Etichetă / Poezie

de elenalazar28

Piața Unirii

Dar eu pe cine aștept în orașul meu
Noaptea coboară de pe crengile copacilor tăiați din Parcul Libertății
Uitați ca și noi cei tineri care am fost cândva
Pietre ciudate cu miros de alte vieți venite din alte veri din alte seri
Stau cuibărite într-o geometrie perfectă pe care au așezat un tramvai
Ne prindem de mâini și mergem pe șinele imaginare ale fiecăruia din noi
Coborâm în stațiile care ne plac cel mai mult
Sau dacă nu vrem putem rămâne aici în Unirii
Să bem o bere rece sau o cafea decofeinizată cu gust de trup de fată bronzată sau chiar putem să nu facem nimic
Să stăm doar îmbrățișați eu sprijinindu-mă în tăietura adâncă a claviculei tale
Și să visăm să visăm la copacii tăiați uitați când noaptea coboară
Nopți după nopți
Ani după ani așteptând
Ascultând gândurile venite din inimile orașului meu !

Fotografie realizată de Ioana Pop
de elenalazar28

Albastru

Eram amândoi eu și îngerul întinși pe nisipul fierbinte și albastru de august
Șifonat din când în când de luna roșie ivită dintr-o aripă a unei păsări însetate izgonite din rai
Stai lângă mine stai
Lună ce în curând te vei face albastră
Albastră de august și tu
Poate vom privi spre cer tu lună cu ochii mai mari decât ai mei
Vom privi cu patru ochi ai mei mai miopi
Și vom zări poate o fereastră să putem trimite pasărea înapoi
Nu se vede nimic îmi șoptește îngerul întinzându-și loțiunea de plajă cu factor 50
De aceea trebuie să te pocăiești să faci cât mai multe fapte bune în lume
Numai așa vei putea duce pasărea cu tine
Dar tu îngere nu poți?
Eu nu am grijă de păsări
Și atunci cine?

Palermo Sicilia 2022
de elenalazar28

Dacă

Dacă aș avea șapte vieți
Așa cum are săptămâna șapte zile
Într-una din vieți aș așeza vara cu cerul jos, să alerg printre nori și să mă cufund în ei privind cum iarba verde se desprinde din rădăcini și mioapă fiind uneori aș mai zări fluturi
Iar marea m-ar stropi cu ochii ei sărați și argintii picurându-mi frânturi de iubiri fierbinți estivale
Într-una din vieți aș umbla numai desculță fără stivale sau sandale
Ca să pot simți căldura sau asprimea acestui pământ asemenea unui copil
În cea de-a treia să zicem…aș scrie poezii într-una sau poate un pic pe toate clădirile și ruinele rămase ridicate în timp
Așa un fel de Grafitti să le poată citi lumea
În cea de-a patra aș trăi în Tahiti sau Bora Bora sau Filipine doar cu mine
În a cincea viață poate m-aș călugări pentru că aș tânji după pietate sau o scurtă doză de stoicism nu pudoare în vorbărie ci puțină tihnă după ce am făcut în celelalte vieți atâta gălăgie
În a șasea aș pluti prin univers m-aș rătăci în altă zi ca să-mi fie dor de acasă
Iar în a șaptea le-aș crea pe fetele mele pentru că atunci voi fi odihnită și voi putea să le văd mai bine cum se înalță și aș privi doar la ele minunându-mă mulțumită…
Dar iubirea iubirea în care viață e?
Mă întreabă îngerul meu tembel
E peste tot mereu o port, Tu nu o vezi sau ai plecat în altă lume și ești orb, dacă…

