de elenalazar28

Dacă

Dacă aș avea șapte vieți
Așa cum are săptămâna șapte zile
Într-una din vieți aș așeza vara cu cerul jos, să alerg printre nori și să mă cufund în ei privind cum iarba verde se desprinde din rădăcini și mioapă fiind uneori aș mai zări fluturi
Iar marea m-ar stropi cu ochii ei sărați și argintii picurându-mi frânturi de iubiri fierbinți estivale
Într-una din vieți aș umbla numai desculță fără stivale sau sandale
Ca să pot simți căldura sau asprimea acestui pământ asemenea unui copil
În cea de-a treia să zicem…aș scrie poezii într-una sau poate un pic pe toate clădirile și ruinele rămase ridicate în timp
Așa un fel de Grafitti să le poată citi lumea
În cea de-a patra aș trăi în Tahiti sau Bora Bora sau Filipine doar cu mine
În a cincea viață poate m-aș călugări pentru că aș tânji după pietate sau o scurtă doză de stoicism nu pudoare în vorbărie ci puțină tihnă după ce am făcut în celelalte vieți atâta gălăgie
În a șasea aș pluti prin univers m-aș rătăci în altă zi ca să-mi fie dor de acasă
Iar în a șaptea le-aș crea pe fetele mele pentru că atunci voi fi odihnită și voi putea să le văd mai bine cum se înalță și aș privi doar la ele minunându-mă mulțumită…
Dar iubirea iubirea în care viață e?
Mă întreabă îngerul meu tembel
E peste tot mereu o port, Tu nu o vezi sau ai plecat în altă lume și ești orb, dacă…

Krk Croația ( fotografie realizată de Lara Nuțu 02.08.2023
de elenalazar28

13.505 zile plus …

Am adunat dar câte am adunat într-un nemărginit oftat
Bucurii lacrimi tristețe frică mai ales frica celor loviți de neiubire bătrânețe
Nu am făcut un bilanț niciodată
M-am străduit să fiu o asistentă cu inima albă
Uneori mă strecuram în moarte de fapt de cele mai multe ori am mers atât de departe
Cuvinte prea multe s-au spus uneori răspicat uneori cu glasul dus într-un ecou pe care doar Dumnezeu l-a visat
Am îmbătrânit puțin în nesomn
Dar va veni și timpul și am să dorm
Și nu am să mai aud alte voci gâtuite de boală de neliniști cumplite sau de sfială
Am să cunosc mai mulți fluturi și nori
Și am să mă ridic în gânduri deasupra tuturor
Am să lenevesc cu o poftă nebună și am să iubesc mai mult în viața din urmă
Căci nu o să mai dau din tăcere din suflet sau minte mângâiere putere rugăminte
Am să adun ce nu am putut aduna și am să dau ce nu am putut da
Am obosit da, puțin, cât să plec
Cât să mă desprind de dureri
Cât să pot zbura mai sus decât ieri
Și am văzut cel mai mult am văzut că viața, e o nenorocită prefăcută ca o ispită și o poți pierde într-o clipă
Iar clipa aceea am strâns-o în mine de la mulți
Cu strigăt cu secunde luate din celulele mele cu neputința sau putința de a fi mai presus
Am văzut și știu că ochii mei ridați și încercănați vă pot spune că viața e frumoasă când cel sau cea sau cei pentru care tremuri că-i pierzi rămân lângă tine.

31.07.2023 ( mi-ar fi plăcut să fie o fotografie cu mine din 01.08.1986 dar nu am)
de elenalazar28

Poem de duminică

Nu am rostit demult un poem de dragoste
Pentru că nu găsesc suficiente cuvinte
Și totuși e atât de simplu
Privindu-ți încheietura mâinii adâncită în pietrele negre de lavă
Imagine dragă sădită în mine ca și toate apusurile din serile mele care au fost și care or să vină
Nu am găsit consoanele potrivite care să se lege de vocalele gâlgâite pe care le șoptesc atunci când te privesc cum mă privești
Dar știm amândoi că nici un poem de dragoste nu poate fi perfect niciodată
Oricât demult ne-am dori
Întodeauna va fi ceva sau cineva care îl va întrerupe care-l va rupe sau sfâșia în alte forme scrise sau nescrise din alte limbi nevorbite pe care noi nu le vom glăsui niciodată!

