Nu au mai contenit să ucidă…
Au ucis toți îngerii atunci
Străzile erau însemnate de aripile lor sfârtecate,
Deasupra cerului pluteau pene roșii și sânge, iubire, amintiri, lacrimi,
În oraș se auzeau strigate, urlate, cuvinte:
Libertate, Speranță, Dreptate, Viață,Moarte!
Acum se depun jerbe gingașe pe morminte
Cine mai știe?
Cine mai plânge?
Cine își mai aduce aminte?Facem economie la hârtie, electricitate, gaz, democrație
De parcă nu am avea de toate!?
Facem ceea ce am făcut din ‘89 încoace
Tăiem păduri, creștem copii fără să le implementăm cuvinte grele ca: patrie, identitate, majestate…în schimb noi ceilalți care am privit îngerii căzuți facem
Haz de necaz, de trecut,
Ridicăm din umeri,strângem averi, strângem din dinți, strângem tăceri,
Plecăm peste hotare,
Ne spunem:
Lasă-mă-n pace!
Doar ei îngerii de atunci
Ne mai bat în ferestre
Poate într-o zi, într-un ceas,
Cineva se trezește!