Krk Croația ( fotografie realizată de Lara Nuțu 02.08.2023
de elenalazar28

13.505 zile plus …

Am adunat dar câte am adunat într-un nemărginit oftat
Bucurii lacrimi tristețe frică mai ales frica celor loviți de neiubire bătrânețe
Nu am făcut un bilanț niciodată
M-am străduit să fiu o asistentă cu inima albă
Uneori mă strecuram în moarte de fapt de cele mai multe ori am mers atât de departe
Cuvinte prea multe s-au spus uneori răspicat uneori cu glasul dus într-un ecou pe care doar Dumnezeu l-a visat
Am îmbătrânit puțin în nesomn
Dar va veni și timpul și am să dorm
Și nu am să mai aud alte voci gâtuite de boală de neliniști cumplite sau de sfială
Am să cunosc mai mulți fluturi și nori
Și am să mă ridic în gânduri deasupra tuturor
Am să lenevesc cu o poftă nebună și am să iubesc mai mult în viața din urmă
Căci nu o să mai dau din tăcere din suflet sau minte mângâiere putere rugăminte
Am să adun ce nu am putut aduna și am să dau ce nu am putut da
Am obosit da, puțin, cât să plec
Cât să mă desprind de dureri
Cât să pot zbura mai sus decât ieri
Și am văzut cel mai mult am văzut că viața, e o nenorocită prefăcută ca o ispită și o poți pierde într-o clipă
Iar clipa aceea am strâns-o în mine de la mulți
Cu strigăt cu secunde luate din celulele mele cu neputința sau putința de a fi mai presus
Am văzut și știu că ochii mei ridați și încercănați vă pot spune că viața e frumoasă când cel sau cea sau cei pentru care tremuri că-i pierzi rămân lângă tine.

31.07.2023 ( mi-ar fi plăcut să fie o fotografie cu mine din 01.08.1986 dar nu am)
de elenalazar28

Poem de duminică

Nu am rostit demult un poem de dragoste
Pentru că nu găsesc suficiente cuvinte
Și totuși e atât de simplu
Privindu-ți încheietura mâinii adâncită în pietrele negre de lavă
Imagine dragă sădită în mine ca și toate apusurile din serile mele care au fost și care or să vină
Nu am găsit consoanele potrivite care să se lege de vocalele gâlgâite pe care le șoptesc atunci când te privesc cum mă privești
Dar știm amândoi că nici un poem de dragoste nu poate fi perfect niciodată
Oricât demult ne-am dori
Întodeauna va fi ceva sau cineva care îl va întrerupe care-l va rupe sau sfâșia în alte forme scrise sau nescrise din alte limbi nevorbite pe care noi nu le vom glăsui niciodată!

Fotografie realizată Ioana Pop 28.02.2023
de elenalazar28

Dor de mare

Cum stă ea și ascultă tăcută
Cum nu vrea pământul să o sărute și tălpile mele să-i atingă adâncul
Cum o mângâie vântul și gândul meu
Cuvintele atât de aride nu ar stinge dorul de ea
Mereu mereu mă cuprinde
Ca și cum eu aș fi ea
Cum stăm și ne privim ochi în ochi
Ne ținem în brațe
Să nu ne deochi
Să nu ni te miri
Eu plec ea rămâne
O visez îi scriu îi duc dorul
Ea mă așteaptă
Și știe că voi veni din nou
Poate azi
Poate mâine!

Napoli 09.05.2022
de elenalazar28

Nimeni

Unde florile nu se ofilesc și trăiesc în eternitatea de nepătruns a timpului
Mă strecor eu și încerc să fur semințele coapte și negre
Dar ele nu-și împrăștie maturitatea în nici un căuș al niciunui muritor
De dor de dorul acela de a rămâne în inima ta am să mor
De a fi și a căuta mereu noi sărutări neatinse alinturi
Neștiute nespuse gânduri
Știu că nu vom avea parte de o asemenea iubire
Dar asta nu mă face să îndrăznesc să ți-o cer
Și mă furișez ca un hoț în miez de noapte pe la porți și încerc să pătrund în tainicele grădini
Ascunse de noi cei neștiutori și pierduți în ale vieții trăiri
Nimeni nu mă va pedepsi pentru asta
Nimeni nu o să mă certe că am încercat
Să caut frumusețea absolut nimeni ( pentru că nimeni asemenea mie caută și el)