Fotografie realizată Ioana Pop 28.02.2023
de elenalazar28

Îndemn vesel

Vara mă strigă
Hei Elena de ce stai acasă?
Îngerul se miră și-și împachetează cămașa de noapte
Se duce în baie se spală pe dinți
Și îmi spune printre gargarele cu apă de eucalipt
Are dreptate suntem prea cuminți
Cine îngere, cine ?
Vara! Ne cheamă fierbinte sugrumată în dogoare
Nu ne dă ploaie ne trimite la mare
Să stăm lungite în soare
Să răsfoim ultimele apariții
De exemplu ,, Lămâi, cărți și prieteni”
Ai citit-o?Nu?! Eu și acum o citesc noaptea pe îndelete.
Dar tu nu știi să citești îngerul meu
Tu doar iubești iubești
Și mie îmi repeți ca o moară stricată
Iubește fii îndrăgostită
Măi fato!
Păi vezi! hai să fugim să nu mai muncim
Să ne jucăm să ne îndrăgostim
Să lenevim și să privim
Marea cum scaldă zilele ce vin!

Marsilia 2022
de elenalazar28

Tu credeai

Tu credeai, că eu nu am inimă
Că acum vara circulația mea mare și mică o fac mareele elizeele și fluturii
Și atunci plutesc atât de departe până ajung la hotarul dintre viață și moarte
Tu credeai, că nu am plămâni
Că acum vara respir precum broaștele râioase
Și mi se văd ritmurile prin pielea verde de sălcii plămânii mei mai ușori de femeie se ridică la stele precum iarba de stepă în Las Pampas
Tu credeai, că nu am trup
Că acum vara mă usuc
Și vii să mi te închini
Tu bugărițele roz și un ciulin
Să-ți atingi fruntea și mâna osoasă de partea mea pudică și frumoasă
Să-mi spui la ureche dorința ce te arde
Iar eu să mă gândesc să ți-o împlinesc la noapte
Tu credeai dar câte mai credeai despre mine
Dar nu vei știi în care vară
Voi fugi de tine!

Dalie din grădina mea
de elenalazar28

De vară

Dacă ne-am vărui amândoi trupurile în galbenul tâmâios al verii
Și sufletul ni le-am umple de sunetul mării
Oare ne-ar mai recunoaște cineva?
Am fi căpițe de carne și oase și sânge și dinte
Uscându-ne în arșiță
Și inima noastră ar ascunde viețuitoare în furtună
Și alge verzi miriapozi căluți cu cozi de scoici și calamari cu ochii mari
Și sticloși
Și pești delfini rechinii tăioși
S-ar mânca între ele viețuitoarele ( așa e firesc) din atriile grele
Dar mai bine să vină meduza să-mi mestece aorta și buza
Decât să respir și să bat în durere
Să vină cosașii și greieri
Să ne adune mâinile în baloturi de paie
Să mă rumege iarna măgarii și boii și țapii decât să-mi curgă lacrimi de ploaie
Până atunci stăm camuflați întinși în lume mirați
Ne iubim din când în când pe răcoare
Și ne adâncim ascultând ținânându-ne-n brațe în mare!

