de elenalazar28

Cântec despre toate femeile!

Femeie de ianuarie cu părul nins podoabă
Femeie de februarie cu inima ce iubește nespus de mult
Femeie de martie ce-nverzește și dă în floare
Femeie-mamă de aprilie ce plânge și doare
Femeie de mai cu roze cu parfum amețitor și tuberoze pestrițe ce înfloresc și mor
Femeie de iunie cu trupul ars de soare
Femeie de iulie cu buze-nroșite de cireșe bătute negre dulci și amare
Femeie de august ce nu doarme nicicând
Femeie de septembrie cu trup de pământ
Femeie de octombrie cu ploi albastre și vânt
Femeie de noiembrie cu sâni grei și pântec bogat
Femeie de decembrie cu suflet cântat
Femeie de zile de luni și de ani
Ce ne-am face fără tine
Femeie ce porți și ne dai
Secundele toate celulele toate
Niciodată nu spui nu am nu pot nu știu nu vreau ajunge mai târziu
Tu ești timp răbdare putere echilibru tăcere mângâiere sprijin forță pasiune energie culoare frumusețe sacrificiu pace blândețe
Tu ești lumea toată
Femeie de soare de stele de lună
Femeia mea bună
Femeie tu, minunato!

de elenalazar28

Despre noi sau mine

Poetul cântă femeia
O pune pe un piedestal de pe care ea nu are voie să coboare
E desculță
Numai așa știe să treacă prin zile
Iubitul dezmiardă femeia și îi promite câte Doamne îi mai promite
În orele în care ea îl iubește
și știe că nu va respecta decât zece la sută din spuse
Pentru că într-o zi ea îl va părăsi
Pentru a iubi din nou
Soția poartă verighete până și pe degetele de la picioare
Atât de sigilată e cu aur argint sau platină
Unora le place unele din soții sunt mulțumite chiar fericite
Se simt atât de împlinite cu casa mașina aspiratorul robot de la miele hair-stilistul cel mai scump
vacanțele în Bali sau Seychelles
Încât nimic nu mai cer
E de ajuns au chiar totul
Eu încă mai cânt mai caut iubirea și nu am curajul să o pornesc desculță prin lume
Merg la frizerul din cartier și încă mai cer vrute și nevrute
Pentru că sunt atât de îndrăgostită
Încât plutesc în nopțile din martie
Și aștept să înflorească albul în mine ca o mireasă!

de elenalazar28

Vicii

Nu știu câte țigări am fumat în viață
Sigur e o treabă de contabilitate și la asta nu mă pricep
Îmi poate spune d-na Aurora economista noastră șefă
Sau copilul meu Ioana dar ea nu are timp pentru așa ceva
Trebuie să trăiască
Dacă ar fi fost să țin socoteala
Sigur totul ar fi fost pe dos
Nu are rost
Oricum numărul țigărilor arse întoarse răsucite smintite și privite cred că
Și-au pus amprenta pe arterele mele sucite
Are vreo importanță sau poate facem o mentenanță a plămânilor negri umpluți de peste 4000 de substanțe chimice
În iluzia anilor în care am fumat
Îmi închipui că m-am plimbat într-o grădină cu vulcani stinși în care degetele mele cuprind fluturi
Flori roz de cactuși în vis

Jardin de cactus Lanzarote 2021

de elenalazar28

Electrocardiogramă de primăvară

Mă cuprinde albastrul ploilor desprinse din pupila ta imensă,
Ochii, tu, iubitul meu
Să nu-i închizi niciodată,
Lumea mea n-ar exista într-un deșert de piatră arsă,
Îți așez dragostea pe pieptul tău în stânga să-ți simt ritmul,mișcarea,mirarea,
C1 e primul electrod roșu cu nod
Îmi arată tristețea din dimineți
Atunci când ești singur,când nu mă vezi,
C2,iubirea dintre noi,
C3 arată o mică denivelare,
eu te întreb,mă mai vrei,știu că iubirea mea doare,
C4 se amplifică și el,tembelul tembel,
C5 arată modificări
O fi de azi, o fi de ieri
Când nu ne-am mai ținut în brațe,
C6 putem scrie o dizertație
Despre ce este, a fost sau poate va fi
În noapte, în zi…
Să nu închizi ochii iubitul meu niciodată,
Verdele din ei îmi arată
Cum pocnesc artere din care răsar mlădițe crude cu muguri roșii
De primule și iriși și brândușe,
Lujeri de camelii și azalee,
Lalele cu galben bătute cu miros de femeie,
Zbor de fluturi,
Țârâit de larve de greieri,
De bondari
De mistere, aceleași mistere de primăvară eterne, efemere!

Victor Brauner ( fragment )
de elenalazar28

De …primăvară

E uimitor să știi că toți se așează în pat la aceeași oră
Că robinetul dușului e deschis cu aceași grabă
Poate unii mai zăbovesc cu mâna pe inoxul stropit cu săpun sau gel
Poate unii se mai duc
Să arunce o ultimă privire pe sistemul de alarmă
Poate în aceeași secundă zece mii de oameni se întind după telecomanda televizorului
Poate o mie mângâie coperta unei noi autobiografii a unui nou roman
Poate o sută de mii de trupuri se-ncleștează în îmbrățișări din care nu-i mai poate desprinde nimeni
Dar majoritatea dintre noi cei care locuim în această emisferă nordică poluată emigrată
Suntem cuprinși în ultima noapte albă
Și ne trezim
Repetând în zi și în seară aceleași gesturi dar cu mai multă nerăbdare
Cu mai multă speranță în primăvară!

