Poezie despre viață

În pădurea cea verde mai verde decât ochii tăi
Ai învățat despre dragoste
Ai implorat-o
În rugăciunea ta atunci erați trei
Tu tati Tatăl
Ai scormonit mușchiul cel verde
Mai verde decât pădurea
Care era mai verde decât ochii tăi
Ți-era teamă nu de lama ascuțită a bisturiului
Ți-era teamă să nu strivești mușuroiul de furnici
Mici
Și tu erai mică
Dar nu de frică mică în iubire
Și tu trăiai
Și nu știai cum să-ți răsucești talpa piciorului
Să nu calci vietăți târâtoare și insecte cu ace ca niște săgeți
Ai făcut transfer de cuvinte de lacrimi
Între cer inimă și morminte
Ai primit răspuns și ai mers
Tot înainte
Iar furnicile lui Solomon
Și mirmidonii îți netezeau calea
Zarea ți-o colorau în iubire
Ca tu să nu te mai poți rătăci niciodată
Ca tu să poți zâmbi
Minunat copleșitor de minunat în păduri
Mai verzi decât sunt ochii tăi
Și în fiecare zi
Zâmbetul tău să stârnească minuni!

Dorina Lazăr

Adevărurile de vineri

Despre adevărurile de vineri
Puține dintre noi știm sau recunoaștem
Unele ne dorim sau
Visăm Duminica de Paște
(A te abține și la o îmbrățișare pentru îmbrățișările divine)
Altele aleargă în Israel
Pentru seara de vineri,
Doar toate suntem o Rebeca, o Hagar,o Chetura, o Sara,o Estera sau o Miriam
Alte femei cerșesc pe maidan puține cuvinte bune de iubire sau pâine,
Unele pun la rodit semințe
Și-și găsesc alte trebuințe
Dar într-un final toate ne spunem e vineri,
E sfârșit de săptămână, e bine,
Alunecă mâna ta în mine,
Tremură fluturi,
Tremură inimi,
Tremură norii
Și ciulinii
Soarele-mi mângâie ochii și gura,
Promit nu am să întrec măsura,
Nu am să plec,
Nu am să-ți las
Cuvinte de bun rămas,
Voi tăia găina cea grasă
Voi face supa cu tăiței să te poftesc la masă,
Voi da merinde și apă blânzilor mei
Și mă voi face atât de frumoasă
În seara de vineri
Și ai să vrei
Și tu ai să vrei!

Miercuri și melancolie

Primăvară și îngeri și soare
Și pene cu țipăt de culoare
Cât de strâns mă țineai tu de degetul mic
Ți-era teamă să nu-l piște un furnic
Primăvară și ploi răzlețe în timp
Și aripi frânte de frig
Cât de mult îmi sărutai talpa mea mică
Ți-era amar și frică
Să nu mi-o înhațe o furnică.
Primăvară și nori de lila și roz
Curcubeu întins
Pe genunchiul meu botos
Cu zgârieturi fine lăsate de albine
Cât l-ai mângâiat tu mult să nu mă doară pe mine.
Primăvară cu verde și roșu de lalea
Plânge iubita inima mea
Amintindu-mi că ai stat o viață în ea
Că ai cuprins-o cu sufletul meu
Și ai sărutat-o mereu
Cum mai bate în ritm sinusal
Când s-a rupt colosal
Când s-a frânt în apus iar și iar
Când te-ai dus
Când m-am dus
Și nu ai spus
Nu ți-am spus!

Fotografie realizată de Oana Carina(Morile de apă de la Eftimie Murgu). Cuvântul ,,furnic” este masculinul de la furnică, corect masculul furnicii se numește trântor. Am derivat cuvântul furnică în furnic, dând un nou sens .

Hello

Hello
Ne salutăm în fiecare zi
Când se revarsă zorii ca un
Amestec de leșie și grăsime din care mama făcea săpun
Hello
Ne spunem la amiaza tăcută și somnoroasă
Cu pleoapele ușor închise cu gene false
Iubită în așteptarea unui preludiu intens
Hello
Ne șoptim seara
Trăncănind despre facturi bilanțuri cumpărături Home Bank
Minciuni
Mici nevinovate
Așteptând să ne prăvălim pe spate
Sau ne luăm perna în brațe
Ascultând zgomotul bizar al periuței de dinți electrică
Iar mâine
Poimâine
Răspoimâine
Răăăăă
Același hello
Te iubesc câteodată
Lung
Ecou
Repetat sacadat secondat
Arhivat și ritmat
Hello!

Einar Johansen (Sommerlandschaft-tablou din colecția proprie)

De Miracol

Îngerul meu însetat
Azi veșnic însetat cu sufletul alb curat de
Floare de măr
Îngerul meu flămând
Azi atât de flămând
De iubire de cuvinte de gând
Eu ți-am pregătit pâine dospită cu untdelemn
Pâine frământată cu roșu de sânge
Roșu de iubire
De-am rămas mirată
Bună Vestire
Maică Preacurată
Bucurie mare ție ți se arată
Bucurie mare mie mi se arată
Bucurie mare nouă ni se arată
Astăzi
Îngeri cu icoane
Îngeri cu lumini
Îngeri mă înconjoară
Însetați flămânzi
Eu le dau și sare
Lacrimile mele
Alb sidef mărgele
Eu le dau din suflet picuri alb de nuferi
Eu le dau din carnea trupului meu alb
Alb de lapte cald
Eu le dau din palme pironite în ceruri
Alb de ploi și stele
Să le stâmpăr foamea
Să le stâmpăr setea
să-mi pună podoabe de pene de semne
Albe eterne!

