Etichetă / Blog de poezie

de elenalazar28

Uneori

Nici măcar nu mai știu dacă mă iubești
Uneori ne mișcăm prin casă ca două obiecte
Pe care nu știm unde să le așezăm
Pe pervazul verde al ferestrei
Sau pe tăblia albă de masă
Uneori ne strângem atât de nebunește unul în celălalt de parcă am fi din nou doi adolescenți care se ating ori de câte ori se gândesc unul la celălalt
Și o repetăm cu o insistență de netăgăduit mereu mereu
Uneori cineva își aduce aminte de tine și mă întreabă timid cum o mai duci? ce faci? ești bine?
Și habar nu am ce să-i răspund pentru că nu știu ce ai făcut azi dacă ai dormit dacă ți-a fost măcar o secundă dor de mine
Și atunci improvizez improvizez cu o nonșalanță despre iubire despre starea de uimire
Și rostesc: O, da, e absolut totul perfect, e sănătos, e vesel, nu e abătut , sigur încă e îndrăgostit, încă mai stăm eu cu el, el cu el și da cred că și el cu mine.
Uneori încă poate ne mai iubim.

Casa cu Iederă Timișoara 03.12.2023
de elenalazar28

Chiar avem

Chiar avem suficientă toamnă pentru noi doi
Ni se așează bruma pe tălpi și le spală ploaia măruntă și rece
Trece încă un rând de păsări pribegite întârziate din cauza iubirii
Cât de curând prima zăpadă va acoperi buzele tale și sărutul meu trebuie să fie atât de fierbinte
Încât să o topească
Să curgă albul de iubire în palmele tale
Și simțeam că avem suficientă toamnă în care să putem privi înapoi cu tandrețe și să vedem acele vise cu imagini strânse în suflet desprinse din colțuri de vară
Cu apusuri calde răsfrânte
Îți amintești acum când mă cuibăresc în brațele tale
Cum le priveam cum mă priveai
Și știam că va sosi o iarnă ce va dori să ne răsfețe!
Iubitule ce mult timp ne-a mai rămas pentru a ne iubi sau tu încă nu știi?!

Timișoara Piața Traian noiembrie 2023
de elenalazar28

Ea

Când plouă tu mă uiți
Sau te faci că mă uiți
Eu stau acoperită cu un pled de lână să nu-mi fie frig
Mă ascund și din când în când
Îmi descopăr o mână
Dar tu te faci că nu o vezi
Și atunci când îmi sună telefonul spui
Nu e acasă ea locuiește în toamnă
Și eu am rămas singur și habar nu am să îmi fac un ceai
Nici măcar pliculețele de ceai nu le găsesc
Mereu le schimbă locul
Ca să mi se facă dor de ea
Le-o fi pus pe raftul de sus sau în cutia metalică cu capac de bronz
Nu vreau să o caut să o strig
Ea locuiește în toamnă
Și nici nu știe cât de mult o iubesc

Timișoara Piața Traian noiembrie 2023

de elenalazar28

Camera albă

E o cameră albă de spital
Dar totuși e o cameră albă specială față de celelalte camere albe pentru că ea păstrează cele mai mari emoții
Cele mai mari trăiri
În ea se aud cuvinte de disperare teamă speranță iluzie curaj
Și cele mai multe promisiuni rugăminți rugăciuni mătănii spovedanii
Poate mult mai multe decât într-o biserică
Știi Dumnezeul meu al doctorilor al asistenților al infirmierelor
Dumnezeul nostru al tuturor
Dacă am să mă fac bine
Promit( și câte îi mai promitem)
Uneori din camera albă de spital răzbat și înjurături
Morții măsii să-i ia naiba etc
Nu e frumos dar uneori și în acest mod se manifestă durerea neputința îndoiala
Și camera albă ridică tristă din umeri și-și astupă urechile
Uneori nici ea nu poate face totul
Chiar dacă e îndelung răbdătoare
Uneori camera albă plânge de cele mai multe ori plânge din cauza tristeții a bucuriei de aceea
Nici nu e nevoie de cloramină sau oxifloor ca să mai speli pe jos atât de multe lacrimi se adună și o purifică
De aceea camera albă e un soi de purgatoriu
În care aripile halatelor iau formă de îngeri
Care de cele mai multe ori
Nu te trimit nici în rai nici în iad
Ci pe pământ pentru a învăța din nou…iar și iar ce este iubirea și să o rostești cu frumusețea care i se cuvine măcar o dată!

Salonul 210
de elenalazar28

Atâtea

Atâtea toamne trec prin viața noastră multe prea multe uneori și consider că
Ar trebui să le dăm nume
Nume de domnișoare sau de doamne sau de iubiți sau amanți
Și în loc să precizăm anul de pildă 1904 1964 1988 sau 2020 să spunem în toamna domnului X s-a petrecut în toamna domnișoarei Aniela m-am îndrăgostit sau cele zece toamne ale domnului Mihnea nu a plouat deloc
Cred că ar fi mult mai ușor pentru noi fiecare să ne amintim de toate toamnele din viața noastră de exemplu voi începe eu chiar acum în toamna anului 2023 nu s-a întâmplat nimic surprinzător pentru mine Israelul Palestina poate o să fie bine?!

