Poartă

Doar arșii crini înmărmuriți stau sclipind în arșița amiezii
Cu albul lor gălbui de ceară
De parcă s-ar aprinde și s-ar stinge biserici
În mersul nostru târșâit până la poartă
Care poartă? Iar mă pisălogește cu întrebări îngerul meu de ieri
Poarta pe care nu știu dacă o voi deschide
Pentru că lanțul cu cheia potrivită am pitit-o în scremetele copilăriei mele
Atunci am fost cuminte
Până mi-a crescut primul dinte
Și am încercat să mi-l scot cu linia zimțată și dură cu care deschidem și alte porți
Of îngere până vei încerca să mă strecori pe sub ușă sau să mă cațăr pe spinarea ta tatuată cu stele și flori să pot sări gardul grădinii din ceruri
Să nu mă cobori mai mult decât mă pot coborâ
E o lâncezeală în oraș
Și o secetă cu trupul trufaș
Încât îmi vine să lenevesc să prizez ierburi și să iubesc
Mai ales, dar mai ales să iubesc!

Au înflorit și crinii în grădina mea

Îmi amintesc

Îmi amintesc cum îmi puneai fața lipită de fruntea ta
Ca să îți netezesc ridurile așternute prea devreme
Din prea multă mângâiere
Acum chipul meu se lipește de pereții albi ai sufletului ca un melc lipicios ce nu-l pot desprinde de pe tijele de yuca,
Îmi amintesc cum îți lipeai palma răsfirată pe sânul meu stâng și-mi strângeai inima atât de tare că îmi venea să plâng
Acum inima mea își încetinește ritmul alergării prin viață a obosit
Poate adoarme,
Îmi amintesc cum îți puneai pumnul rotund pe pântecul meu dedesubtul ombilicului și-l apăsai străduindu-te să pătrunzi cât mai adânc în măruntaiele și-n vintrele mele
Tremurând insistând
Poate vei descoperi mai mult decât ai avut parte
Acum mă lățesc ca o ceapă galbenă și strivesc orice ar putea să mă atingă
Rănesc orice cuvânt orice gând orice vlăstar tânăr sau năvod ce ar putea să mă prindă,
Îmi amintesc, dar câte Doamne îmi mai amintesc și-mi doresc
Ca amintirea să continue,
Chiar dacă, creierul mi-este îmbâcsit de amintiri neprețuite și…
Chiar dacă numai suntem tineri vreau și vreau noi amintiri despre noi despre mine!

O părticică din grădina mea

Pentru cea mai frumoasă fată

Pentru cea mai frumoasă fată din oraș
Încălțată cu adidași
Cu părul împletit și zece cocuri și cărări
Care a existat undeva în nicăieri
Care a alergat și a trișat
În viață
Căruia îi plăcea să doarmă mult în dimineață
După o noapte de pomină cu prietenii în oraș
Încălțată tot în adidași,
Cu fața subțiată de vânt cu trupul lung și cărunt
Strivit sub povara deselor îmbrățișări
Pierdută în azi, pierdută în ieri
Care asculta mult jazz și fuma țigări de foi,
Care dansa în piețe cu umerii goi,
Care a crescut copii și și-a luat un job ordinar,
Care muncea mult pe puțini bani,
Care s-a rătăcit puțin în iubit
Dar încă visează și nu a murit
Pentru cea mai frumoasă fată din voi
Aplaud și mă închin
Când o văd trecând pe stradă absentă cu mersul înclinat și rar,
Încălțată tot cu banalii adidași banali!

Timișoara Piața Libertății Jazz Festival 2023

Despre iubire și trădare

Am dus greu trădarea aceasta
Trădare de trei ori trădare
Mă făceam că nu te cunosc
Și mă purtam ca și cum nu te-aș fi știut niciodată
Mă purtam ca o fată sfioasă nevinovată
Țineam ochii închiși
Să nu privesc la tine
Pentru că dacă aș fi privit
Știam că atât de mult te iubesc
Încât eu aș fi murit în locul tâu
Dar iubirea e ciudată
Nu o recunoaștem
Iar atunci când nu o mai avem când nu o mai putem atinge
Plângem
De parcă lacrimile ar putea să ne-o aducă înapoi
Și vorbim într-una despre ea
De data asta nu ne mai pasă vorbim într-una chiar străbatem mii de km departe departe și atât de frumos vorbim despre iubire încât o înțeleg și cei care nu vorbesc în același glas cu mine
Ținem ochii larg deschiși poate o vom vedea din nou
Și capul ni se bălăngăne în jos și picioarele ni se întind înspre sus
Înspre cer
Dar suntem atât de fericiți nu contează poziția în care mori
Pentru că nu mai avem nimic de pierdut de data aceasta și stim că mulți ani după aceea cei care te-au auzit m-au auzit vor povesti despre iubire și vor trăda și vor iubi asemenea mie!

