De toamnă

Ne adunăm iubirile aici în Piața Traian
Și în cinstea lor aprindem lumânări parfumate de la Reminiscent.of
Eu le ador pe cele care miros a gin tonic
Îmi amintesc de vară de vara pustiitoare dinaintea acestei toamne o toamnă care are gust de toamnă autentică
Ție iubitule îți plac cele cu aromă de cafea
Le știi zâmbetul și trezitul în zori lângă mine iubita ta
Să onorăm azi aceste iubiri cu vin cu bere cu cocktailuri cu nume ciudate spumante și amețitoare
Să ne plimbăm unii lângă alții unii cu ceilalți pe pietrele acestea din piață ciugulite de porumbeii psihadelici și gri
Să ne teșim tălpile pe ele
Să fim cât mai vii
Să-i aducem aminte pe cei care la rândul lor au au aparținut acestui loc și poate cu puțin noroc le vom simți prezența le vom continua iubirea
Și vom posta pe insta sau pe alte pagini de socializare imagini ale iubirii cu noi cu ei sau cu alții care vor veni în Piața Traian.

Piața Traian Timișoara octombrie 2024

Nu mai puneți întrebări

Oricum suntem uitați în noapte
Nu vă mai puneți întrebări de genul: oare se știe de mine?
Cineva își aduce aminte să întrerupă stelele în mersul lor halucinant
Punându-le piedică
Doar e întuneric
Și nimeni nu vede când îmi întind piciorul și glezna îmi scârțâie a durere și a iarbă arsă încinsă
Până și amanții trag un pui de somn
Și vibrații de iubire și patos de nicăieri se simt
Dar tot a uitare, a uitare
Miroase și pielea mea umezită de buzele tale
Și tot a uitare va rămâne piciorul întins și glezna răsucită încercând să schimbe ceva în noapte
Așa că numai puneți întrebări
acum, în ora și inima voastră.

Piața Traian Timișoara 16.06.2024

O nouă zi

Când deschid ochii a întrebări dimineața
Tu ești răspunsul pe care-l mângâie luna înainte de a ne spune ,,pe mâine”
Și cotrobăi în mine și caut diacritice neologisme jargoane de genul ce mi-aș băga… și nu găsesc decât un singur semn
Punctul îndrăzneț care pune capăt vorbirii…
Tu îți rezemi mâinile pe inima mea mea și-mi arăți
Că indiferent câte rotații ar avea pământul
Vei îmbătrâni alături de mine
Punct!
Și apare dintr-odată o nouă zi
Nespus de minunată
Caldă și afemeiată de parcă noi nu am mai fi.

Timișoara ,,Vineri 15”

Azi

Ce altceva să mai vrei zilele acestea
Ninge lumânări ard și se sting în focul iubirii noastre
Te ating peste tot cu o înverșunare de plod căruia îi este frică să-și piardă căldura mamei
Cu neînțelegerea lui de necopt
Așteptând să crească mare
Să vadă lumea aceasta
În care noi căutăm să încetinim bătrânețea stimulând timusul
Să conservăm frumusețea
Și să salvăm pinguinii africani
În ani
Și câte mai facem bune
Și câte mai facem rele
Încât nu mai ținem socoteala la ele
Și atunci ne rezumăm la lucruri minunate reale
Aș da o raită prin Piața Traian
Aș reciti și reciti poezii( ,,să afli vreodată ce mi s-a întâmplat”) de Ligia Keșișian
Aș cumpăra bere artizanală pe care aș congela-o pentru la vară
Acuarele cu femei contorsionate de Natalia Bica
Lumânări cu gust de ciocolată și șofran de la REMINISCENT of
Plimbându-mi trupul meu de plod
Eu și cu tine ținându-mi în palma ta aspră sufletul meu de femeie
De roșu de bine
Și ce altceva să mai facem azi
Să-mi scrii mesaje pe whatsapp în timp ce ninsoarea încetinește secunda și gerul întipărește urme pentru totdeauna în noi!

Piața Traian Timișoara 09.01.2024

Și în fiecare iarnă

Putem să trăim împreună în orașul acesta
Dar cum altfel de până acum?
Mă doare când văd mucuri de țigară nearse pe drum
Măcar de s-ar fuma timpul
La un pahar de gin vinerea seara în Piața Traian
Și pe urmă luându-mă în brațe
Pentru că tu ești puternic
M-ai duce pe str. Ion Creangă și m-ai chema în surdină să-ți fiu dragă și plină de seva ta
Poți să și strigi
Se strigă în cartierul meu
Dar atât de frumos atât de intens cântec purtat de câinii pierduți la poarta parohiei sârbești
Și în fiecare iarnă să-mi cumperi lumânări albe cu fitil tare de lemn
Lumânări Reminiscent of Champagne& Resolutions
Să le aprindem de fiecare dată când vedem cu ochii nopții și ai iubirii
Străzile inundate și casele ciudate și nespus de mirate ale cartierului
În care în brațe mă porți tu pe mine!

