Etichetă / viata

de elenalazar28

Poezie de iubire


Trupul tău nu are nevoie de haine,
Eu oricum te dezbrac în fiecare secundă,
Alungă, sărutul meu
Orice molie care ar devora șifonierul minții tale.
Te dezgolesc și în același timp
Te înfășor cu inima mea
Sufocăndu-te până am să mor!
Trupul tău nu are nevoie de haine,
Eu te țin ascuns în palme
Și în timp oasele tale se vor sfărâma de umezeală sărutului,
Se vor cocoșa câte un pic
De îmbrățișarea văzduhului,
Iar pielea ridată de soare
Se va strânge în îmbrățișare,
Îmbrățișarea mea,
Se va întinde ca o uliță scufundată în vânturile de toamnă,
Toamna mea,
Tu vei fi despuiat ca bărbat în ochii celor din jur,
Dar eu voi citi din scripturi
Și le voi striga
Adevărat, adevărat el cu mine și iubirea mea s-a îmbrăcat!

de elenalazar28

Poezie despre oameni


Suntem culegători de struguri,
Culegători de vise
Bețivi de iubire, adormiți în culise,
Sufletul nostru urcă în vie,
Urcă pe scenă.
Și dintre o mie de dansuri bacante și cântări
Se așterne licoarea cea roz în noi, licoare de ploi.
De ar fi sufletul nostru duhul din lampă,
Ce străjuie și nu adoarme printre araci,
De-ar colinda talpa cea stearpă
Numai în toamnă cu ochii săraci, de gânduri și griji,
De s-ar îmbogăți truda noastră de culegători
Culegători de struguri, culegători de vise,
De am putea să ne pierdem în noi și în nori,
Bețivi de iubire, treziți doar de îngeri cu aripi întinse!

Fotografie realizată de Pop Ioana.
Bucerdea,Vinoasa, jud Alba Iulia
de elenalazar28

Dor de Veneția

Nu m-am plimbat cu gondola în Veneția
Și nici n-am urcat în turnul din piața San Marco
Sufletul meu a așteptat
Pe Podul Rialto
Trecătorii
Pentru ei în mod special
Nu mi-am pus masca de carnaval
I-am lăsat să-mi pătrundă în creier și ochi
Apele Mediteranei să mă inunde
Ca oasele mele să rămână piloane, nu lemne de foc
Pentru a susține pe umeri
Orașul cu canale
Pentru tine
Copile am făcut toate acestea
Să poți vedea frumusețea!

de elenalazar28

Remember Cartierul Roșu



Mă plimb prin Cartierul Roșu în noapte
Poate găsesc ceva de vănzare
Sau poate îmi cumpără cineva
O fâșie din inima mea
Albastră indigo și pustie
Poate ofer eu un pantof, un braț,
Sau fac troc în schimbul unui loc sau platz
De stat pe jos
Pe piatra cenușie.
Poate primesc bonus
Pentru răbdare
Pentru strigare
Pentru amnezie.
Uimiți ochii tresar la vederea șirurilor de oameni
Căutători ca și mine
Nu -i văd tulburi și dezgoliți de pudoare,
Ei pălăvrăgesc într-una,
Îmbrăcați în trenciuri de ploaie
Despre bursă, despre copii,
Despre crinii imperiali,
Nimicuri, prostii.
Toți poartă creioane și hârtii
Ei, oamenii nopții scriu poezii!
Am să-mi cumpăr și eu o garsonieră aici,
Cu pat, scaun și noptieră, și o bucătărie chircită într-un colț
Să vin la pensie și să fac negoț
Cu zilele din urmă, cu timpul
Ca un hoț ce îmi fură amintirea
Și iubirea.