Autor / elenalazar28

de elenalazar28

Povestea mea

Să ne spunem poveștile
Povestea mea s-ar putea să semene surprinzător de bine cu oricare altă poveste a oricărui om din lume
Și nu s-ar mira absolut nimeni
Dacă i-aș spune că locuiesc într-o casă a cărui acoperiș e atât de subțire e ca un fir de mătase
Și-l răsucește vântul în mii de noduri
De parcă ar croșeta șaluri
Sau dacă ar ști că dintr-odată mă scufund în valuri
Sirenă care nu are voie să atingă pământul
Eu care nu știu să înot
Sau v-aș spune că eu cunosc tot
Un alt profet printre sute de profeți
Care ne înspăimântă nopțile bântuindu-ne hipotalamusul
Sau poate ar fi mai convenabil să fiu a zecea nevastă a unui șeic
Ideal nu aș face nimic
Doar aș povesti toată ziua cea lungă
M-aș împodobi m-aș face rotundă
Aș visa cu ochii mari surprinzător de mari
Doar visăm fiecare dintre noi
Sau alții nici măcar nu îndrăznesc
Aici s-ar putea să fie o problemă
In povestea mea trăiesc doar oameni care cred în iubire
Care tânjesc
Care nu știu
Care așteaptă cu înfrigurare să se petreacă ceva orice
Cărora nu le este frică
Care pot avea
În fiecare zi altceva de zis
Despre dragoste!

Lanzarote 04.09.2023 ( Fundația Cesar Maringue)
de elenalazar28

Inima

Se întâmplă ca uneori oceanul să fie roz
Și cerul să fie roz
Să fie colorate în rozul de fericire
Iar tu să nu știi pe care parte a pământului să alergi
Pe partea de sus
Sau pe partea de jos
De aceea te diseci în două
Și doar inima rămâne smulsă și agățată pe o limbă de pasăre
Ce o poartă peste tot
Arătând-o tuturor
Ca să vadă că încă mai știi să trăiești!

Costa Teguise Lanzarote 02.09.2023
de elenalazar28

Va veni

Adulmec mirosul unei toamne care vine cu castraveți la borcan cu oțet
Frigul poate vine vine încet
Dar eu voi prelungi vara multe zile de acuma
Voi purta rochii de mătase pe dune
De melci albi și striviți
Voi fi supusă și prefăcută în vântul ce ascunde marea
Voi moțăi citind orice îmi cade în mână
Dar mai ales voi privi
Lacomă chiar curgându-mi saliva băloșind de-a dreptul ca un câine
Hăituit și alergat în soare
Bucurându-mă
Iubindu-mă
Așteptând să-mi găsesc casa în care voi locui pentru totdeauna!

Naupatkos Peloponez Grecia ( fotografie realizată de Ioana Pop 29.09.2023)
de elenalazar28

Viața

Cred că e simplu să iubești
Așa…ca și mersul pe bicicletă odată ce ai învățat nu mai uiți niciodată
Așa…ca și șofatul odată ce te-ai urcat la volan știi să conduci
Așa… ca și pilotatul unui elicopter sau avion cu reacție odată ce ții manșa în mână și ești deasupra norilor
Știi să te menții pe rută și să intri în air pocket
Cu ușurința cu care Noah Liles
aleargă suta de metri
Așa că nu te mai plânge că nu poți să iubești
Important este să fii atent să respecți regulile și să repeți
Până îți intră bine în cap și nu mai uiți
Iar dacă se întâmplă cumva accidente nu e din vina ta sau a altora
Pur și simplu asta este viața!

