De duminică:
Duminica nu facem nimic
Stăm tolăniți pe dușumea
Fumăm din pipă sau din narghilea
Mâncăm șerbet sau înghețată
Sau o lăsăm pe altădată
Sorbim putină limonadă
De mentă verde sau ghimbir
Privim păianjenul cel negru
Cum țese încet încă un fir
Deschidem o umbrelă, două
Sau un șezlong până la nouă
Mai învârtim pe jar friptura
Și punem în pahare băutura
– Vrei o cireașă, o măslină?
Mă întind molatică spre tine
Îți fac cu ochiul drept ocheade
Că poate ai să mă întinzi pe spate
Dar, tu, nu
Mai hotărât ca niciodată
Îmi spui:
Îi așteptăm pe mama și pe tata la prânz
Să le servim salata
Și pieptul sec de pui gătit în vin
Și un cartof cu urdă plin
Că doar nu au colesteroale
Și mai adună, scumpi de pe masă
Sticlele de sifon ce sunt mai goale!
Și mă ridic cu nonșalanță
Și parcă mi-e puțin și greață
Mă uit în ciobul de oglindă…
A apărut un rid pe față
Și strâng în pumni telecomanda și-mi leg de gleznă
Iar sandaua
Oftez stingher și mă întreb:
O fi un Dumnezeu berber
De uită să mai pună și iubire în noi
Sau poate mâine?
Cine știe?
Duminica se numără în doi
Lazăr Elena 