Lalele (2022)
de elenalazar28

Sfârșit

Soarele și dragostea noastră,
Vecinii se cutremură a nepăsare
Când răsare ca un
Petec aburit din curtea comună în care am înfipt raze de lună,
Noaptea și dragostea noastră,
Doar motanii rătăciți se dezmiardă obosiți, tăvăliți,
Aliniind încă o dată țiglele roșii de pe casă,
Iarna și dragostea noastră
Se topește într-o ultimă picătură,
Ți-o sorb vlăguită de pe gură
Ca să pot pleca mai departe
Trupurile noastre locuite de frumos și primăvară pot posti zile fără merinde sau apă doar cu iubire
Și-ntr-o amorțeală perpetuă se închină într-un pelerinaj obligatoriu de care nu va auzi nimeni doar se vor uimi de câte ploi vor veni, când noi ne vom iubi!

Casa îmi este plină de flori

de elenalazar28

Doi

Cu noi doi azi norii se țin de mână,
Cu noi doi se-ncunună coroana merilor cu roiuri albastre de albine cu trup de mătase,
Cu burțile pline,
Cu noi doi se înalță irișii plini de culoare
De mov de tafta cu galben de soare,
Cu noi doi păsări moțate rotunde se întorc acasă
Și-n tundre crește iarba cu miros de ape verzi,dezghețate
Cu noi doi primăvara e atât de aproape,
Încât atunci când tu te apleci
Să-mi cuprinzi mâinile,umerii reci,
Se nasc taifunuri, cutremure, vulcani adormiți de o mie și o sută de ani,
Cu noi doi se trezesc, viețuiesc
Iubiri fără semne,fără cuvinte,fără somn,
Cu noi, când ne găsim și din acest găsit nu ne oprim ,se reinventează eternul doi!

Au înflorit irișii în grădina mea
de elenalazar28

Inima noastră

Sunt sigură că femeile au un paradis
Unde se duc singure după ce mor
Și de ce nu ar fi astfel
Dacă în această viață suntem supusele bărbaților( unele dintre noi)
Pe mine mă revoltă această supunere …uneori
Măcar când murim să avem doar un paradis al nostru în care să ne plimbăm minunate cu flori la gât și pe sânii mici și obraznici cu gust de pubertate
Așa ca în ,,Primăvara” lui Botticelli
Să fim toate zeița Flora
să ne izvorască flori din inimă nu din gură
Să știe toți cât de mult am iubit
Cu inima noastră mare de flori
În care am ascuns vise speranță lacrimi de tristețe sau bucurie îngeri culori…

de elenalazar28

Lara

Ziua ea e mereu cu mine
Noaptea mi-o ține trează cu gândurile
Cu angoasele iubirile speranțele care fac parte din viața ei
Uneori îmi cuprinde inima toată
Se îmbarcă pe ea ca pe un vas de croazieră și mă poartă peste tot
Îmi arată cum îi strălucesc ochii în soare
Părul blond castaniu cu miros de cicoare alintat de vânt
Îi privesc picioarele cu degetele răsfirate pe pământ
Și știu că o vor duce peste tot
Cu mâinile mai avem de lucrat
Trebuie dată forma perfectă pentru zburat
Îmi cuprinde mereu inima toată
Eu o mai cert așa cum se ceartă
Blând răzând
Lasă-i loc și Ioanei
Uite facem o înțelegere
Ție azi îți dau atriile
Mâine vei avea ventriculele
Și o luăm în fiecare zi de la capăt
Să nu vă supărați
E loc pentru amândouă
Puteți să-mi inversați și plămânii sau ce vă place vouă
E ca-ntr-un joc în care ne vedem ne găsim una pe cealaltă
În care ne copiem
Și nu mai știm ce am împrumutat sau ce ne-am lăsat una celeilalte
În mod sigur
Mulți multe spun că ți-am dăruit zâmbetul
Sau poate eu l-am moștenit de la tine?
E de bine
Când suntem noi două nu poate fi nimeni trist
De aceea tu trebuie să te strădui să râzi tot timpul din lume
Și ochii să nu-ți fie niciodată plânși copilul meu!

de elenalazar28

Timișoara 2023

Știți oameni-prieteni oameni -cunoscuți oameni necunoscuți oameni-invitați
De azi încep festivitățile evenimentele dansurile mima inimile noastre vor cănta vor dansa vor scanda vor bisa vor asculta cuvinte nemaiauzite până acum vor merge în piețe pe drum
Regizorul sârb Nenad Mikalacki spune că Novisadul îl străbați în 15 minute cu bicicleta și nu e un oraș mic
Timișoara Timișoara îți ia mult mai mult timp
Pentru că biciclești cu iubire cu bucurie
O porți în gând
Și sentimentele noastre vor crește le vom auzi cum se fac mari în timpan în noapte și zi
Îl vom aduce pe Brâncuși aici cu o părticică din a lui Pasăre Măiastră
Pe Omar Pamuk cu scrisul de mătase
Ne vom undui în rimuri de folk menuet rock hip-hop foxtrot și jazz
Poate îl vom auzi din nou pe Ibrahim Maalouf
Poate vom inventa noi un alt vânt cuvânt sau duh
Știți oameni -prieteni oameni-cunoscuți oameni-necunoscuți oameni -invitați ne vom uni sufletele vom fi mame și tați
Copii răsfățați
De tot frumosul pe care arta ni-l va aduce în acest an
Veniți să fim lumină iubire sărbătoare!Veniți!Timișoara venim!