Iar cine știe să audă cum strigă pământul din care se înalță tulbure macii
Și vântul cum șuieră în surdină
În înaltul de puf al cerului
Învață și ține minte pentru totdeauna
Iubirea.
Și cine e surd la trudeala țărânii
La lupta ei de a nu ascunde cenușa
Izvorâtă din tainicele inimi și oase
Mai are multe de auzit și răzbate
E o lume atât de departe
Și minunile ni se arată mereu
Sibilinica și aspra lumină
Să o purtăm și să ne fie pază.
Se scurg diminețile
Cad asemeni unei cascade şi se răsfrâng curcubee imense în muzica lor
Și se închină în fața ta
Tu care pentru mine ești cea mai frumoasă
Tu care pentru mine aduci mereu primăvara
Pentru că tu întotdeauna ai avut mirosul ei explozia ei de roz albastru verde și roșu
Cântecul păsărilor care cheamă la iubire
Vântul și ploile calde care sărută pământul
Soarele care se trezește după îndelungul lui somn
Fie copilul meu ca niciodată să nu adormi
Fie ca zâmbetul tău să-ți rămână în suflet și în ochii tăi în care se scaldă cerul
Fie ca inima ta să nu ascundă lacrimi
Fie ca eu să rămân mereu mama ta
Iar tu întâiul meu născut
Prima mea bucurie și mângâiere
Primul meu anotimp care aduce viață
Fie acum și odată pentru totdeauna
Şi tot ce există în lumea aceasta să te cheme cu numele tău.Amin!
Azi ai tu știi câte primăveri ai
( Nu se cuvine să le număr eu)
Azi ridici cupa de șampanie plină
Și câte cupe vei mai ridica
Sute să fie!
Azi vei zâmbi cum numai tu știi să zâmbești
Cu soarele în ochii tăi
Și luna ascunsă în inimă
Populată de iubirile mari și mici de culorile curcubeului răsfrânte mereu
Azi vei vorbi doar despre tine
Azi vei îmbrățișa și vei fi îmbrățișată
Fie ca azi și de acum înainte să te sărute mereu viața cu bucurie și dragoste
Azi vor cânta doar pentru tine păsările cerului
Și azi vei cânta și tu cu ele
Fie ca azi și de acum înainte să-ți întinzi aripile și să zbori așa cum numai tu știi să o faci!
Nu mai striga mama
Nu mai plânge
Nu mai zi absolut nimic
Da, e totul OK mama
Nu mă mai întreba
Nu mai pot
Vezi-ți de viața ta mama
Nu mai munci atât de mult
Ți-am spus
Ți-am trimis mesaj
Ți-am scris pe Insta Treads Whatsapp
Ți-am repetat
Mi-ai repetat
E de ajuns
De ce am plecat
De ce ai plecat
Frig soare râs plâns
Floare
Ce frumoasă floare
O îmbrățișare era de ajuns
Mama mea niciodată nu moare
Sau moare?
Ce trist!
Ea e unica frumusețea bunătatea ajutorul meu sprijin putere înțelegere
Ea e mama
Mama mamei mele
Mama mamei mamei mele
Mami mamita iubita mère maman
Cea mai iubită şi minunată mamă eu am….
Și tu şi el şi ea și lumea e toată e cuprinsă în mame
Să nu mi-o iei Doamne Doamne
E mama în mine
E mama mamei mele în mine
Sunt două mame în mine
Sunt mai multe mame
Mama primului copil
Mama copilului nenăscut
Mama care a uitat să mai fie mama
Și a devenit poezie.
Nu-ți povestesc despre zilele din februarie
Nici despre iubirea care îmbracă oraşul cu inimioare roșii și trandafirii sângerii
Care par rupți din trupurile noastre
Nici despre păsările grii care își caută perechea și au migrene din cauza hormonilor care le zdruncină trupurile odată cu apropierea primăverii
Vreau să-ți povestesc despre nașterea celei de-a două fiice
Despre neplânsul ei la venirea în lume
Despre cele 1500 grame lipsă pentru a putea fi un copil cu greutatea normală
Despre plămânii ei care nu au crescut încă
Despre îndoială teamă speranță
Despre ghioceii strânși în mâna Ioanei purtați peste ani în suflet ( oare ea mai ține minte acea clipă)
Și toate au prins viață
Cineva de sus din susul văzduhului îmi șoptește
Nu plânge!
O clipă mă gândesc că e tata
Dar nu, nu are cum să fie el( a suduit, nu s-a dus la liturghie, a băut damigene, zeci de damigene de vin roșu…)
Pentru Dumnezeu nu a contat inima lui mare plină de iubire.
Oricum nu are importanță cine plutește deasupra mea și-mi vorbește
Știu doar că Februarie își începe drumul pe pământ
Și au trecut 29 de ani de atunci
Și eu pot în sfârșit să plâng.
Nu știu care din noi va pleca primul
Sau vom pătrunde în lumea cealaltă împreună aşa cum ne ducem în vacanțe.
