Cântec despre toate femeile!

Femeie de ianuarie cu părul nins podoabă
Femeie de februarie cu inima ce iubește nespus de mult
Femeie de martie ce-nverzește și dă în floare
Femeie-mamă de aprilie ce plânge și doare
Femeie de mai cu roze cu parfum amețitor și tuberoze pestrițe ce înfloresc și mor
Femeie de iunie cu trupul ars de soare
Femeie de iulie cu buze-nroșite de cireșe bătute negre dulci și amare
Femeie de august ce nu doarme nicicând
Femeie de septembrie cu trup de pământ
Femeie de octombrie cu ploi albastre și vânt
Femeie de noiembrie cu sâni grei și pântec bogat
Femeie de decembrie cu suflet cântat
Femeie de zile de luni și de ani
Ce ne-am face fără tine
Femeie ce porți și ne dai
Secundele toate celulele toate
Niciodată nu spui nu am nu pot nu știu nu vreau ajunge mai târziu
Tu ești timp răbdare putere echilibru tăcere mângâiere sprijin forță pasiune energie culoare frumusețe sacrificiu pace blândețe
Tu ești lumea toată
Femeie de soare de stele de lună
Femeia mea bună
Femeie tu, minunato!

Despre noi sau mine

Poetul cântă femeia
O pune pe un piedestal de pe care ea nu are voie să coboare
E desculță
Numai așa știe să treacă prin zile
Iubitul dezmiardă femeia și îi promite câte Doamne îi mai promite
În orele în care ea îl iubește
și știe că nu va respecta decât zece la sută din spuse
Pentru că într-o zi ea îl va părăsi
Pentru a iubi din nou
Soția poartă verighete până și pe degetele de la picioare
Atât de sigilată e cu aur argint sau platină
Unora le place unele din soții sunt mulțumite chiar fericite
Se simt atât de împlinite cu casa mașina aspiratorul robot de la miele hair-stilistul cel mai scump
vacanțele în Bali sau Seychelles
Încât nimic nu mai cer
E de ajuns au chiar totul
Eu încă mai cânt mai caut iubirea și nu am curajul să o pornesc desculță prin lume
Merg la frizerul din cartier și încă mai cer vrute și nevrute
Pentru că sunt atât de îndrăgostită
Încât plutesc în nopțile din martie
Și aștept să înflorească albul în mine ca o mireasă!