Autor / elenalazar28

de elenalazar28

Piața Unirii

Dar eu pe cine aștept în orașul meu
Noaptea coboară de pe crengile copacilor tăiați din Parcul Libertății
Uitați ca și noi cei tineri care am fost cândva
Pietre ciudate cu miros de alte vieți venite din alte veri din alte seri
Stau cuibărite într-o geometrie perfectă pe care au așezat un tramvai
Ne prindem de mâini și mergem pe șinele imaginare ale fiecăruia din noi
Coborâm în stațiile care ne plac cel mai mult
Sau dacă nu vrem putem rămâne aici în Unirii
Să bem o bere rece sau o cafea decofeinizată cu gust de trup de fată bronzată sau chiar putem să nu facem nimic
Să stăm doar îmbrățișați eu sprijinindu-mă în tăietura adâncă a claviculei tale
Și să visăm să visăm la copacii tăiați uitați când noaptea coboară
Nopți după nopți
Ani după ani așteptând
Ascultând gândurile venite din inimile orașului meu !

Fotografie realizată de Ioana Pop
de elenalazar28

Și…

Și ne-am pus două stele pe ochi
Eu steaua Eta Carinae
Să luminez mai cu foc
Și ne-am pus două scoici albe pe urechea dreaptă
Tu să mă auzi mai bine
Când șoptesc multe vorbe de femeie gândindu-mă la tine
Și ne-am pus mănunchi de spice galbene grele pe mâini
Așa ca niște bătrâni gata să fie incinerați
Dar pentru asta ar trebui să devenim unul față de altul străini
Sau să fim lepădați
Într-un azil cu nume de casă de pompe funebre cu niște titluri de poeme
,,Duios Anastasia trecea”
Dar e nuvelă iubito
Știu dar mă făceam că nu știam
Mi-am pus numele meu pe inima ta
Iar tu la fel ai făcut
Așa ca un inel de tinichea
Demult tare demult
Să știu că mă iubești
Și am știut că e destul deocamdată
Că nu mai e nevoie de altceva
Că ești pentru mine jumătatea jumătate dintr-un întreg incomplet
Și eu, și eu sunt pentru totdeauna a ta!

Scoici adunate în timp
de elenalazar28

AȘ…

V-aș putea cuvânta de dimineață scurt ca o rugăciune despre mersul meu săptămânal la piață
Despre privirile obosite de timp ale bătrânelor care vând smochine priviri care le port deja în mine
V-aș putea spune despre salcâmii cu gust de dulceață pe care i-am găsit și care m-au sprijinit de aproape 30 de ani pe strada din cartierul meu părăsit de evrei cu amestec ciudat de viață
V-aș putea spune dar câte v-aș putea spune despre câte se întâmplă în lume dar îngerul meu se tânguie și-și smulge una câte una pe rând penele și-mi strigă isteric că nu e știrist și nici angajat la National World sau Travel Channel să facă documentare despre asta se ocupă alții de exemplu Mihaela Noroc
Îți place e cea mai tare umblă peste tot
Cum de nu te-a descoperit încă pe tine?
Ce să descopere îngere?
Frumusețea, iubirea, mai ales iubirea
V-aș putea spune despre iubire
Dar încă o mai caut încă o mai cer și încă mai zbier
V-aș putea spune…dar ar trebui mai întâi să ascult
Să ciulesc urechile ca o fiară ce vânează sau se ascunde de prădători și sigur
Ar trebui să vă aud!

Str.Ion Creangă Timișoara 08.08.2023
de elenalazar28

Albastru

Eram amândoi eu și îngerul întinși pe nisipul fierbinte și albastru de august
Șifonat din când în când de luna roșie ivită dintr-o aripă a unei păsări însetate izgonite din rai
Stai lângă mine stai
Lună ce în curând te vei face albastră
Albastră de august și tu
Poate vom privi spre cer tu lună cu ochii mai mari decât ai mei
Vom privi cu patru ochi ai mei mai miopi
Și vom zări poate o fereastră să putem trimite pasărea înapoi
Nu se vede nimic îmi șoptește îngerul întinzându-și loțiunea de plajă cu factor 50
De aceea trebuie să te pocăiești să faci cât mai multe fapte bune în lume
Numai așa vei putea duce pasărea cu tine
Dar tu îngere nu poți?
Eu nu am grijă de păsări
Și atunci cine?

