Etichetă / casa

de elenalazar28

Poezie despre iubire și vacă


Ea, vaca,
Oprită din muls
Știa să viseze
Planete și astre
Constelații pierdute
Gânduri știute, alese
Pitite în iesle.
Cu ochii mari și umezi de dor
Privea orizontul fără nori
Păsări pierdute în zbor,
Luna ascunsă în scorburi
Și-nveștmântată în pene de bufniță, albe cu inimi tăcute și calde,
Întinderea verde, de smarald, a gârlei,
Oglindită în tic-tacuri de dans.
Câtă frumusețe
Câtă poveste!
De-ar pătrunde în oameni
Fără veste!
Să-i trezească din somnul lung și fierbinte
Să poată să pășească drept înainte
Popasuri să facă doar în iubire
În taină, în dor, în amintire.
Să meargă doi câte doi
Apoi trei
Și în cele din urmă câte șapte
Să poată duce viața cât mai departe
Și ani după ani
Doar să iubească!
Vaca… tresare, împunsă de o muscă
Visase?
Oprită din muls
Își ascunde gârla și cerul
Planetele, luna, misterul.
Într-un târziu, noaptea coboară
Somnul plutește
Și oamenii pun lacăt pe ușă!

Fotografie realizată de Anamaria Cvașa.
Lindenfeld, jud Caraș, unul din satele părăsite ale României
de elenalazar28

Poezie de octombrie și iubire


În a doua săptamnă din octombrie, în seară
Mi-am propus să dau de pomană.
I-am pus pe rabin, pe preot, pe pastor și imami, pe mekkubal
Și pe un călugăr tibetan
La masă, și i-am cinstit
Cu vin și pește și orez.
Am râs, am spus povești și am glumit.
Apoi în blândul asfințit
I-am întrebat dacă au iubit?
Ce e iubirea ?
Toți cei șapte oaspeți s-au mirat!
Și eu le-am arătat pământul jos
Și cerul, sus,
Și îngerul în dreapta mea,
Și-n stânga, inima!
Oh! de-aș putea avea
Doar inimi, stele călătoare
Pe tot cuprinsul vieții, ca să zboare,
Să lumineze în infinit
Ce am iubit
Cât am iubit!

Tablou realizat de Joseph Vokoun
de elenalazar28

Poezie despre casa mea


Astăzi îmi împodobesc casa
Cu chipuri de oameni buni și frumoși
Mi-i aștern pe perete, cu susul în jos,
Ca din ei să coboare inimile lor roz,
Mov,
Violet,
Galbene,
Portocalii,
Roșii,
Albastre,
Verzi,
Gri,
Poezii, ale vieții.
Să știi dragul meu
Că noi doi avem cea mai mare comoară din lume
Și nu e de vânzare,
Casa noastră împodobită
Cu chipuri de oameni buni și frumoși din întreg universul
Casa noastră cu inimi ce glăsuiesc iubire
Ce trăiesc!
O vor păstra-o copiii noștri,
nepoții, strănepoții, stră-strănepoții
Cu toții!

Desen realizat de Pop Traian Flaviu
de elenalazar28

Poezie despre vacă și lume


Am așteptat să crească vițeaua,
Ani mulți am așteptat!
Între timp alții s-au închinat
Și au adus daruri vițelului gras
Vițelului de aur!
Vițeaua mea, se făcea că nu mai creștea
Parcă nu mai avea miros
Și nici culoare,
Mă gândesc s-o vopsesc în alb
Alb sărat de mare,
Sau albastru,
Cum e cerul
Dar ea s-a pictat cu galben, maro,
Ca și chihlimbarul
Și acum miroase
Lucerna
De catifea, verde
Și argintie de puf,
În sfârșit a crescut!
Trebuie, doar să-i mai aduc,
Ochii,
Să vadă lumea
Și urechile s-o asculte,
Eu, n-o mai ascult de mult!

Vaci în Poiana Mărului, România. Fotografie realizată de Lili Drăghia

de elenalazar28

Vara aceasta, lovită de carantină și izolare
Uităm de mare
Uităm de drumuri bătătorite de țară,
Ne ascundem în noi
Doi câte doi
De parcă am fi boi
Înjugați la căruță
Cu capul plecat,
Cu bocceaua de vreme
Legată la gură
Doi câte doi și atunci suntem
Cai la trăsură.
Păstrăm distanțe mari
Tu pe o stradă
Eu pe maidan
Ne vedem pe face-time
Sau pe whatsapp
Doi câte doi
Eu capră albă, tu negru țap
Jucăm partide interminabile de șah
Terminăm de citit cărți cumpărate online
Sărbătorim cu seri de taclale și pălăvrăgit
Dar mai ales vara asta cu pandemie,
Pură poezie
Ne apucăm de iubit.
Doi câte doi
Doi câte doi
Eu voi fi Rolls Royce,
Iar tu Ferrari,
Mercedes,
Sau Golf
Și uneori când nu mai poți
Fiatul verde de la colț!