Poezia a doua de toamnă

Cât de mult te ascundeam în vară
Să te ardă soarele, să-ți fie bine,
Acum, mă simt năucită în toamna ce vine
Și caut străzi cu nume de destinații exotice și exclusiviste,
Cu aere desprinse din reviste,
Aruba, Argentina, Creta, Cuba.
Și știu că-ți tremură inima,
Știu că-ți tremură inima
Asemenea frunzei desprinsă de trupul copacului
Se tânguie el, că a rămas fără păsări
Fără cuiburi de păsări
Fără verdele aromat și roșul crud și înspumat al fructelor,
Cade doar un măr
Pârguit, stingher,
Tremură inima ta de dorința păcatului,
Mușcă cu patimă inima ta din inima mea
Fă-ți pomană și dă ce rămâne din vară săracului
Care așteaptă pe strada cu case înghesuite, ceruite, năpârlite de atâta viață
Renovate cu gust amar, cu alb murdar de var
Fără de culoare, fără de soare.
Cât de mult ne vom ascunde acum între zidurile lor crăpate
Când vine toamna cu zilele ciudate
Cât de mult mă voi ascunde în tine
Și nu voi mai tremura!

Bara , județul Timiș

4 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s