Lună / martie 2022

de elenalazar28

Poezie de duminică

S-au strâns îngerii la masă
La Ghighișeni,
Mama era curioasă,
Dar asta a fost demult
Dar parcă e azi, e ieri,
Era ziua frumoasă,
Este și acum
Și ochii mi se miră pe drum
Pe drumul spre casă
Cuvinte, candele, aripi, stele și nori
O mie de curcubee și o mie de sori,
O mie de cuvinte și o mie de culori,
Rugăciuni rostite, strigate, răbdate
Le adun pe toate
Să fie laolaltă.
O mie de ceruri, o mie de mulțumiri,
O mie de strângeri în suflet,
O mie de inimi ce bat și strigă și știu că nu au răspuns,
De mi-ar ajunge zile și nopțile să-mi fie și ele zile
Să vă pot dărui pace, împăcare iubire!
De mi-ar crește brațele până în înalt
Și doar în dragoste să cad!

Dr.Merce Adrian Petru
de elenalazar28

Poezie despre…

Moartea mi-a bătut în ușă
Pentru a nu știu câta oară.
Nu i-am deschis.
Între noi două e o chestie personală
De orgoliu,
De competiție,
E o înscriere în cursa finală
A unui congres de nutriție.
Trebuie să recunoască odată și odată
Că e obeză,
Că s-a hrănit atât de mult
Ca o pisică siameză pe care o îmbuib cu pate de somon și vin de Bourbon
(Mă iertați voi stăpâni de pisici)
Bulimici suntem cu toți, iubim atât de mult,
Urâm atât de mult,
Îngurcităm atâtea minciuni și falsuri în viața noastră
Încât singura adevărată este ea moartea
Pe care o invit să-mi bată în fereastră,
Să cred că e un iubit
De modă veche
Sau chiar sufletul meu pereche, de aceea
Îl rog să mai privim puțin
Apusurile care vin
Să-i spun rândunicii rătăcite de pe măr
Că am să pier,
Și am să zbier
În ultima secundă,
În ultima bătaie nu fibrilată,
Sinusală,
Că voi sfârși,
Când nu voi mai iubi
Când nu voi mai iubi!

Desen realizat de Flaviu Traian Pop
de elenalazar28

Promisiune de primăvară

Ne privim noi două,
Iarna se alungește se iuțește spre poli
Parcă mai rămâne puțină gheață în sufletul meu
Hibernând în ceață,
Se caută stingheră în cele patru colțuri
Și ia chip de himeră
Anorexică și bulbucată,
Umflată, efemeră
Pa iarnă, îi spun mestecând tutun,
Te du,
Mă apucă angina instabilă labilă,
Pa, te du
Azi a venit ea primăvara cu aere de Cannes pe maidan
Cu lujeri verzi de mătase,
Cu muguri pocniți de cravașe,
Cu albul imaculat al zilelor tot mai lungi,
Cu zbaterea temporară a păsărilor în lunci,
Dar parcă în ultimii ani mi-e și teamă s-o privesc
Are viruși,războaie,jocuri grotești
Și după prognoza stabilită și ploaie,parcă ar vrea să mai cresc,
Nu-i ajung brațele mele prelungi cu care apuc și strâng iubiri
Nu-i ajung nici cele zece porunci
Și mă strivește cu norii ei încolăciți care seamănă când îi țin în palmă cu trupuri albe de iubiți
Mi-a pus aripi de verde crud de păpădie să mă duc, dar eu nu mă duc
Mi-a făcut cuib de iarbă în care să clocească barza albă cele patru ouă,
Trei vă voi da vouă,
Și atunci,
Mă plouă cu foc cu albastru și roz
Cu focoase nucleare,angoase, și mult moloz
Cu rătăcirea în zbor a rândunelelor și a șirurilor de cocori
Și îmbătrânesc în primăveri pătrunsă de polenul narciselor galben, lacom,
Și se pare că visez din nou și din nou eu am să zbor!
Nu mor! Nu am să mor!