DOR

După acel, după de după,
Ți-am promis că la fiecare țigară fumată mă voi gândi la tine.
Cred că am reușit să o fac câteva săptămâni,
Viața și-a reluat treptat și firesc
Mersul înainte,nu vrea să se întoarcă înapoi nicicum,oricât de mult am rugat-o!
Am pierdut-o și pe Hazel,definitiv și iremediabil.
Și ei i-am promis că o să-i scriu în fiecare zi
Dar iar n-am făcut-o
Pentru că sunt atât de multe de făcut,
Alergatul ăla la piață,supermarketuri,zugrăvit,jobul de zi cu zi,
Prânz,convorbiri,călcat grămezi de haine,examene,
Aerisit camere,concedii,
Alte înmormântări, nunți și botezuri,
Când să-i mai scriu?
De aceea te rog pe tine atunci când o vezi
Stând nemișcată cu urechile ciulite și ochii mari așteptându-mă să vin
Să o plimbi,
Dar fără lesă,eu o lăsam liberă să alerge
Și să o mai piepteni,
era să uit,să o mai tunzi de două ori pe an(așa cum ne tundeai pe toți, nu cred că ar fi o problemă pentru tine, tu te pricepeai să faci orice )
Promit că atunci când o să ajung acolo o să îți aduc o sticlă de whisky single malt Cardhu 18
Și o legătură de leuștean verde pentru ciorba de pește
Și sper că în rest ești bine,
Pentru că și eu sunt bine,
Doar atât,
Mi-e dor,ne este tuturor atât de dor de tine!

Vali sau Soare cum era alintat

Sunt bine

Și eu sunt bine!
Tu?
Promite-mi că ai să rămâi cu mine,
Să învățăm să preparăm margarite odată și odată ca lumea,
Am făcut provizii de sticle de tequila și triple sec,
Lămâile galbene și grase?
Ai să mă storci pe mine
Sau poate anul acesta mai dăm o fugă în Napoli sau Aegina
Să despuiem pomii de roade
Pe ascuns sau
în văzul tuturor
Să se întrebe toți de ce suntem atât de barbari,de needucați și neciopliți,
Poate facem și o baie în marea cu solzi de arginți
Și lăsăm slipurile în valuri
Să nu fim cuminți!!!
Sigur că pot fi bine
Dar tu să-mi promiți că ai să mă îngrijești și când voi fi mai senilă de atât
Și voi alerga desculță pe plajele unor mări doar de mine știute
Și le voi face cu mâna și voi trimite bezele
Oamenilor care te vor întreba
De ce mai stai cu mine
Și cum de m-ai putut suporta atât de mult.

Aegina august 2022 ( fotografie realizată de Bella Dronca)

Generația mea

Oamenii tineri nu ne acceptă
Pentru că nu avem tatuaje pe picior,
Nu suntem upgrade
Și nu avem șuvițe verzi sau albastre.
Dar ei uită,
Uită că piercingurile au fost ciobite,cioplite,pilite de noi,
Că urlam,urlam împotriva eleganței snoabe și a unor regimuri totalitariste
Pe ritmuri de Nina Hagen și Sex Pistols,
Că ne-am oprit temporar fertilizarea,
Doparea, chemarea,
Fumatul,
Drogatul,
Că am mers asemenea lor azi,pe bicicletă,
Că ne-am iubit în nopți ascultând jazz pe motoretă,
Că am fost mai vegani decât ei,
Mai beți și nonbeți,
Că am dormit în știuleți,
Că am lăsat din mâinile arse de soare
Vrăbiile sufletului nostru să zboare,
Că am alergat goi în ape adânci
Că am fost tineri și noi
De pe atunci,
Că am făcut călătorii în afara unui timp mult prea frumos mult, prea stupid,
Că am iubit și am exersat iubirii noncomformiste în pat,
Ne-am iubit femei cu femei,
Bărbați cu bărbați,
Că am avut , avem
Aceleași sentimente,aceleași priviri,regrete,întâlniri,
Că am ars,am zburat,am aflat
Că noi, ei,doar noi,doar ei
Putem să luăm iar și iar
Viața în privat,
Semnând,selfiînd,fâlfâind,caligrafiind sau acceptând
În tăcere,fiind manifest,afiș sau Street Art
Făcând din viață voluntariat.
Oamenii tineri de azi poartă în ei virgula noastră pentru mâine când vor îmbătrâni și sper ca viitorii oameni tineri care or să fie când ei vor îmbătrâni să nu pună punct…