Palermo Sicilia 2022
de elenalazar28

Dacă

Dacă aș avea șapte vieți
Așa cum are săptămâna șapte zile
Într-una din vieți aș așeza vara cu cerul jos, să alerg printre nori și să mă cufund în ei privind cum iarba verde se desprinde din rădăcini și mioapă fiind uneori aș mai zări fluturi
Iar marea m-ar stropi cu ochii ei sărați și argintii picurându-mi frânturi de iubiri fierbinți estivale
Într-una din vieți aș umbla numai desculță fără stivale sau sandale
Ca să pot simți căldura sau asprimea acestui pământ asemenea unui copil
În cea de-a treia să zicem…aș scrie poezii într-una sau poate un pic pe toate clădirile și ruinele rămase ridicate în timp
Așa un fel de Grafitti să le poată citi lumea
În cea de-a patra aș trăi în Tahiti sau Bora Bora sau Filipine doar cu mine
În a cincea viață poate m-aș călugări pentru că aș tânji după pietate sau o scurtă doză de stoicism nu pudoare în vorbărie ci puțină tihnă după ce am făcut în celelalte vieți atâta gălăgie
În a șasea aș pluti prin univers m-aș rătăci în altă zi ca să-mi fie dor de acasă
Iar în a șaptea le-aș crea pe fetele mele pentru că atunci voi fi odihnită și voi putea să le văd mai bine cum se înalță și aș privi doar la ele minunându-mă mulțumită…
Dar iubirea iubirea în care viață e?
Mă întreabă îngerul meu tembel
E peste tot mereu o port, Tu nu o vezi sau ai plecat în altă lume și ești orb, dacă…

Krk Croația ( fotografie realizată de Lara Nuțu 02.08.2023
de elenalazar28

13.505 zile plus …

Am adunat dar câte am adunat într-un nemărginit oftat
Bucurii lacrimi tristețe frică mai ales frica celor loviți de neiubire bătrânețe
Nu am făcut un bilanț niciodată
M-am străduit să fiu o asistentă cu inima albă
Uneori mă strecuram în moarte de fapt de cele mai multe ori am mers atât de departe
Cuvinte prea multe s-au spus uneori răspicat uneori cu glasul dus într-un ecou pe care doar Dumnezeu l-a visat
Am îmbătrânit puțin în nesomn
Dar va veni și timpul și am să dorm
Și nu am să mai aud alte voci gâtuite de boală de neliniști cumplite sau de sfială
Am să cunosc mai mulți fluturi și nori
Și am să mă ridic în gânduri deasupra tuturor
Am să lenevesc cu o poftă nebună și am să iubesc mai mult în viața din urmă
Căci nu o să mai dau din tăcere din suflet sau minte mângâiere putere rugăminte
Am să adun ce nu am putut aduna și am să dau ce nu am putut da
Am obosit da, puțin, cât să plec
Cât să mă desprind de dureri
Cât să pot zbura mai sus decât ieri
Și am văzut cel mai mult am văzut că viața, e o nenorocită prefăcută ca o ispită și o poți pierde într-o clipă
Iar clipa aceea am strâns-o în mine de la mulți
Cu strigăt cu secunde luate din celulele mele cu neputința sau putința de a fi mai presus
Am văzut și știu că ochii mei ridați și încercănați vă pot spune că viața e frumoasă când cel sau cea sau cei pentru care tremuri că-i pierzi rămân lângă tine.

