Etichetă / zapada

de elenalazar28

Poezie despre picioare


Îmi privesc picioarele
Crescute în vreme
Bătătorite, cu răni și cu semne, pline
De kilometri bătuți, tociți prin lume.
Un du-te, vin-o
Încoace și încolo,
Autostrăzi tipărite pe hartă
Dar marcate cu artă,
Rupestră,
Precolumbiană,
Romantică,
Gotică
Și urbană.
Stopuri, opriri, semafoare doar în noapte,
Uneori rostite sau șoapte
La câte o poartă,
Centru de spa sau hazna
Sau rătăcită gară prinsă într-o stea.
Îmi privesc picioarele
Sunt nehotărâtă cu ce o să mă încalț?!
Parcă aș lăsa pe asfalt
Saboții albi de spital
Sau pe cei roșii de bal,
Pe cei ce mă strâng,
Pe cei peticiți (dar care au fost cei mai fericiți).
Îmi privesc picioarele
Și mi le scufund
Pe rând, în iubire fierbinte,
Poate or să învețe minte
Să se oprească, (în gând)!
Și-mi pun pantofii cu tocurile cui,(sunt cei mai noi și cei mai buni) și o iau azi,iarăși hai-hui prin viață în iarna albă de gheață, însoțită de pisica neagră!

Desen realizat de Pop Traian Flaviu

de elenalazar28

Poezie de iubire


Iubirea mea ce faci cu steaua polară?
Te ninge și picură îngerii leneși de iarnă, pe afară,
Pe streașină cade zăpada în inimi,
De frică se-nghesuie-n haremul din ele
Și bâjbâie clipa în ianuarie,
Și sunătoarea fierbe în ceainicul alb,
Și trupul meu te privește, e cald,
Și merele-s coapte, ludaia e coaptă, în noapte,
Și taina te așteaptă,
Zurlie mi-e graba și pofta nebună
De a aprinde steaua, cerul și luna împreună.
Foc de lumini, foc de astre să fac,
Să te țin în brațe, pe urmă să tac,
Să ascund lumina acoperindu-mă toată,
Să dorm cu tine iubindu-te în șoaptă!

de elenalazar28

Poezie de duminică

Se împrăștie iarna în noi cu repeziciune,
Iarna ce vine,cu nori,
Cu norii grei de zăpadă alunecă în mine.
Mi-aș înhăma zilele la sanie
Să tragă sufletul meu alb
Încărcat de iubire,
Să-l alerg printre stele,
Lăsând noi pași curcubeului din ele,
Pași mari și mov și roz de ninsoare,pași pe lumină,pe cuvinte și pe locuri,
Și aș pune și puțin roșu de sânge pe alocuri
Și verde de brazi
Ca să arzi de iubire în iarna ce vine,
Cu nori, norii grei de zăpadă
Ce alunecă în tine.

Fotografie realizată de Liliana Drăghia
de elenalazar28

Poezie de ianuarie

Ianuarie ar trebui să poarte numele tău, copilul meu cu ochi de albăstrea, copilul meu cu ochi de cer, cu ochi de mare,
Numele voastre, Ioane binecuvântate, în ziua de șapte.
Pe palmele voastre ar picura alba nea,
Dezlegând ape, aducând dar, aprinzând câte o stea,
Pe cerul plumburiu și încețoșat de iarnă, ar înflori ghioceii în taină.
Ianuarie ar trebui să se numească Ioana, așa cum decembrie ar trebui să poarte numele Maria,
Și ea, iarna miluită ar fi cu ochi de copii,
Stăpână pe sufletele noastre argintii ce mână zilele, ce alungă nopțile lungi și pustii,
În vuietul timpului adunat în copca de gheață,
A Polului Sud,
Zile și nopți ce duc vântul și gerul,ploaia, cuvântul, iubirea, misterul.

