Etichetă / Lanzarote

de elenalazar28

Atâtea

Atâtea toamne trec prin viața noastră multe prea multe uneori și consider că
Ar trebui să le dăm nume
Nume de domnișoare sau de doamne sau de iubiți sau amanți
Și în loc să precizăm anul de pildă 1904 1964 1988 sau 2020 să spunem în toamna domnului X s-a petrecut în toamna domnișoarei Aniela m-am îndrăgostit sau cele zece toamne ale domnului Mihnea nu a plouat deloc
Cred că ar fi mult mai ușor pentru noi fiecare să ne amintim de toate toamnele din viața noastră de exemplu voi începe eu chiar acum în toamna anului 2023 nu s-a întâmplat nimic surprinzător pentru mine Israelul Palestina poate o să fie bine?!

Un mic colț cu amintiri( scoici , arici de mare, pietre vulcanice cu turmalină adunate în septembrie 2023 în Lanzarote)

de elenalazar28

Declarația din 2023

Te știu parcă de-o viață
Parcă eu te-aș fi născut azi pentru mine
De ciudă uneori că nu mă lași să zbor așa cum vreau
Uit să-ți rup cordonul ombilical din mine
Dar amintindu-mi că în cele din urmă doar tu m-ai lăsat să visez
Mă screm și te las să umbli prin lume
Să țopăi vesel să te amuzi și să dansezi
Pentru că atunci când ți-e bine și nu te mai vaiți cât de bătrân ești
De parcă nu am avea același oase și vine și privirile verzi
Ești chiar drăguț și cuminte și-mi vine să-ți cumpăr acadele în parc
Și mere caramelizate și arse
De sărutul din noaptea primului păcat
Și-ți spun smerită și dragă
Vârându-mi șoapta în urechea ta bleagă
Știu că voi rămâne mereu cu tine și-ți voi striga în ziua scurtă de toamnă chiar dacă nu aude nimeni
Că nici mama ta nu te iubește atât de mult
Atât de mult cât te iubesc eu pe tine!

Los Volcanes Natural Park Lanzarote 10 septembrie 2023

de elenalazar28

Cât vom mai fi

În părul meu scurt ars de soare arid
Am ascuns zilele lungi sărutate în vară
Săruturi fierbinți cu aromă de sare de mare și verdele cald afânat de pajiști din munți
În palmele mele am adunat nopțile cu stele albastre și roz
Mângâiate de vânturile pustii din deșert
Și aștept să-mi picur pe ochi
Zilele scurte de toamnă cu ploi mici cât un bob
De strugure vânăt tămâios și ușor acrișor
Strânse în nori
În noi
Am să pun nopțile lungi
În care ai să mă strângi ușor ușor
Eu am să-ți arăt răsăritul cuminte cu urmă de brumă albă de dinte
Și apusul nesigur stingher
Și toate vor fi din nou ca și ieri
Toate toamnele vor avea aceeași culoare același miros de porumb prea galben și prea copt
Același strigăt de rătăcit cocor
Când noi ne vom iubi!
Atât de aproape atât de departe cât vom mai fi!

San Bartolome Lanzarote septembrie

de elenalazar28

Echinocțiu 23 septembrie 2023

Ai plecat vară cu un tremur mărunt de frunze și vânt
Te-a îmbrățișat ploaia din această seară
Dar să știi că era ploaie caldă cu tunete și fulgere
Prăvălite ca un fum
Peste orașul meu
În care oamenii râdeau și erau plini de veselie
Se uitau nostalgici la scoici și aricii de mare
Aduși din vacanțe
De pe plajele albe de sare
Jucau domino cu ele
Și le loveau ușor să se clatine așa…ca și un cocor rătăcit în zbor
În zborul lui spre sudul crud
Acum de verde
Ce dor mi-este de zilele acelea iubito în care te înveleai doar cu un șal
Și apa mării se prelingea amestecându-se cu nisipul alb
Și trupul tău era cald cald
Cum numai în vară poate fi
Cu mirosul acela de roșu și flori aurii
Acum te vor înveli frunzele gri de fum și penele lăsate pe drum de berze și egrete
Vei purta jeanși maronii și trenciuri de lână și mantouri în carouri
Și nu vei mai alerga desculță
Ba da iubitul meu voi fi cu tălpile goale mereu pe stradă în amintirea zilelor de vară și cu scoici prinse în părul meu să nu ne uiți!