Chiar avem

Chiar avem suficientă toamnă pentru noi doi
Ni se așează bruma pe tălpi și le spală ploaia măruntă și rece
Trece încă un rând de păsări pribegite întârziate din cauza iubirii
Cât de curând prima zăpadă va acoperi buzele tale și sărutul meu trebuie să fie atât de fierbinte
Încât să o topească
Să curgă albul de iubire în palmele tale
Și simțeam că avem suficientă toamnă în care să putem privi înapoi cu tandrețe și să vedem acele vise cu imagini strânse în suflet desprinse din colțuri de vară
Cu apusuri calde răsfrânte
Îți amintești acum când mă cuibăresc în brațele tale
Cum le priveam cum mă priveai
Și știam că va sosi o iarnă ce va dori să ne răsfețe!
Iubitule ce mult timp ne-a mai rămas pentru a ne iubi sau tu încă nu știi?!

Timișoara Piața Traian noiembrie 2023

Piața Unirii

Dar eu pe cine aștept în orașul meu
Noaptea coboară de pe crengile copacilor tăiați din Parcul Libertății
Uitați ca și noi cei tineri care am fost cândva
Pietre ciudate cu miros de alte vieți venite din alte veri din alte seri
Stau cuibărite într-o geometrie perfectă pe care au așezat un tramvai
Ne prindem de mâini și mergem pe șinele imaginare ale fiecăruia din noi
Coborâm în stațiile care ne plac cel mai mult
Sau dacă nu vrem putem rămâne aici în Unirii
Să bem o bere rece sau o cafea decofeinizată cu gust de trup de fată bronzată sau chiar putem să nu facem nimic
Să stăm doar îmbrățișați eu sprijinindu-mă în tăietura adâncă a claviculei tale
Și să visăm să visăm la copacii tăiați uitați când noaptea coboară
Nopți după nopți
Ani după ani așteptând
Ascultând gândurile venite din inimile orașului meu !

Fotografie realizată de Ioana Pop

Launmomentdat 2

Poate ne vom scrie într-o zi bilețele pe petece de hârtie reciclată
Cu început de : Bună! Azi nu ești supărată?!
Sau: A fost odată o preaminunată fată care visa…
Ce visa? Numai și numai ea știa!
Poate launmomentdat în parc am stat noi toți visând pe o bancă
Netemându-ne de hoți criminali sau prostituate uitate ascunse printre castani
Printre ani, beți, morți de beți
De la atâta bere artizanală limonadă cu lămâie și mentă făcută în casă
Cu gust de vierme verde de iunie de mătase,
Dansând bizar haotic și amar prin viața noastră
Așteptând alt an un alt launmomentdat
O altă Alma Negra live band sau Hiroko Hacci
Să-mi desfaci (cracii )
Să mă miroși de flori
De crinii portocalii cu tijele înalte și petale cu pistrui
Să-mi lași în palmă când mă întinzi prin iarba călcată în ritmuri nebune
Bilețele de hârtie reciclată pe care vei scrie:
Ai fost a mea acum
Vei fi și mâine?
Nu știu! Îngerul meu îți va spune la un moment dat!
Eu știu că nu am fost și nu voi fi a nimănui sau am uitat?!…

Parcul Poporului sau Parcul Regina Maria Timișoara 10.06.2023

Zi de vineri

Din cer se desprind îngeri atât de murdari
De la funinginea revărsată pe hornuri
Chiar dacă e vineri
Pun la fiert apa cu leșie
Să le fac o baie fierbinte îngerilor
Și mă învârt în curte căutând lemne uscate
Cu care să aprind focul dar cineva îmi atrage atenția:
Îngerii se sprijină pe picioroange de lemn
De parcă ar da o reprezentație de circ
Sunt mult mai perfecți decât Cirque du Soleil
Mult mai artistic se învârt în cerc
Și apa mea e rece rece ca gheața
Și clocotește însă în aer speranța
Acum că au venit îngerii pe pământ
Și-mi întind picioroangele lor de lemn
Sar scântei
Iar eu par atât de bătrână de parcă m-aș fi întors în urmă cu mii de ani
Și l-aș îmbăia pe Loki
Iuda sau pe Marele Maestru
Și find o zi de vineri
eu superstițioasă refuz să ies din casă
Și-i las pe îngerii mei murdari să aștepte prima zăpadă.

Timișoara Piața Libertății decembrie 2022

Drumul

Să purtăm griji pe acest drum
Apăsările care dor să rămână
În umbra dangătului de clopot în urmă
Azi nu e ieri
Și mâine sigur o să fie mai bine
Calc apăsat
Calc în același ritm zidit de o viață cu mine
Inima mea străbate km
Douăzeci treizeci în douăzeci și patru de ore
Iar picioarele îmi stau încinse în bocancii ce împrăștie ploaia
Nimeni nu mă știe pe mine
Decât borna pitită amintită
Nimeni nu știe cuvântul pe care mi-l repet doar eu
Descifrând ce-mi spune borna de piatră și semnele ei
Iar când drumul se va sfârși
Ce voi zidi
Ce va rămâne
Pe drumul meu străbătut zi și noapte
Știu că azi poate fi mâine
Iar mâine
Pe urmele mele ascunse de vânt
Vor porni alții cât mai curând!

16.07.2022 Piața Traian Timișoara Festivalul de film Ceau Cinema (Lucian Mircu și regizorul documentarului Oamenii drumului Terra Banatica Mircea Gherase) Fotografia a fost realizată de poetul Florin Varjan