Declarație


Mă declar fericită.
Toată viața am fost înconjurată de bărbați
Frumoși
Deștepți
Îmbrăcați în alb.
Fericită că nu m-au tratat
De boli
De nevoi
De sfială
De vorbe
De artrită
Sau ploi.
De aceea când te-am zărit
Am fugit , în brațele tale
De teamă să nu-mi rătăcesc declarația, argumentația și fundația zilelor mele.
Tu mi-ai dat, mi-ai inoculat
Culoare,
Numai culoare.
Roșu și gri,
Verde și negru,
Albastru și roz,
Galben și mov,
Mi-ai dat iubire
Stop după strop,
Până și pe îngerul meu l-ai vopsit cu vopsea de iubit, de a rămas încremenit în fericire!

Desen realizat de Daniela Areta Voștinar

Poezie de iubire


Iubirea mea ce faci cu steaua polară?
Te ninge și picură îngerii leneși de iarnă, pe afară,
Pe streașină cade zăpada în inimi,
De frică se-nghesuie-n haremul din ele
Și bâjbâie clipa în ianuarie,
Și sunătoarea fierbe în ceainicul alb,
Și trupul meu te privește, e cald,
Și merele-s coapte, ludaia e coaptă, în noapte,
Și taina te așteaptă,
Zurlie mi-e graba și pofta nebună
De a aprinde steaua, cerul și luna împreună.
Foc de lumini, foc de astre să fac,
Să te țin în brațe, pe urmă să tac,
Să ascund lumina acoperindu-mă toată,
Să dorm cu tine iubindu-te în șoaptă!

Colind despre inimi


În mâini țin inimile voastre
Fulguite a nu știu câta oară
De prima zăpadă,
Ce înfășoară drumul pe care mergeți
Lăsând urme pestrițe de jivine, divine
Adulmecând în ceas de noapte
Iarna ce vine.
În mâini țin
Inimile voastre,
Topite de strigăt, adormite în vise,
Colorate în alb de zăpada sfântă ce cade din înalt.
Troienite sunt inimile voastre
Ce trăiesc și nu îngheață,
Îngerii le împodobesc chipul
În joacă cu iubire și pene,
De aceea eu țin acum inimile voastre ca semne
Puțin câte puțin, le alint, le colind
Peste vreme,
Le încălzesc în pumni
Și apoi le răsfir să ardă în lume
Să fie lumini!

Fotografie realizată de Tamara Gajac(12 ani)