Sunt o babă îngustată de minte ce merg tot înainte
Să adun boabe de rouă
Să v-o dau frumoaselor, vouă să v-o dau
Să vă scaldați la lumină în amiază
Dragostea să vă fie trează
Să nu adoarmă ascunsă sau pironită după ușa din tindă sau întinsă pe plită,
Să nu-mi ziceți bună dimineața că-mi întorc fața
Să nu scot cuvinte umblate prin minte
Nici să mă împiedic de pietre sau cioturi de lemne,
De aceea purced devreme, devreme,
Să nu întâlnesc ființă sau neființă
Să tulbure a iubirii dorință!
Eu am iubit pentru o viață întreagă
De aceea vă adun vouă boabe de rouă să le puneți pe chip,
Să vă fie de iubit,
Să vă descânt să nu vă deochi
Să nu vă lege nimeni la ochi
Și-n noaptea cea albă să fiți sânziene cu inima-n flăcări și trup de taină
Să dănțuiți fericite cu luna pe suflet
Să vă preschimbați în stele de miere sau ploaie de fluturi !