Categorie / Poezii

de elenalazar28

Nu-ți spun

Nu-ți spun rămas bun an 2023
Nu-ți spun nici mulțumesc pentru ce mi-ai dat
Ar trebui să fie absolut normal ca tu să faci parte din evoluția mea
Să mă înalți să mă îmbeți cu frumusețe
Să-mi dai rod mult în trup și în inimi
Să mă-ngălbenești de tristețe să mă scuturi de tot ce a secătuit în mine
Să-mi aperi fluturii și omizile și albinele și păsările gândurilor mele
Asemenea unui copac
Și ori de câte ori este nevoie să-mi desprinzi câte o celulă sau un țesut proliferativ să le pui pe pământ să le adun
să le tighelesc ca pe un tiv al unei rochii de gală pe care o voi purta mereu Foever Young
Nu-ți spun
Pentru că tu mi-ai spus atât de mult
Într-un nesfârșit cuvânt
Pentru toate
Iubire!!!

Mărul din grădina mea
de elenalazar28

Colind

Să te colind cu gând curat și alb de iarnă în astă-seară
Și să-ți vestesc cu bucurie
Că azi se naște un împărat
Ce viață fără moarte o să-ți dea
În cea mai nesfârșită împărăție
Să te colind cu fulgi de nea cu ramuri verzi de cetină străbună
Și tu să mă primești în casa ta
Cu dragoste și voie bună
Să te colind cu busuioc
Cu mere roșii și cu nuci
Ca în drumurile tale toate
Să nu cobori
Ci să tot urci
Să-ți fie netede senine fără de pietre și noroi
Și zilele care o să-ți vină
Să nu te întoarcă înapoi
Să te colind cu flori și îngeri
Cu soare și cu ceruri fără nori
Și să-ți aduc în palme stele cu care tu să te înconjori
Să te colind cu sare și cu apă
Cu pâine caldă și cu cozonaci
Ca tu în viața toată să fii cu oamenii cei dragi
Să râzi să cânți și să dospești de sănătate
Iar ochii să-ți surâdă în veci
Să fii iubit mereu să ți se dea dreptate și mai ales să ne trăiești!

Îngerașul meu primit de la Ioana

de elenalazar28

Și în fiecare iarnă

Putem să trăim împreună în orașul acesta
Dar cum altfel de până acum?
Mă doare când văd mucuri de țigară nearse pe drum
Măcar de s-ar fuma timpul
La un pahar de gin vinerea seara în Piața Traian
Și pe urmă luându-mă în brațe
Pentru că tu ești puternic
M-ai duce pe str. Ion Creangă și m-ai chema în surdină să-ți fiu dragă și plină de seva ta
Poți să și strigi
Se strigă în cartierul meu
Dar atât de frumos atât de intens cântec purtat de câinii pierduți la poarta parohiei sârbești
Și în fiecare iarnă să-mi cumperi lumânări albe cu fitil tare de lemn
Lumânări Reminiscent of Champagne& Resolutions
Să le aprindem de fiecare dată când vedem cu ochii nopții și ai iubirii
Străzile inundate și casele ciudate și nespus de mirate ale cartierului
În care în brațe mă porți tu pe mine!

de elenalazar28

Fericire

Nu am nevoie decât de foarte puțin timp și o grămadă de mărunțișuri ca să fiu fericită
De exemplu să știu că vei fi mereu bine copilul meu
De murmurul apei printre urmele verzi ale pădurii de brad
De un vin aromat cu portocală și scorțișoară sau un ceai cald
De o carte cu file moi și miros de știți voi de carte nouă doar de tine începută și atinsă
Să-ți plimbi degetele pe cuvintele ei cu emoția unei prime întâlniri dar o primă întâlnire de abia pe la 40 sau 50 de ani
Când știi într-adevăr ce vrei
Și de o liniște de iarnă nepătrunsă cum numai iarna poate fi
Nesfârșită în zi
Nemaiterminându-se în nopți
Și poate sau nu poate sigur de voi oameni toți
Laolaltă cu inimile voastre
Cu toate inimile voastre pregătite pentru taină
Pline de mărunțișuri și fericire ca și inima mea!