Tunisia 23.09.2019
de elenalazar28

Iubire de iulie

Ne plimbam în vară
Iulie dogorea a sfială și nu știam dacă te pot ține de mână sau să mă sprijin de pereții scorojiți ai caselor din cartier
Visam că mă scufund în arșiță
Când m-ai cuprins încet stingher
Trupul meu moale spasmodic se mițea sub greutatea sălbatică de bărbat a ta eu eram în sfârșit a ta
Ce frenetic se învârteau țiglele roșii pe acoperiș
Ca și bulionul care mocnea în oalele de inox cumpărate de la Kauffland
Cafeaua zăcea nebăută în ibric și babele își vindeau în piața Badea Cârțan legăturile de mărar leuștean și cimbrișor
Iar eu, iar eu simțeam că mor de atâta iubire
Și mă gândeam că ai să găsești un sicriu alb și gol
Printre atâtea sicrie
În care zac fecioare neîmpărtășite și mame părăsite de iubiții lor
Și că zilnic ai să vii să-mi aduci la cimitir flori cu miros de mare albastre sau roz sau roșii
Cârciumărese calde cu ifose de mirese
Nu ai să mori iubito
Nu ai cum să mori
Chiar dacă camerele de urgențe sunt pline de oameni disecați până în oase și aorte virusați sau călcați de tractor
Așa e în începuturi
Te umpli de mirare și inima bate tare
Mai târziu mult mai târziu
Vei învăța că iubirea te mistuie ca și vara te arde te doare
Dar pentru asta există remedii
Ceai de salvie ceai de mentă sau de cicoare
Bea iubito bea doi litri cum ne sfătuiește medicul cardiolog
Bea zilnic și fă-mi puțin loc în sufletul tău necopt
În inimă în vara fierbinte a ta!

Cârciumărese ( fotografie realizată de Ioana )
de elenalazar28

Dor de mare

Cum stă ea și ascultă tăcută
Cum nu vrea pământul să o sărute și tălpile mele să-i atingă adâncul
Cum o mângâie vântul și gândul meu
Cuvintele atât de aride nu ar stinge dorul de ea
Mereu mereu mă cuprinde
Ca și cum eu aș fi ea
Cum stăm și ne privim ochi în ochi
Ne ținem în brațe
Să nu ne deochi
Să nu ni te miri
Eu plec ea rămâne
O visez îi scriu îi duc dorul
Ea mă așteaptă
Și știe că voi veni din nou
Poate azi
Poate mâine!

Napoli 09.05.2022
de elenalazar28

De iulie

Și eu ce pot să spun despre acest iulie nebun
Care arde precum inima mea ardea
Ardea demult cândva
Se perindă pe cer un soare încins
Peste trupul meu lat și întins
Mă frige cu răsuflarea lui
Mă mistuie încet încet
Mi-au mai rămas nearși ochii verzi căprui
Holbându-se la oameni și timp
Alunecă tiptil printre ei
Privând cu mirare alergătura haotică de azi și de ieri
Pentru ce se grăbesc atât și unde? mă întreabă îngerul meu
Cine de cine fuge mereu și mereu?!
Nu știu îngere nu știu
Noi doi rămânem pe loc aici în acest iulie nebun
Și privim
Cum arșița mistuie totul case caldarâm
Și iubirile ard dar nu se preschimbă în fum!

Timișoara Piața Traian 15.07.2023
de elenalazar28

Poem pentru mame

Cum se mai sting mamele noastre
Fără să ne ceară voie nouă fără ca măcar să ne spună un cuvânt de rămas bun
Sau poate l-au șoptit sau strigat în durere în vânt
Cum se mai fac ele mici atât de mici ca niște furnici care trebăluiesc și dincolo în moarte
De parcă rufele ar trebui spălate și mai departe
Și îngerii șomeri acum și ei fără de ele ar trebui hrăniți cu zacuscă și lapte și miere
Cum se schimbă culoarea pomeților îngustați de boală și bătrânețe
De parcă doar marea de acum înainte le va da binețe
Și ochii lor vor rămâne închiși
Nu mai vor să ne privească cu tristețe
Nu vor să mai știe de plâns
Mâinile împreunate a iertare
Cui să le-o ceară și de ce?
Când toate zilele lor le-au petrecut în răbdare
Mamele noastre nu mai vor să rămână lângă noi
Dar le vom purta în inimi mereu
Le vom știi cu sufletul greu
Și o parte din el ne va mângâia
Așa cum cu gândul cu vorba în viață o făcea
Pentru că fiecare zi a lor era grijă iubire bucurie pentru copii
Săvârșite în tăcere
Cum ni se duc mamele noastre stingher în cer
Și ne lasă
Și nu ne mai spune nimeni
Copilul meu vino acasă!