De dragoste

Astăzi vă spun că în dragoste e permis orice,
În dragoste te poți transforma în ce vrei tu, mai ales atunci când alergi cu sufletul la gură căutând urmele pașilor lăsați de dragoste în viață ca o arsură,
Sărutul dat de ea, dragostea, sărut cald, aburind, clocotit pe față, răsfirarea degetelor ei adânc încrustată în trup de dimineață (trebuie să recunoaștem că fără de ea noi nu putem trăi) de aceea vă îndemn:
Ca o hienă să vă aruncați în vâltoarea îmbrățișării,
Să vă jupuiți de toate pieile râncede de pe voi, să fiți șoim, să fiți îmbelșugate ploi,
Să vă transformați în vultur, în bufniță albă, să zburați în înalt, cât mai în înalt,
În mare să scalzi iubirea,
Crustaceu sau delfin să fii,
Pe munte să crești, stejar, ulm sau pin,
În dragoste poți fi baloansar, poți fi nea cu care să acoperi inima ta,
Poți fi șal de mătase sau ac de cravată,
Butonii de argint de la cămașă,
Colonii de termite incolore și oarbe,
Să devori, să zbori, să te îngropi, să nu mori,
Poți fi nava de croazieră ce așteaptă în port,
Elicopterul cu elice în formă de stea,
Submarin sau templu budhist, o mărgea,
Marele zid chinezesc, să fii și tu văzut de pe lună,
Palton, umbrelă, șoșon sau curea,
Măslin, iasomie, gardenie sau liliac,
Broasca râioasă cu pistruii de lac,
Poți fi orice în dragostea ta,
Margaretă, trompetă,
Cizmea sau floare de mac, greier bosumflat sau arac,
În dragoste ești oricum puțin sau mai mult din toate acestea, nu te plictisești, nu plângi sau plângi, zâmbești sau rănești, cânți sau urli, privești, pentru că în dragoste, numai în dragoste trăiești!

Declarație de iubire

Să te țin mereu în brațe
Umbra ta roșie să rămână
Ca un așternut pe trupul meu.
Să te țin mereu de mână
Să nu -mi bâjbâi în suflet cu greu,
Să te car în spinare,
Pe umeri, la mare și soare
Să te port mereu,
Ca și cum tu, ai fi al doilea eu
Puțin mai mare.
Să te gust clipocind din buze
Și sa-mi rămână aroma dimineților petrecute cu tine
Aromă de cafea proaspăt rășnită,
Aroma mea de iubită,
Să mă miroși afundăndu-te în inima mea adâncă
Ca o scorbură pitită,
Plină de castane si ghindă,
De frunze și tihnă
Să mă ajungi în cele din urmă ,
Să te ajung și intr-un târziu sătui de alergat amândoi
Să mă îngrop ,
Tot cu tine,
Sub același copac care mai crește încă,
Lângă care te-am așteptat,
M-ai ținut în brațe , m-ai sărutat
În toamna cea blândă
Să te țin mereu de mână!

Tablou realizat de pictorul Andrei Popa

Dor de Veneția

Nu m-am plimbat cu gondola în Veneția
Și nici n-am urcat în turnul din piața San Marco
Sufletul meu a așteptat
Pe Podul Rialto
Trecătorii
Pentru ei în mod special
Nu mi-am pus masca de carnaval
I-am lăsat să-mi pătrundă în creier și ochi
Apele Mediteranei să mă inunde
Ca oasele mele să rămână piloane, nu lemne de foc
Pentru a susține pe umeri
Orașul cu canale
Pentru tine
Copile am făcut toate acestea
Să poți vedea frumusețea!

Copilul meu plecat la soare

Cu bucuria unui înger

De a cunoaște nesfârșirea mării ce cuprinde

Și zi și noapte

Noapte și zi.

Ai sărutat cumva nisipul

Ți-ai pus tu palmele căuș

Și ai cuprins cu îmbrățișare

Albastrul pur al țărmului de mare?

Și pescărușilor cu zâmbet

Și cu iubire le-ai întors

Zborul plutit deasupra serii

Zbor lin și calm de alb răpus?

Și să șoptești, să strigi

Să înnoți și să dansezi

Și să înveți din toată întinderea de pustă

A verii lungi ce o visezi!

Și să te-nchini în taina ei

Să nu se supere, ea, vara

Și în anii în care ai să crești

Să te primească ca un dar

Etern și lung să o privești!

Eternă marea!