Stefano Bonilauri -Gigli rosa ( desen colecție proprie)
de elenalazar28

Asistolie

Sunt atât de epuizată astăzi
Dragostea m-a obosit
Și acum stau întinsă peste tine lenevind la lenevit
Inima îmi bate puternic
180 de bătăi pe minut de parcă aș fi alergat 100 de metri și aș fi stabilit un nou record în iubit
Sufletul meu
Când iubești să știi și tu
Inima se oprește
Ca să facă loc celuilalt…
Se oprește de tot?
Nu doar atât câteva secunde
Viața mea aerul meu emisfera mea nordică Atlantida mea redescoperită ai suficient spațiu sau mă mai asistolez puțin puțin puțin….
……..și îngerul meu se stinge deplin?!

de elenalazar28

Poate dragostea mea

Dragostea mea poate nu este a mea
Poate uneori am împrumutat-o
Sau am citit despre ea într-o carte
Demult într-o sală de bibliotecă municipală cu lumina minusculă
Și miros de muscă sau de…sculă
Dragostea mea pe care o caut printre nopțile petrecute cu tine
În care stau lipită de sternul tău ce se îmbracă de acum cu fire albe
Dragostea mea știu că o găsesc tot negăsită
Când îmi pun cana pe tăvița aparatului de cafea
Și ascult încântată zgomotul acela știți voi când boabele maro negre sau verzi eco bio Brazilia Blue Diamond Lavazza Super Crema sau Davidoff
Offff!
Rășnitul acela de la ora cinci
Când nu îl mai vreau
Și aștept și-ți spun stau
Stau lângă tine nu mai plec nicăieri
Și știu că astfel am gândit și ieri și alaltăieri
Și nu am putut rămâne
De aceea dragostea mea poate nu este a mea
Poate doar uneori când suntem mereu mână în mână
Și în palma mea îți strecori inima…inima ta!

Alanya 02.06.2023

de elenalazar28

Poezie anapoda ca și căldura de azi

Când Dumnezeu a izgonit-o pe Eva din rai
A trimis-o în mare așa, cu o palmă grea pe spinare
A cocoșat-o puțin, poate i-a rupt și coccisul prea plin
Și i-a zis supărat că l-a întrerupt din cântat,
La nai.
Habar nu ai Evo ce pierzi,
Ai să faci puzderie de copii, ai să speli cămăși mii,
Ai să asculți plânsete și înjurături de bețivi,
Ai să dai cu aspiratorul prin lume,
Nu era mai bine să porți un singur nume, să privești florile și să te afunzi în nori,
Să mângâi frunzele de lotus și să le pictezi în mii de culori?
Nu Dumnezeul meu, nu știu să ascult,nu sunt supusă, nu sunt smerită, nu sunt troglodită
Și nu am nimic de ascuns
Îmi place să mă plimb prin Galeriile Lafayette să cumpăr kg. de haine,să mă descrie Nichita Stănescu în felul lui de poet, să creez drame
Femeie cu părul lung de stea
Ce calci subțire pe inima mea
Femeie soldat rănit
Femeie cal
Femeie înger ce nu ai habar
Cât de tare m-ai răscolit și nu m-am oprit din iubit
Iubitul de tine
Arhangheli coboară
Cei trei când te văd
Mă doare coborârea lor
Te aștept și-n timpul în care aștept îmi bat în tâmple păgânii cuiele grele tată unde eșți
mama mă plânge
Mă urc pân’ la stele
Și ai să mă învii și ai să mă vii
Când ai să vii?!
Când ai să-mi vii?!

