Doar noi cele care am iubit enorm și încă mai iubim știm că trandafirii înfloresc și pe întuneric
De aceea mă număr printre femeile care iubesc, mereu iubesc
Și adun semințe și rădăcini și păstăi de trandafir și le păstrez pentru timpul când voi fi senilă și voi avea Alzheimer ca tu dragul meu să nu mă uiți!
Oricare dintre femeile pe care le vedeți astăzi îmi aparțin cu totul
Le-am nenăscut din iubire și le-am adus în lumină cu iubire
Adorați-le căci ele sunt bucuria durerea putința și strigătul vieții
Unora le-am împlântat aripi în umeri și între omoplați ca unor copii fără tați
Iar altora le-am răsădit cer albastru plin de speranță
Pe fețe și trup le-am picurat rouă subțire de dimineață
Le-am făcut primăvară cu inimi roșii aprinse de lalele
Le-am făcut vară cu galben torid de Sahară
Iar puțin de tot le-am făcut toamnă și iarnă
Ca după atâta privegheat să le las să doarmă
Să vă purtați cu ele cu respect
Îmbrățișați-le cu dragoste
Nu vă fie teamă puteți să pătrundeți în sufletul lor
Ele vă așteaptă vă strigă vă ascultă
Ele sunt eu!
Cer iertare celor două mâini ale mele că trebuie să trudească atât de mult într-o lume plină de străini
Să facă ordine mereu într-o lume plină de amintiri ieșite mereu la suprafață dar ele nu vor să mă asculte!
Dar pe ce limbă să le vorbesc să le arăt că timpul nu pune limită oceanului de sentimente
Cum să le opresc
Să le așez în poala rochiei mele albastre cu margarete
Așa cum pe vremuri o făceau babele așezate pe bancă în fața caselor duminica și le priveau pe fete
Pe cele tinere
Să fie sigure
Că într-o zi se vor mărita și ele vor avea doar un singur copil ca să nu se risipească averea vor face supă de găină cu tăieței de casă două trei avorturi și se vor așeza la masă după liturghie ca și cum ele nu ar avea nici un păcat de mărturisit
De aceea cer iertare că nu am știut să fac toate acestea cum nici acum nu știu să-mi țin mâinile în trupul și inima mea!
Și tu ce mai faci?
Acasă ninge și murdar și imaculat
Coloana mea vertebrală se apleacă într-o grimasă mortală
Antinflamatoare ceaiuri poțiuni și loțiuni creme
Doar așa mai simt mâna ta aspră și înfometată
Înghițând lacomă celulele suferinde ale trupului meu
Îngeri îndurerați tac
Dau neputincioși din aripi
Și caută speriați sticla de clor sau Vanish roz pentru pete
S-au murdărit de fum și de liniște
În iarna asta care parcă nu mai are sfârșit
În iarna aceasta în care noi doi încă se pare nu ne-am iubit
Ce să fac îngerul meu?
Am scăpat de gripă și…totuși parcă nu sunt bine!
Tu să știi că ești bine eu însă tare amarnic m-am mai îmbolnăvit
E epidemie aici printre îngeri
De-ar pocni primăvara în sufletele noastre
De-ar înflori ierburi cu stropi de venice roz și miros de bomboane
Cu aere de femeie ciufută cu toane
Așa cum sunt eu acum
Nu-ți spun rămas bun an 2023
Nu-ți spun nici mulțumesc pentru ce mi-ai dat
Ar trebui să fie absolut normal ca tu să faci parte din evoluția mea
Să mă înalți să mă îmbeți cu frumusețe
Să-mi dai rod mult în trup și în inimi
Să mă-ngălbenești de tristețe să mă scuturi de tot ce a secătuit în mine
Să-mi aperi fluturii și omizile și albinele și păsările gândurilor mele
Asemenea unui copac
Și ori de câte ori este nevoie să-mi desprinzi câte o celulă sau un țesut proliferativ să le pui pe pământ să le adun
să le tighelesc ca pe un tiv al unei rochii de gală pe care o voi purta mereu Foever Young
Nu-ți spun
Pentru că tu mi-ai spus atât de mult
Într-un nesfârșit cuvânt
Pentru toate
Iubire!!!
Să te colind cu gând curat și alb de iarnă în astă-seară
Și să-ți vestesc cu bucurie
Că azi se naște un împărat
Ce viață fără moarte o să-ți dea
În cea mai nesfârșită împărăție
Să te colind cu fulgi de nea cu ramuri verzi de cetină străbună
Și tu să mă primești în casa ta
Cu dragoste și voie bună
Să te colind cu busuioc
Cu mere roșii și cu nuci
Ca în drumurile tale toate
Să nu cobori
Ci să tot urci
Să-ți fie netede senine fără de pietre și noroi
Și zilele care o să-ți vină
Să nu te întoarcă înapoi
Să te colind cu flori și îngeri
Cu soare și cu ceruri fără nori
Și să-ți aduc în palme stele cu care tu să te înconjori
Să te colind cu sare și cu apă
Cu pâine caldă și cu cozonaci
Ca tu în viața toată să fii cu oamenii cei dragi
Să râzi să cânți și să dospești de sănătate
Iar ochii să-ți surâdă în veci
Să fii iubit mereu să ți se dea dreptate și mai ales să ne trăiești!
Putem să trăim împreună în orașul acesta
Dar cum altfel de până acum?
Mă doare când văd mucuri de țigară nearse pe drum
Măcar de s-ar fuma timpul
La un pahar de gin vinerea seara în Piața Traian
Și pe urmă luându-mă în brațe
Pentru că tu ești puternic
M-ai duce pe str. Ion Creangă și m-ai chema în surdină să-ți fiu dragă și plină de seva ta
Poți să și strigi
Se strigă în cartierul meu
Dar atât de frumos atât de intens cântec purtat de câinii pierduți la poarta parohiei sârbești
Și în fiecare iarnă să-mi cumperi lumânări albe cu fitil tare de lemn
Lumânări Reminiscent of Champagne& Resolutions
Să le aprindem de fiecare dată când vedem cu ochii nopții și ai iubirii
Străzile inundate și casele ciudate și nespus de mirate ale cartierului
În care în brațe mă porți tu pe mine!
Putem avea o imagine pentru fiecare secundă
O față pentru fiecare secundă
Un cuvânt sau o singură consoană sau vocală pentru fiecare clipă
Sau o singură tăcere și iubire pentru viața toată
Dar sunt ale noastre și ne aparțin!
Când îngerii pleacă pentru totdeauna
Apar zăpezile
Și acoperă urmele noastre și ale lor
Crezi iubitule că ai putea să mă săruți atât de fierbinte
Încât albul zăpezii să se topească în arșița buzelor noastre și să fie mereu vară?
Bărbatului de lângă tine să nu-i spui niciodată adevărul nici măcar ce visezi noaptea
Nu e normal!
Ba da! Dar celorlalți bărbați care nu sunt cu mine?
Asta nu mai știu
Încearcă!
Și nu am încercat!
Respect normele de azi ale unei relații
În care eu îi spun tot
Pentru că trebuie să mă adore și când am tenesme crize de neveste perioada aia știi tu bufeurile rateurile migrenele dilemele fața mea angelică și trupul meu mirosind a ciocolată când ies din vana care încă îmi păstrează formele de peste zi formele mele de alergătoare sau de pisică leneșă
Trebuie trebuie spus totul
Altfel pentru ce mai conviețuim împreună!
Dar el? El spune tot? Asta nu știu!? Dar mai am încă o viață în care pot afla!
Lazăr Elena 