Teguise -Tahice 11.10.2021

Încă o poezie de august

Desmierdările tale mă ating pe celulita scorțoasă diluând-o în arșița verii,
Mă frămânți ca pe un aluat de gogoașă,
Îmi ungi vergeturile cu uleiul de iasomie cumpărat acum patru ani din Tunisia
Pe puțini dinari,
Eu încerc să vizualizez termenul de expirare
Dar îmi amintesc că nu are,
E produs hand-made
Ca și mine,
Sunt făcută cu mâna
Care a îndepărtat picioarele mamei
Într-o după-amiază de sfârșit de august sau septembrie plus minus zece zile,
Între timp mă cerți că nu mă mai îngrijesc atât de mult,
Că mănânc noaptea pe furiș
În loc să mă strecor lângă tine,
Că beau apă multă că mă p..ș,
Dar sunt ca și o cățea în călduri,
Mă p..ș când te văd iubitule pe tine,
Dezmierdările tale dor și continuă,
Iar eu adorm visând ce bine mi-a fost în burta imensă a mamei mele cele nouă luni,evolând secundă de secundă în întuneric
Și socot și adun
Câte secunde voi mai cunoaște în lumină
Și câte îmi mai rămân,să pot dezmierda în cuvinte vara în ultima suflare a acestui an!

Vama veche România august 2022 (fotografie realizată de Erika Jurca)

De veri și iubiri

I-am povestit verii despre tine,
Despre trupul nădușit ce se desprinde de mine
După ce ne-am iubit,
E muuult,muult prea cald să te pot ține în brațe!
Nu cumva vrei limonadă cu vreo două, trei cuburi de gheață?
I-am vorbit verii despre tine,
Cum îți miști degetele pe sânii mei
Întinzând uleiul încins de bronzat,
Cum strâng în pumni
Buretele cu care ca pe un copil te-am spălat în seri,de nisip,vânt și sarea dulce, adunată,
Sărutată pe umerii tăi.
I-am arătat stelelor din nopțile albastre și lungi cuvintele mele șoptite în curba axilei tale pitite
Și mi-au trimis ploi,
Să tremur mereu lângă tine,
Să mă vâr în tine,
Apoi au dezlănțuit ninsori
Și ghețuri veșnice
Să ne criogeneze
Sufletele în dragostea cea lungă
Să viseze,
Să viseze
Și atunci mi-am răsfirat vocalele să strălucească pe cer!

Portofino 2022

De vară

M-am pierdut în vară,
Am alergat atât de mult în zilele ei lungi
De teama că nu o să mai ajungi și tu lângă mine
Să guști din carnea mea
Pârguită ca o piersică
Atârnată pe o creangă pocnită de arșiță.
Cine mai știe în care timp a fost inventată vara?
Cine mai își aduce aminte în care secundă mama și tatăl meu m-au născut,
Calculând îmi dau seama că totuși era o zi de vară
Când trupurile lor s-au auzit strigând,
Sunt pline piețele de fructe roșii și galbene de import de mure,caise și piersici
De flori împăiate și lavandă uscată,
Femei se iubesc,bărbați se iubesc în noapte târziu
Și eu parcă așteptând să știu
Ce să știu ?
Mă văd cum mă mai nasc încă o dată
Oprindu-mă lângă tine
Vară să-ți fiu!