Miercuri de martie

E miercuri
E miercuri de martie
E miercuri înainte de Buna Vestire
Pot să spun și eu că primăvara se topește în simțire
E dezlegare la pește mai puțin mai puțin e și Duminica Mare
Inima mea postește
Inima mea poftește puțin vin
Și-ți spun ție iubire
Vin
Facă-se voia ta
Se aud mitraliere și mierle și urlet de mame
Văzându-le tremur și eu
Dar de fericire( nici un rău să nu atingă sufletul copilului meu
Mare
Copilului meu mic)
Uneori am senzația că nu știu nimic
Se coboară liniști
Se coboară îngeri
Se coboară plâns
Se coboară stele
Alerg printre ele
Și vă strig pe voi
Nu-mi luați primăvara
Nu-mi luați seara
Oameni triști și goi!
Nu vă pot plăti decât cu iubire
Nu vă pot minți
Nu vă pot privi
Nu vă pot lovi
Și nu pot muri
Nu am pentru cine!

Poveste despre rochia galbenă

Femeii îi stătea bine în rochia galbenă
Dar n-avea pantofi
Putea să-i împrumute și apoi să nu îi mai înapoieze deloc.
Primăverii îi stătea bine pe stradă uitată și îmbrățișată doar în grabă de brațele unui copac ce se înverzește de abia acum
Dar părea prea goală și soarele nu-i acoperea umerii încă
E doar martie
Și atunci a luat cu împrumut rochia galbenă a femeii care se plimba pe lângă ea.
Femeia nu s-a supărat
Știa că în curând n-o să mai aibă nevoie de rochie
Venea vara nesfârșită și n-o mai vroia.
Își putea înfășura trupul cu căldura
Trupului lui de bărbat
Și-i mulțumi primăverii
Și rochia cea galbenă luată cu împrumut i-a lăsat!
Și astfel primăvara poartă galbenul pal sau intens depinde de oră
Prin univers!

Poezie de vineri

Te pierd uneori absorbit de jocuri politice murdare redate la televizor seară de seară
Mă plimb singură goală
Aștept weekendul
Apoi te pierd din nou vineri noapte
Căștigă în fața trupului meu pe care se pare că l-ai uitat
Forza Horizon 4
Striker Zone
Modern Combat
Frumusețea trupului meu a pălit
M-am învelit cu folia stupidă de Co-axil gândul și sufletul mi l-am înecat în paharul de vin
Aiurea mi se pare acum patul
Te strig somnoroasă
Excitată
Vinnnn!
Și adorm cu ochii pironiți în dulapul vintage cu miros de vinilin
Trăim modern
În fugă
În trend
În vogă
În așteptare
Între noi pandemii luate din soare
În primăveri cu războaie de secol trecut
Și uităm și uiți și uit
Și se pare că iubirea a fost uitată și ea dar e mult prea curând e mult prea mult!

Teguise-Tahiche 14.10.2021(Muzeo Lagomar Lanzarote)

Roșu de Nora

Atât roșu picură în mine
Mult roșu aprins!
E de bine!
Spun ghicitoarele în tarot
E de noroc Nora,e de noroc!
Afundă-ți sufletul în roșu și mai mult
Vântură-l, cerne în trup și în gând,
Așterne-l cu vocale, silabe și rând
Să nu adoarmă nicicând,
Spune-i povești
Ca și cum ai crește încă un copil,
Leagănă-l în mersul tiptil,
Tivește-l cu aur pe buze și ochi
Să-l ferești de boli și deochi,
Iartă-l când tace, nici tu nu zâmbi,
Frământă-l și lasă-l să crească în zi
În soare,în albastru, în neant,
Bucură-l ca el să ne poată uimi
Nora,roșu visează mereu , nu te opri!

Detaliu de lucrare Nora Blaj Gestuar Timișoara Calpe Gallery noiembrie 2021

Hoinăreală

Martie se apropie încet de final, istovit
Seamănă cu iubitul meu iubit,
Stă înfășurat pe trupul meu
Alintat
Mirat,că numai pocnesc de culoare
El mi-a dat atât de mult soare,
Mi-a spălat și oasele cu ploi ușoare de mătase,
Mi-a întins bretonul ciufulit și îndoliat,
M-a parfumat cu flori de portocal aurite
Prăfuite de norii care străbat cerurile în înserat
Care însă cum să vă spun mi-au luat sufletul și au plecat,
Ca un pelerin e el acum, care cerșește îndurare
Care caută
iubirea în lung și în lat
Care postește pentru a fi iertat,
Se preumble sufletul meu
În primăvară
De ar putea stârni mersul albinelor mii,
Al fluturilor cu ochi de păun
De ar înflori,
Împreună cu toți și cu toate într-un loc,
De ar găsi ceea ce caută sau poate nu e de găsit și el poartă acest umblet neobosit
S-ar opri …
Sau opritul acum în sfârșit numai e de oprit!