31.07.2023 ( mi-ar fi plăcut să fie o fotografie cu mine din 01.08.1986 dar nu am)
de elenalazar28

Poem de duminică

Nu am rostit demult un poem de dragoste
Pentru că nu găsesc suficiente cuvinte
Și totuși e atât de simplu
Privindu-ți încheietura mâinii adâncită în pietrele negre de lavă
Imagine dragă sădită în mine ca și toate apusurile din serile mele care au fost și care or să vină
Nu am găsit consoanele potrivite care să se lege de vocalele gâlgâite pe care le șoptesc atunci când te privesc cum mă privești
Dar știm amândoi că nici un poem de dragoste nu poate fi perfect niciodată
Oricât demult ne-am dori
Întodeauna va fi ceva sau cineva care îl va întrerupe care-l va rupe sau sfâșia în alte forme scrise sau nescrise din alte limbi nevorbite pe care noi nu le vom glăsui niciodată!

Fotografie realizată Ioana Pop 28.02.2023
de elenalazar28

Îndemn vesel

Vara mă strigă
Hei Elena de ce stai acasă?
Îngerul se miră și-și împachetează cămașa de noapte
Se duce în baie se spală pe dinți
Și îmi spune printre gargarele cu apă de eucalipt
Are dreptate suntem prea cuminți
Cine îngere, cine ?
Vara! Ne cheamă fierbinte sugrumată în dogoare
Nu ne dă ploaie ne trimite la mare
Să stăm lungite în soare
Să răsfoim ultimele apariții
De exemplu ,, Lămâi, cărți și prieteni”
Ai citit-o?Nu?! Eu și acum o citesc noaptea pe îndelete.
Dar tu nu știi să citești îngerul meu
Tu doar iubești iubești
Și mie îmi repeți ca o moară stricată
Iubește fii îndrăgostită
Măi fato!
Păi vezi! hai să fugim să nu mai muncim
Să ne jucăm să ne îndrăgostim
Să lenevim și să privim
Marea cum scaldă zilele ce vin!

Marsilia 2022
de elenalazar28

Tu credeai

Tu credeai, că eu nu am inimă
Că acum vara circulația mea mare și mică o fac mareele elizeele și fluturii
Și atunci plutesc atât de departe până ajung la hotarul dintre viață și moarte
Tu credeai, că nu am plămâni
Că acum vara respir precum broaștele râioase
Și mi se văd ritmurile prin pielea verde de sălcii plămânii mei mai ușori de femeie se ridică la stele precum iarba de stepă în Las Pampas
Tu credeai, că nu am trup
Că acum vara mă usuc
Și vii să mi te închini
Tu bugărițele roz și un ciulin
Să-ți atingi fruntea și mâna osoasă de partea mea pudică și frumoasă
Să-mi spui la ureche dorința ce te arde
Iar eu să mă gândesc să ți-o împlinesc la noapte
Tu credeai dar câte mai credeai despre mine
Dar nu vei știi în care vară
Voi fugi de tine!

Dalie din grădina mea
de elenalazar28

De vară

Dacă ne-am vărui amândoi trupurile în galbenul tâmâios al verii
Și sufletul ni le-am umple de sunetul mării
Oare ne-ar mai recunoaște cineva?
Am fi căpițe de carne și oase și sânge și dinte
Uscându-ne în arșiță
Și inima noastră ar ascunde viețuitoare în furtună
Și alge verzi miriapozi căluți cu cozi de scoici și calamari cu ochii mari
Și sticloși
Și pești delfini rechinii tăioși
S-ar mânca între ele viețuitoarele ( așa e firesc) din atriile grele
Dar mai bine să vină meduza să-mi mestece aorta și buza
Decât să respir și să bat în durere
Să vină cosașii și greieri
Să ne adune mâinile în baloturi de paie
Să mă rumege iarna măgarii și boii și țapii decât să-mi curgă lacrimi de ploaie
Până atunci stăm camuflați întinși în lume mirați
Ne iubim din când în când pe răcoare
Și ne adâncim ascultând ținânându-ne-n brațe în mare!

Tunisia 23.09.2019