Lille Franța( fotografie realizată de Lara Nuțu 07.07.2023)
de elenalazar28

Iubirea

Îngerul meu nu e biblic el a apărut odată cu venirea mea pe lume
Dumnezeu ne-a creat într-un lung oftat
Și l-a făcut pe înger mai frumos decât mine
Dar eu nu m-am supărat
Cum să mă supăr pe El?
Îmi spune serios că pe toți ne-a făcut la fel
Dar suntem atât de diferiți totuși?!
Avem unii dintre noi ochi albaștri negri verzi căprui
Trupuri înguste obeze perfecte
Păr aprins galben negru tuciurui sau roșcat asemenea rubinului roșu intens, viu
De parcă El s-ar fi jucat mereu, azi are pletele blonde și mărimea 90/60/90
Și e încălțat cu ghete
Măine are bucle castanii și pântecele imens pe care lâncezesc greieri negri mii
Iar poimâine are mers de cadână cu cozi lungi împletite de lână.
Îngerul meu ca de obicei nu e de acord cu ceea ce zic
Mă ia de mână și-mi arată imagini din lumea toată și-mi spune guraliv și grăbit
Știi de ce sunteți toți diferiți?Pentru că…ne-a fost dată
Iubirea
Iubirea pe unii ne face să strălucim poate cel mult un secol pe pământ și apoi să murim
Iubirea ne face să semănăm între noi
Și tot ea ne lasă singuri și goi
Iubirea
Iubirea e tot ce avem
Iubirea e tot ce lăsăm!

Timișoara Piața Traian 07.07.2023 Perifeeria
de elenalazar28

Poartă

Doar arșii crini înmărmuriți stau sclipind în arșița amiezii
Cu albul lor gălbui de ceară
De parcă s-ar aprinde și s-ar stinge biserici
În mersul nostru târșâit până la poartă
Care poartă? Iar mă pisălogește cu întrebări îngerul meu de ieri
Poarta pe care nu știu dacă o voi deschide
Pentru că lanțul cu cheia potrivită am pitit-o în scremetele copilăriei mele
Atunci am fost cuminte
Până mi-a crescut primul dinte
Și am încercat să mi-l scot cu linia zimțată și dură cu care deschidem și alte porți
Of îngere până vei încerca să mă strecori pe sub ușă sau să mă cațăr pe spinarea ta tatuată cu stele și flori să pot sări gardul grădinii din ceruri
Să nu mă cobori mai mult decât mă pot coborâ
E o lâncezeală în oraș
Și o secetă cu trupul trufaș
Încât îmi vine să lenevesc să prizez ierburi și să iubesc
Mai ales, dar mai ales să iubesc!

Au înflorit și crinii în grădina mea
de elenalazar28

Îmi amintesc

Îmi amintesc cum îmi puneai fața lipită de fruntea ta
Ca să îți netezesc ridurile așternute prea devreme
Din prea multă mângâiere
Acum chipul meu se lipește de pereții albi ai sufletului ca un melc lipicios ce nu-l pot desprinde de pe tijele de yuca,
Îmi amintesc cum îți lipeai palma răsfirată pe sânul meu stâng și-mi strângeai inima atât de tare că îmi venea să plâng
Acum inima mea își încetinește ritmul alergării prin viață a obosit
Poate adoarme,
Îmi amintesc cum îți puneai pumnul rotund pe pântecul meu dedesubtul ombilicului și-l apăsai străduindu-te să pătrunzi cât mai adânc în măruntaiele și-n vintrele mele
Tremurând insistând
Poate vei descoperi mai mult decât ai avut parte
Acum mă lățesc ca o ceapă galbenă și strivesc orice ar putea să mă atingă
Rănesc orice cuvânt orice gând orice vlăstar tânăr sau năvod ce ar putea să mă prindă,
Îmi amintesc, dar câte Doamne îmi mai amintesc și-mi doresc
Ca amintirea să continue,
Chiar dacă, creierul mi-este îmbâcsit de amintiri neprețuite și…
Chiar dacă numai suntem tineri vreau și vreau noi amintiri despre noi despre mine!

O părticică din grădina mea