De data aceasta ne vom lua doar bilet dus, e și mai ieftin,
Vom avea locurile unul lângă altul,
Nu vom avea valize sau cufere sau poşete sau rucsacuri
În care mai tot timpul înghesuim medicamente pt răul de mare, de înălțime, pentru hipertensiune sau colici,
Calmante și antiinflamatoare.
Eu întotdeauna îmi pun musai o carte
De parcă aș mai citi acolo!
Dar mai ştii?!
Poate acolo voi
găsi toate cărțile din lume
Şi voi găsi toate secundele în care puteam să fiu fericită
Dar m-am agățat de prea puține iubiri.
Privesc cerul grunjos şi fisurat
Parcă iarna s-a întors cu susul în jos
Și şi-a descheiaiat nasturii de la palton
Îi e prea cald
Îi e prea sete de verde de mult verde
Și de cocktailuri cu cireșe și zmeură și soare galben dulce ca de miere
De ploi albastre și mărunte
Și de iubiri furate înspre seară
Și se descalță iarna și de ghetele îmblănite
Și mă aleargă printre stele
Și-şi prinde în tălpile zdrobite de un ultim ger și o falsă promoroacă
Scipiri de argint de lună și mărgele
E dusă rău de tot iarna aceasta
I s-au ars sinapse și conductori
De atâta fericire și căldură
Se frânge tremură și adună tot ce poate
Mă strânge și pe mine în brațe blând
Să nu rămân cumva în urmă
Prinsă în ziuă şi în noapte
Şi așteptând….
Ce faci aici în iarnă?
Boii stau lângă inima ta,
Ochii lor umezi poartă lacrimi după iarba de acasă,
Mieii, stau tăcuți
Niciodată nu vor rosti cuvinte,
Ştiu că vor fi duși la tăiere,
Cuminți îşi coboară privirea fierbinte…
Măcar dacă ar ninge!
Să acopere greșelile străbunilor noștri
Care au uitat să îşi mai ceară iertare de la părinți, de la fii şi fiice
Şi au lăsat sângele să curgă mai departe
Să facă parte din zilele noastre
Și odată cu el au rămas și greșelile…
Voi face același repetiții mereu
Chiar dacă mă închin în altar și încerc să-ți cânt colindul de Crăciun
Pentru că vocea mea nu s-a făcut încă auzită din pântecul mamei
Şi totuși Tu ești aici în iarnă,
Uneori semeni atât de mult cu boii, cu mieii și asinii, cu mierlele și cu vulturii,
Te asemeni în dragoste.
Și eu parcă, încerc să-ți semăn puțin
Mă strădui, dar de cele mai multe ori nu-mi iese
Cum de altfel era de așteptat,
Dar știu că Tu nu mă vei lăsa niciodată pradă tristeții,
Iar eu cred atât de mult asta, încât ți-am pregătit ieslea și în ea am pus viața mea.
Şi ninge și îngerii mei cântă colindul cel alb,
Cel luminat, colindul de nuntă și de iernat,
Cel tainic și mare și roșu și cald
Și noi toți suntem îngeri deodată pe pământ și-n înalt.
Sunt femeie
Și da am îndoieli am fost înjurată, am primit pumni poate nu doar o dată
Dar am zis stop
Sunt femeie și iubesc tot ce este minunat și vis și realitate în lumea aceasta
Eu am construit eu sunt mamă
Eu sunt iubita pe care o chemi lung și în taină
Eu am grijă de inimi
Le sfătuiesc le oblojesc
Nu sunt perfectă în ceea ce fac
Recunosc de mult ori greșesc
Sunt femeie alerg gătesc scriu poezii citesc spăl grămezi de haine cumpăr tone de hârtie igienică crăciunese și mușcate
Sunt femeie și cam le fac pe toate
Mă bâlbâi râd strig tremur de frig am coșmaruri am dorințe am neputințe facturi de plătit ore de dormit și nedormit
Îmbrățișări calde mângâieri multe
Capricii pomeni Dumnezeu și iubire
Dar astea sunt toate în mine
Uneori le împrumut dar fără dobândă
Însă niciodată nu le uit
Ele ele ele mă definesc ca femeie
Nu mă puteți da deoparte
Eu sunt moarte și viață
Viață și moarte.
Ce am mai lăsat din toamnă
Puțin soare pătat de ceața galbenă și subțire ca o coajă de ceapă uitată pe marginea grădinii
Păsări străvezii și înfometate de vară
Alungate în seară de frigul încă îngăduitor
Îmbrățișări cuvinte scrise cu buzele pe trupul iubitului
Ca să nu uite cât de mult îl iubesc
Și multe amintiri din alte anotimpuri
Pe care le împrăștiem peste tot în noi în casele noastre în orașele noastre
În copiii noștri
Sau în copiii pe care nu îi vom avea niciodată
Ce nu vom lăsa din toamnă să plece niciodată
Va fi pentru fiecare alte îmbrățișări alte cuvinte alte săruturi fierbinți de plăcere sau reci de ploaie
Vor fi urmele noastre rămase peste tot pe unde am umblat și vom rămâne mereu
Urmele noastre nu le vom lăsa niciodată
Toamna se va împodobi cu ele ca să fie mai frumoasă mai bogată
Va purta întotdeauna această comoară cu ea
Lazăr Elena 