Barcelona 2022

Poezie kinky vetustă

Acum sunt hotărâtă mai mult ca oricând să mă iubesc cu tine,
La vârsta aceasta ne putem permite orice nebunie,
Să te privesc zi de zi cum te plimbi ombilicat cu mădularul dezumflat de inhibiții
Pe lângă,în pat,sub pat,în pat
Și chiar dacă se rupe vreo scândură ruginită
Nu ne mai pasă,
Nici unul dintre copiii noștri
Nu doresc moștenire un pat cu saltea de mătase,
Vor să fie cât mai minimalist
Gri dacă se poate ( mie mi se pare chiar dacă e gri nordic trist).
Acum putem face sex oriunde și oricum
Toate camerele sunt ale noastre,
Suntem singuri,
Nu avem program de dus,s-au adus copiii de la orele de salsa, fotbal, șah sau franceză,
Putem face sex pe dormeză,
Pe mașina de spălat vase,
Pe podele,
Să mă întinzi și să mă penetrezi cum vrei tu sau eu,
E o prostie zicala aceea,
,,Bătrânețe haine grele”
Cine are nevoie de ceva de îmbrăcat,
Dezbrăcată sunt atât de frumoasă
Mă pot purta astfel toată ziua prin casă,
Doar tu mă vezi
Și am tot timpul din lume
Să exersez poziții de păsări sau flori ciudate,
Să te gust, să te miros,
Am învățat în toți acești ani din urmă,
Acum sunt mai domoală,mai lucidă, nu mai iau anticoncepționale, nu mai sunt frigidă,
De orice prejudecăți m-am dezis
Și pot sta cum vrei tu la întins
Și poți ejacula oriunde între cei patru pereți( totuși să fii atent la tablourile de pe pereți)
Toată viața am aspirat, am dat cu mopul de l-am crăpat
Și am un dulap ticsit de rochii care nu mă mai încap,
Din care pot face cârpe cu care să șterg parchetul,
Și pe tine pe dos
Să te leg și pe os,
Nu ne deschide ușa casei nimeni
Și nu avem programate nici măcar vizite ca la azil,
Dă-mă iubitule pe spate
În modul cel mai juvenil
Debil
Și mă scoate
Din amorțeală
Din senin,😜vezi că se poate!

Nimeni

Nu știa despre viață absolut nimic,
I s-au tot repetat fraze primordiale
Ca un leit-motiv
De parcă pantalonii de vară musai să aibă tiv:
,,Ia viața așa cum e”
,,Dă piept cu viața”
Iar ea încă nu avea sâni ca ai lui Marylin Monroe și nici prieteni pe Arthur Miller, John DiMagio sau Kennedy,
Cine să o sfătuiască
Sau să o crească?
Îngerul ei era și el prematur sau nu era defel
Nu stabiliseră încă un dialog,
El se gândea că nu are nevoi aproape deloc,
Ea se ruga dar în timp ce rostea rugăminți fierbinți
Gândul îi plutea aiurea,aiurea
Și nu-l mai găsea,
Nu știa absolut nimic despre viață
Și atunci a disecat-o crunt într-o dimineață
Și a hotărât
Că poate porni pe alt drum
Doar era femeie
Și putea purta orice tristețe sau bucurie
Putea să o împărtășească cu cineva sau cu toți
Putea ca nimeni să nu știe
De câte ori era pierdută în singurătate
Sau nici o privire nu era îndreptată asupra ei când țopăia exaltată,
Altminteri se purta atât de normal
Cu eleganța cu care era învățată,
Dar nimeni, absolut nimeni
Nu știe despre viață
Și toți au pornit atunci egali luând-o de mână pe ea într-o dimineață
Cea care nu știa nimic!

Napoli 2022

Unii dintre noi

Unii dintre noi nu trezesc iubirea
O lasă să doarmă adânc,
Atât de adânc,
Încât cheamă preotul pentru împărtășanie
Își spun:asta a fost,
Sau îngaimă sfios
Pe curând!
Eu le strig, îi dojenesc aspru sau moale
Ce folos?
E întors totul cu susul în jos,
Se varsă prinosul din prinos,
Se golesc măruntaiele
Ca și cum am jupui păsări de vii,
Cresc tensiunile arteriale
Ca și cum ar izbucni
Epidemii, de boli cardiace
Cu ritmuri agonice,zglobii,
Ies din mame copii și învață să urce în timp,
Respiră cu plămânii fixați în vârfuri de munți verzi și curați,
Ținând inimi în mâini
Care se prefac în vulcani ce erup și apoi tac,
Vulcani,din care în loc de lavă curg iubiri
Pe alte drumuri,
Inversând circulația mică cu cea mare,
Sprijinându-și arterele,venele și capilarele pe cer asemeni lui Atlas, rostogolind în alt timp iubirea și ce a mai rămas
Mă întrebi: ce a mai rămas?!
Un măr roșu și gras îți răspund
Cu care mă vei ispiti într-o zi
Să pot păcătui
Iubindu-te
Și apoi să pot muri…

Citește în continuare →