Un mic colț cu amintiri( scoici , arici de mare, pietre vulcanice cu turmalină adunate în septembrie 2023 în Lanzarote)

de elenalazar28

Eu tu el ea noi voi ei ele

Toamna mea bogată în copaci despuiați
Toamna ta cuprinsă de vânt bezmetic ce ne suflă în ceafă
Toamna ei înfășurată cu șaluri fine colorate de mătase
Toamna lui amețită de vinul ușor parfumat și tăvălitul pe urmă repede în pat
Toamna noastră cu gust de castane încinse
Toamna voastră
Cu gesturi omologate de întreținere civică
De mături ciufute și saci și pungi de hârtie reciclabilă aruncate în toiul festivalurilor:
Sărbătoarea recoltei Oktoberfest Culinaria Banatica Brâncuși Vahabundos Sarmalele reci etcetera
Toamna lor cu țipăt de cocor întârziat pentru că atât de tare s-au îndrăgostit
Și-n îndrăgosteala lor absolut totul au uitat chiar și realitatea că noi, toți avem o toamnă cu multe secunde în care ploaia fumul îngustat ceața vinul roșu ceaiul fierbinte plăcinta cu mac orele lungi penetrate în care trupuri de toate vârstele se găsesc piese de teatru orașe ciudate…pur și simplu
Au uitat și…
Iubesc forever iubesc!

Timișoara Piața Badea Cârțan
de elenalazar28

08.11.

Atunci când coborau îngerii și le auzeam pașii lipa lipa pe netezimea de lână a covorului iar eu
Mă miram cât de puternică e călcătura lor
Pentru că picioarele mele subțiri nu se auzeau atunci când pășeam prin camere
Atunci m-a lovit așa ca o străfulgerare
Și m-am gândit
De aceea înfloresc crinii în opt noiembrie și trandafirii pocnesc de galbenul auriu al soarelui și,
De aceea îmi vine să țip ca o pasăre ce se pregătește să se împreuneze de parcă ar fi iar primăvară și,
De aceea în toamnă îngerii sunt mai aproape de noi
Și noi învățăm să călcăm pe iarbă și pe lut și pe piatră asemenea lor
Apăsat ritmat ca într-un dans
O dată și încă o dată!

Crinul meu cumpărat acum trei ani și care înflorește acum prima oară( nici nu mai știu ce specie de crin este)
de elenalazar28

Poate mă număr

Poate mă număr privindu-mă cum îmi apar pe obraz frunze maronii sau urme de castane boțite pe la tâmple
Printre ultimele femei care mai sunt îndrăgostite de iubire
Care mai cred încă…
În Făt-Frumos dar nu acela din povești care apare călare pe un cal alb
În noapte să te salveze
Să mă salvez
Cred în bărbatul acela care poate spune puține cuvinte sau e atât de talentat în a-mi șopti atât de frumos încât mă face eu guralivă să tac
Cred în liniște în apropiere în depărtarea care te sufocă te strânge de gât și-ți apar dureri ca într-o angină pectorală
Dureri care au fost și ieri
Pentru că omul de care ești îndrăgostită nu e lângă tine din diverse motive
Și tu ai vrea să-i arăți mănunchiul de flori și ciulini
Sau să-l întrebi dacă ți-ar sta bine platinată bosumflată cu gura pătată de cafeaua băută pe nerăsuflate
Pentru că ți-ai dat seama dintr-o dată că ai uitat să citești un mesaj de la el
Cred și întind mâna tremurând după fondul de ten By Terry opulent și atent mi-l întind peste frunzele argintii cu miros de castane coapte târzii
Și telefonul sună:
Ești acolo? O săăăăă vin!
Poate o să vin?!

EU ( octombrie 2023)
de elenalazar28

Altfel toamna

Era înainte un timp al toamnei mult mai bine stabilit
În care toate își aveau rostul
Frunza era galbenă,
Copacul îngenunchea sub tăișul vântului
Iar peste case și suflete ploua, ploua
Și mă îmbrăcam cu fulgarine bej și pardesie cadrilalate
Care purtau acel miros suav, mirosul meu de fată
Acum, ni se plimbă păianjeni prin colțuri, dovlecii se coc mai devreme,
Gutuia poartă un auriu mult mai intens cu smocuri mărunte de gene…
Și să mă încalț, nici nu mai știu cu ce,
Cu cizme, ghete, pantofi cu vârfuri boante și tocuri pătrate
Sau espadrile de piele Lauren Ralph Lauren,
Să fiu melancolică sau să fiu virusată,
Să fiu somnoroasă sau agitată, chiar nu știu,
Acum,totul e altfel, de aceea
Mă voi preface într-o mimoză de toamnă, iar
Când va fi puțin frig îmi voi ascunde inimile în palmă
Iar când mă va învălui căldura mă voi juca, voi alerga și mă voi da de-a dura.

Decor ( magazinul Bega Timișoara octombrie)