Timișoara Cărturești decembrie 2023
de elenalazar28

După sau reeditare Manuel Bandeira

Fii ca cerul care ne acoperă cu norii albi de lumină
Și ne aduce somnul din noapte
Legănându-ne pe aripi de stele
Și ziua ne cuprinde cu al soarelui mângâiere
Iar dacă cerul se îmbracă cu negri nori
Alungă-i tu cu puterea dragostei
Dragostea poate cuprinde totul
Chiar și nesfârșirea
Chiar și adâncurile morții.

Suzana Fântânariu (Timișoara 07.12.2023 Catharsis la o margine de drum curator Andreea Foanene)

de elenalazar28

Gânduri vise speranțe

Bărbatului de lângă tine să nu-i spui niciodată adevărul nici măcar ce visezi noaptea
Nu e normal!
Ba da! Dar celorlalți bărbați care nu sunt cu mine?
Asta nu mai știu
Încearcă!
Și nu am încercat!
Respect normele de azi ale unei relații
În care eu îi spun tot
Pentru că trebuie să mă adore și când am tenesme crize de neveste perioada aia știi tu bufeurile rateurile migrenele dilemele fața mea angelică și trupul meu mirosind a ciocolată când ies din vana care încă îmi păstrează formele de peste zi formele mele de alergătoare sau de pisică leneșă
Trebuie trebuie spus totul
Altfel pentru ce mai conviețuim împreună!
Dar el? El spune tot? Asta nu știu!? Dar mai am încă o viață în care pot afla!

Natalia Bica (acuarelă colecție proprie)
de elenalazar28

Uneori

Nici măcar nu mai știu dacă mă iubești
Uneori ne mișcăm prin casă ca două obiecte
Pe care nu știm unde să le așezăm
Pe pervazul verde al ferestrei
Sau pe tăblia albă de masă
Uneori ne strângem atât de nebunește unul în celălalt de parcă am fi din nou doi adolescenți care se ating ori de câte ori se gândesc unul la celălalt
Și o repetăm cu o insistență de netăgăduit mereu mereu
Uneori cineva își aduce aminte de tine și mă întreabă timid cum o mai duci? ce faci? ești bine?
Și habar nu am ce să-i răspund pentru că nu știu ce ai făcut azi dacă ai dormit dacă ți-a fost măcar o secundă dor de mine
Și atunci improvizez improvizez cu o nonșalanță despre iubire despre starea de uimire
Și rostesc: O, da, e absolut totul perfect, e sănătos, e vesel, nu e abătut , sigur încă e îndrăgostit, încă mai stăm eu cu el, el cu el și da cred că și el cu mine.
Uneori încă poate ne mai iubim.

Casa cu Iederă Timișoara 03.12.2023
de elenalazar28

România

Trebuie să-ți iubești țara
Trebuie să-ți iubești casa
Osul din care osul tău a fost făcut
Grâul secara din care s-a plămădit pâinea cu care ai crescut
E imperios să-ți iubești cuvântul cu care rostești gândul cu care gândești
Pentru că tu trăiești românește oricât te-ai ascunde în lume
Și mama ta și tatăl tău te strigă pe nume
Tot românește
Și de născut te naști român și primul țipăt se aude românește te vei juca vei învăța te vei îndrăgosti tot românește vei fi părinte și bunic cu sfaturi dulci tot românești
Pentru că tu oriunde ai fi ești tot român și
Vei trăi tot românește
Și când vei fi vreodată singur
Vei plânge lacrimi românești
Pentru că ochii tăi inima ta mâinile tale tălpile tale
Vor jeli vor doini vor pribegi vor hori le va fi dor
Tot românește
Roșu de mor
Galben aprins
Albastru nestins
Le vom avea mereu în noi
Și niciodată nu vom uita
Că România e patria ta e patria noastră

România e patria mea!

Dana Indru interpretă de muzică populară bănățeană:,,Să cânt..așa mă mă simt că viața-i cântec pentru mine.”