Fie ca toate bucuriile și împlinirile și spiritul acestei zile să vă însoțească tot anul. Vă doresc o zi de Sfântul Ioan minunată (icoană cu Sf.Ioan Botezătorul, Grecia, insula Skiathos)

de elenalazar28

De Bobotează

De Bobotează
Ne botezăm
În numele Tatălui înveștmântați în alb,
Cuminți, ascultând ceasuri de taină
Desculți in zăpadă,ascunși in iarnă.
Ne botezăm
În numele Fiului
Râzănd,spărgând sufletele
În cristale de gheață,
Ne împreunăm mâinile peste pântec,
Aducem viață.
Ne botezăm
În numele Sfântului Duh,
Buimace rostite cuvinte
Uitate trezite de plug
Între brazde cernite semințe
Ce pârghie albastru și verde plăpând.
Ne botezăm
Botezând ape și cruci.
Văruite zilele noastre
Ca niște năluci
Fi-vor
De nu vom ști ierta și iubi,
Iubi și ierta,
De nu vom spune în fiecare veșnică secundă
,,Da”
Primim botezul Sfințit
Ne întoarcem ochii spre soare și lună și zi și noapte mereu împreună,
Ne botezăm smeriți
În neuitare
iară și iarăși
In numele meu și al tău și al nostru !
De Bobotează ne învățăm destinul și rostul!

,,Curgerile Iordanului, pe Tine Izvorul te-au primit și Mângâietorul în chip de porumbel s-a pogorât”
de elenalazar28

Decembrie

Decembrie ne ia zilele și le transformă în globuri de cristal, de mătase, de catifea, albe, argintii, vii,
Nopțile ni le ia și ni le duce și le transformă în turtă dulce, cu nuci, stafide și ghimbir,
Cuvintele le scaldă în vin roșu și dulce, fiert cu scorțișoară și cu aromă fină de măr și portocală,
Și-n pledul inimii ne pune foc viu, roșu și negru de tăciune
Și pe spinarea gândului supus
Colindul urcă până sus, cuminte,
Și așteptăm să vină în dar
Îngerii albi cu ochii mari să scuture vise și flori, să ne prefacem în ninsori
Să ningem neîncetat în lume ninsori de oameni fără nume

Fotografie realizată de Daniela Munteanu
de elenalazar28

Oameni de zăpadă

Tablou realizat de Ramona-Maria Ciuca. 10.12.2020
Ramona-Maria Ciuca,
Iubesc joaca, iubesc să trăiesc, iubesc arta și natura.
Pictatul pentru mine e locul în care timpul si spațiul nu mai există, decât emoții, culoare și pasiune.
Locul în care mă simt atât de liberă unde nu există compromis și nimic nepotrivit.
În curând o să apar într-o revistă internațională (Madrid, luna martie). Am onoarea de a fi singura româncă și a-mi reprezenta țara.
Am 33 de ani si jocul continuă.

Să fim azi doar oameni de zăpadă,
Să stăm nestingheriți, cuminți pe stradă,
Pe alei, printre copacii despuiați și goi,
Cu ochii negri de tăciune,
Pe cap să ni se pună oale ciuruite și bătrâne,
Și șaluri roase de molii cenușii
De mâini fierbinți și albe de copii.
Și gândurile noastre să cuprindă
Golul din viață și de gheață ca-ntr-o ghindă,
Să uităm de taxe, de promisiuni, facturi omise,
Să stăm cuprinși de vise, înțepeniți și fără mâini
Doar să privim la stele și minuni,
Să nu mai alergăm cu măștile pe gură
Făcând cumpărături fără măsură,
Să așteptăm ca soarele să vină,
Să ne sărute, să ne aline,
Să ne topim încet, încet în taină,
Tăcuți și singuri fără spaimă,
În picuri roz de nori purtați în vânt,
Noi, oameni de zăpadă pe pământ,
Și-n urmă să rămână
Inimile noastre roșii împreună,
Pe stradă, cuminți , nestingherite printre copacii despuiați și goi,
Mâine când iarna noastră doar va ninge
Iubiri și șoapte și culori!