La Santa Tinajo 19.09.2023 (Lanzarote)
de elenalazar28

Lumea e a ta

Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot iubi
Și copacul și strada și urma lăsată pe țărmul oceanului scăldat în soare
Urma fină a tălpii în care se vor înghesui să locuiască algele și stelele
Pentru că e atât de fierbinte această urmă
Are o apăsare și un ritm știut doar de tine
Orișicare dintre oasele și cuvintele mele sau ale tale pot să plângă pe
Stânca măcinată de mâinile închinate într-o bolboroseală pe care doar neînțelepții o pot pricepe
Care se așează în odihna de amiază în
Copilul care s-a înviat în sufletul mamei și nu înțelege teama ei de a nu îl pierde în
Cel care pleacă pentru totdeauna din țara lui dezrădăcinat ca și ierburile smulse din pământul sărutat de tații lor ca să facă loc altora
Oricine poate crede că orice și oricine poate să îi aparțină
E de ajuns să-ți pui fruntea pe o stâncă și să-i mulțumești pentru că a existat atât de mult
Să cuprinzi copacul în brațele tale și să-i simți ziua și noaptea
Și să-ți lași peste tot pașii să desenezi munți mări nori păsări semințe în mersul tău și când crezi că ai sfârșit să strigi cât poți tu de tare
NU EXISTĂ GRANIȚĂ NICĂIERI
Poți iubi poți plânge poți râde poți visa poți strânge poți chema îmi poți spune pe nume îți pot spune pe nume pentru că lumea toată e a ta!

Arrecife Lanzarote 18.09.2023
de elenalazar28

Nu am găsit

Există în viața mea mai mulți bărbați
Unul dintre ei este tatăl meu
Ceilalți s-au îndrăgostit de mine în timp m-au uitat au rămas sau au plecat pur și simplu
Tata însă era mereu îndrăgostit
Din prima suflare a mea de ultimul copil al lui până s-a dus într-un vis.
Își așeza iubirea în seară
Și o ținea atât de strâns
Încât și lunei îi era teamă să mă atingă cu un sărut
Tăcea mereu așa era tata
Tăcut și stins
Stins și tăcut
În toate verile cu iarbă verde
În focul alb al iernii ce-a trecut
Nu mi-a răstit în toată viața o vorbă crudă nu m-a ocărât
Dar nici nu m-a ținut în brațe
Căci nu știa nici nu a știut
Dar eu vedeam cum mă privește
În fiecare zi și noapte
În început
Și m-a privit cu aceeași dragoste în toamna în care s-a sfârșit și a durut
Atât de adâncă mi-a lăsat durerea
Că nu o pot da nimănui
Și doar un plâns de nicăierea
Mi-a mai trimis de acolo unde îi
Iar eu atât de multe i-aș mai spune
Atât de mult aș mai vorbi
Despre verile cu iarba verde
Și toamna care va veni
nu am găsit în locurile care am fost și am strigat și am râs și plâns
Un alt bărbat care să mă privească atât de mult ca el
Căci tații noștri toți s-au stins!

San Bartolome Lanzarote 13.09.2023

de elenalazar28

Povestea mea

Să ne spunem poveștile
Povestea mea s-ar putea să semene surprinzător de bine cu oricare altă poveste a oricărui om din lume
Și nu s-ar mira absolut nimeni
Dacă i-aș spune că locuiesc într-o casă a cărui acoperiș e atât de subțire e ca un fir de mătase
Și-l răsucește vântul în mii de noduri
De parcă ar croșeta șaluri
Sau dacă ar ști că dintr-odată mă scufund în valuri
Sirenă care nu are voie să atingă pământul
Eu care nu știu să înot
Sau v-aș spune că eu cunosc tot
Un alt profet printre sute de profeți
Care ne înspăimântă nopțile bântuindu-ne hipotalamusul
Sau poate ar fi mai convenabil să fiu a zecea nevastă a unui șeic
Ideal nu aș face nimic
Doar aș povesti toată ziua cea lungă
M-aș împodobi m-aș face rotundă
Aș visa cu ochii mari surprinzător de mari
Doar visăm fiecare dintre noi
Sau alții nici măcar nu îndrăznesc
Aici s-ar putea să fie o problemă
In povestea mea trăiesc doar oameni care cred în iubire
Care tânjesc
Care nu știu
Care așteaptă cu înfrigurare să se petreacă ceva orice
Cărora nu le este frică
Care pot avea
În fiecare zi altceva de zis
Despre dragoste!

Lanzarote 04.09.2023 ( Fundația Cesar Maringue)
de elenalazar28

Îngerului meu din noiembrie

Îngerului meu i s-a făcut somn
E scurtă acum ziua în noiembrie
E pâclă
E rece
Ba uneori e și cald
(Mai închidem caloriferul economie)
E ceață cu semne ireale
Bizare
Și trupul meu e umflat și articulațiile mă dor de umezeală
Îmi cere el îngerul perne și dună
Și-i spun că nu le mai am
Că penelor lui i-am pus cutumă
Și le-am împrăștiat pe drum
Dar îi promit că am să-l țin la mine în brațe
Și capul lui plecat de smerenie am să-l pun
Pe umeri
Pe inimi
Pe viață
Și am să-i cânt duios și am să-l legăn ușor ca pe un prețios odor
Că atâta iubirea zace în mine
Încât atunci când el va pleca
Îmi va rămâne puf și pene albe în amintire încât pot face și o saltea pe care în sfârșit mă pot întinde și eu să mă pot odihni pe ea!

Lanzarote Insulele Canare Miramar del Mar Arancia