Remember Cartierul Roșu

Astăzi vă povestesc puțin despre Amsterdam, patru oameni dragi mie se plimbă acum pe străzile lui, în căutarea… clipei care vine:



Mă plimb prin Cartierul Roșu în noapte
Poate găsesc ceva de vănzare
Sau poate îmi cumpără cineva
O fâșie din inima mea
Albastră indigo și pustie
Poate ofer eu un pantof, un braț,
Sau fac troc în schimbul unui loc sau platz
De stat pe jos
Pe piatra cenușie.
Poate primesc bonus
Pentru răbdare
Pentru strigare
Pentru amnezie.
Uimiți ochii tresar la vederea șirurilor de oameni
Căutători ca și mine
Nu -i văd tulburi și dezgoliți de pudoare,
Ei pălăvrăgesc într-una,
Îmbrăcați în trenciuri de ploaie
Despre bursă, despre copii,
Despre crinii imperiali,
Nimicuri, prostii.
Toți poartă creioane și hârtii
Ei, oamenii nopții scriu poezii!
Am să-mi cumpăr și eu o garsonieră aici,
Cu pat, scaun și noptieră, și o bucătărie chircită într-un colț
Să vin la pensie și să fac negoț
Cu zilele din urmă, cu timpul
Ca un hoț ce îmi fură amintirea
Și iubirea.

6 comentarii

    1. Draga mea soră sora cea mai mare,,sora cea mare tăia găina ‘’
      Îți multumesc muuuuult de tot
      Tu ai fost una din persoanele care ai crezut în mine , care ai avut grijă să cresc frumos și să devin omul care sunt astăzi . Ești singurul om din lumea asta care zâmbește și răde tot timpul , iar tu m-ai învățat asta ❤️❤️❤️❤️

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s