Serbia Mânăstirea Mesici 13.08.2023
de elenalazar28

Nu pot

O! îngerul meu și câte zile s-au scurs
Iar eu ca o Evă dar o Evă închipuită superbă blondă cu părul încurcându-se între picioare răsfirat în partea de sus deasupra simfizei pubiene
Am iubit uneori frumos ca și cum îngerii din rai ar fi cântat psalmi
Și Dumnezeu i-ar fi acompaniat din nai
Așa ca un mare șef de orchestră
I-a împărțit pe voci
Pe cei castrați sau frați frați de sânge i-a făcut soprane iar pe cei cu laringele gâtuit sau cu traheostome i-a făcut basiști și i-a pus pe rândul din urmă căci erau cei mai triști
Pe cei bețivi și drogați i-a pus mai in spate ei erau pe post de mezzosoprane
Și din când în când repetau un refren
În rest visau cu ochii mari și se holbau la mine și mi-era o rușine
Și hotăram să țin post
Să nu mă mai iubesc cu tine
Să mănânc roșii și castraveți sau pâine cu margarină și miere de albine
Iar uneori erau zile când nu iubeam deloc
Și Dumnezeu îmi trimitea câte un tenor
Un înger gras ce lua tablete pentru colesterol
Iar eu în loc să-i ascult aria măiastră
Îl trimiteam să-și facă coronografia
Să văd cât mai are să trăiască
Of îngere uneori mi-e ușor să iubesc alteori capul și sufletul mi-e atât de gol
Sunt zile și zile
Și cum să mai iubești?
E totul pe lumea aceasta întors cu susul în jos
Dar cine cine oare ar mai putea iubi?
Iar eu nu sunt o Evă ce te-ndeamnă să cazi în păcat
Mă pricepeam la asta în tinerețe
Parcă aș sta acum în genunchi cu capul plecat
Și aș depune jurământul cistercian
Măcar o dată pe an!
Dar nu pot nu pot!!! iubirea mă poartă cu ea
E imensă întinsă intensă ca marea…
Marea Neagră a mea!

Marea Neagră 19.08.2023 ( fotografie realizată de Erika Jurca)
de elenalazar28

Un altfel de blues

Dumnezeu nu a uitat înainte de primul păcat într-un final de geneză să te contureze pe tine să
-ți prindă imaginea într-un tablou alb negru pe un panou indicator în pioneze
Iar noi muritorii să ne holbăm ochii așa ca într-un căscat
Să ne mirăm tare tare și să exclamăm lung afirmativ
Om mare om mare!
Uite se plimbă și acum pe-un motor
Și visează unghiuri perfecte cercuri perfecte de soare de stele de nori
De inimi adormite trezite în dimineți…iar
Dumnezeu savurându-și cafeaua espresso și ascultând muzică punk văzându-ne pe noi ce mult te iubim nu a uitat într-un final de geneză să pună șapte vieți în tine
Și ne-a întrebat:E bine? E bine?
Maestre,îți mulțumim,
E foarte bine!

Victor Brauner
de elenalazar28

Dor

Tu ce mai faci?
Noi cei pe care i-ai lăsat atunci mai tineri mai triști
Ne-am pierdut soți mame
Ne-am înscris copiii la licee facultăți masterate
Am făcut vorba aceea de toate
Poate dacă trăiai ai fi făcut și tu la fel
Altminterea tot vorba aceea acolo unde ești nu te mai preocupă astfel de povești
Cred că ești într-o leneveală continuă
Privești edenul la răsărit la apus sau poate acolo e o continuă lumină asemănătoare aureolei
Și voi cei de acolo purtați cercuri albe de stele
Iar îngerii își împodobesc aripile cu flori în mii de culori
Eu am avut un an fatidic de uitat de pitit în gaura neagră a creierului meu
Am înlemnit de durere mi-a fost greu
Dar tu nu erai să stai de vorbă cu mine să-mi spui : Trece
Pe naiba greu…trece poate doar atunci când voi adormi și eu
Eu…aștept să mă pensionez
Până atunci caut mereu iubirea să iubesc
Așa cum ai căutat-o și tu și cum o mai caută și alții care nu recunosc așa ca noi
Sau poate mă apuc de pescuit nu am încercat niciodată
Și promit că am să prind peștișorul de aur
Și știi trebuie să îți îndeplinească trei dorințe
Iar una dintre ele ar fi să ni te reîntorci din lumea cealaltă
Pentru că ne e dor de tine tare dor
Și nu se cuvine…de dor
Să mori să nu mori!

Vali