te mai știu
Și noi și doar o secundă rămânem agățați în timpul de ieri

Mirador del Rio Lanzarote 12.09.2023

de elenalazar28

Povestea mea

Să ne spunem poveștile
Povestea mea s-ar putea să semene surprinzător de bine cu oricare altă poveste a oricărui om din lume
Și nu s-ar mira absolut nimeni
Dacă i-aș spune că locuiesc într-o casă a cărui acoperiș e atât de subțire e ca un fir de mătase
Și-l răsucește vântul în mii de noduri
De parcă ar croșeta șaluri
Sau dacă ar ști că dintr-odată mă scufund în valuri
Sirenă care nu are voie să atingă pământul
Eu care nu știu să înot
Sau v-aș spune că eu cunosc tot
Un alt profet printre sute de profeți
Care ne înspăimântă nopțile bântuindu-ne hipotalamusul
Sau poate ar fi mai convenabil să fiu a zecea nevastă a unui șeic
Ideal nu aș face nimic
Doar aș povesti toată ziua cea lungă
M-aș împodobi m-aș face rotundă
Aș visa cu ochii mari surprinzător de mari
Doar visăm fiecare dintre noi
Sau alții nici măcar nu îndrăznesc
Aici s-ar putea să fie o problemă
In povestea mea trăiesc doar oameni care cred în iubire
Care tânjesc
Care nu știu
Care așteaptă cu înfrigurare să se petreacă ceva orice
Cărora nu le este frică
Care pot avea
În fiecare zi altceva de zis
Despre dragoste!

Lanzarote 04.09.2023 ( Fundația Cesar Maringue)
de elenalazar28

Inima

Se întâmplă ca uneori oceanul să fie roz
Și cerul să fie roz
Să fie colorate în rozul de fericire
Iar tu să nu știi pe care parte a pământului să alergi
Pe partea de sus
Sau pe partea de jos
De aceea te diseci în două
Și doar inima rămâne smulsă și agățată pe o limbă de pasăre
Ce o poartă peste tot
Arătând-o tuturor
Ca să vadă că încă mai știi să trăiești!

Costa Teguise Lanzarote 02.09.2023