Iubirile verile soarele

Eram copil și întindeam mâna rahitică și zbârcită acoperită de puf alb de păpădie și prindeam soarele și-l ascundeam în buzunarul mic al rochiței mototolit într-un colț de hârtie
Și l-am purtat mereu de atunci
Iar îngerul meu nu mai putea de dogoare
Ridica câte o aripă din spinare
Și mă întreba: Fato cât îl mai porți oare
Pe cine îngere pe cine?
Pe soare?
Toată viața!
Am devenit femeie și trupul creștea și inima ardea
Și lumea întreagă încăpea în secunda mea
Iar soarele tulburat de atâta imensitate
Se strângea apunea se făcea mic în singurătate.
Am devenit mamă și secunda mea bătea cu nebunia și iuțeala facerii de parcă geneza atunci începea și tot atunci într-o singură clipă sfârșea
Bătea inima mea în toate ritmurile pe care alte inimi le știau le simțeau
Și nu adormea niciodată
Iar soarele mirat de atâtea bătăi ritmate agonice turbate
Se curba și eclipsa lumile toate
Iar îngerul meu ofta și se tânguia:
Măi fato nu le poți purta pe toate până când?
Pe cine îngere pe cine
Iubirile?
Toată viața în toate verile…soarele marea stelele

Side Turcia iunie 2023

Cântec de Sânziene

Sunt o babă îngustată de minte ce merg tot înainte
Să adun boabe de rouă
Să v-o dau frumoaselor, vouă să v-o dau
Să vă scaldați la lumină în amiază
Dragostea să vă fie trează
Să nu adoarmă ascunsă sau pironită după ușa din tindă sau întinsă pe plită,
Să nu-mi ziceți bună dimineața că-mi întorc fața
Să nu scot cuvinte umblate prin minte
Nici să mă împiedic de pietre sau cioturi de lemne,
De aceea purced devreme, devreme,
Să nu întâlnesc ființă sau neființă
Să tulbure a iubirii dorință!
Eu am iubit pentru o viață întreagă
De aceea vă adun vouă boabe de rouă să le puneți pe chip,
Să vă fie de iubit,
Să vă descânt să nu vă deochi
Să nu vă lege nimeni la ochi
Și-n noaptea cea albă să fiți sânziene cu inima-n flăcări și trup de taină
Să dănțuiți fericite cu luna pe suflet
Să vă preschimbați în stele de miere sau ploaie de fluturi !

Vară

Adorm într-o vară portocalie de pepene sau de caisă prea coaptă cu miros de mătase fină
Ce alunecă pe coapsele mele
Urmărite de ochii tăi încețoșați în orele dimineții
Parcă aș fi o jivină, care aleargă în lunca înaltă
Unde iarba crește până la cer
Și umbra gândului tău mă caută iar eu cer, în somn, în vis…și cu inima mea miros,
Miros de secunde lungi și albe, fierbinți când mă atingi,
Ca un melc lasciv se târăște trupul meu istovit de îmbrățișare de sudoare,
Ard luncile înalte sub gâfâiala soarelui de iunie
Pârguiesc cireșele de roșu de sânge,
Crapă buzele mele mușcate în săruturi
Noaptea tiptil ne cuprinde,
Ziua se stinge,
Trupul tău asudat iar mă cuprinde
Și ne iubim aprins și cuminte, suntem vară!

Crinii mei galbeni-portocalii

Întrebări definiții

Despre iubire putem spune că e un drog dă dependență la un moment dat și…scapi de ea,
Cine știe când?
Când se aruncă peste tine ultima lopată de pământ
Despre iubire unii nu știu chiar nimic, nici măcar definiția din Dex ( faptul de a iubi; sentiment de natură erotică pentru o persoană de sex opus)
Tâmpită definiție ce-i drept,
Sec sec sec…
Și trăiesc acei unii fericiți( definiție,altă definiție din Dex, despre fericire :stare de mulțumire sufletească intensă și deplină)
Dar nu le port pică și nu au nici o vină pentru că nu iubesc
Atât timp cât ei sunt fericiți nu pot face rău( cred?!)
Dar ei sunt normali sau noi cei care iubim suntem? anesteziați tânjim dorim
E o întrebare pe care mi-o pun tot mai des
Și e de la sine înțeles,
Dacă am procedat în această viață bine?
Nu știu?! și acum recunosc că mi-e tot mai greu să mă debarasez de vechile și eternele vicii
Fumez, iubesc, iubesc, fumez, iubesc, fumez
(Și să nu mă critici🤪)

20.06.2023 ( una din fotografiile din ședința foto realizată de Lara🥰)

Iubire

Pot să vorbesc într-una despre iubire
Pentru că fiecare înclinare a inimii mele vorbește doar în iubire
Uneori când îmi crește tensiunea arterială nu e din cauză altor factori: vârstă, stres, fumat, dopat, vreme caniculară, mâncat
Nu, doamnelor și domnilor cardiologi nu de la asta mi se trage
Ci de la prea multă iubire
Când o ai tremuri ca nu cumva ea să se risipească sau să dispară pur și simplu ca ploile din deșertul Sahara de acum cel puțin 7 milioane de ani
Și atriile și ventriculele mele să devină fosile care ard ziua și îngheață noaptea ca un ,,Abel” rătăcit în care nu privește decât Dumnezeu iar îngerul meu…
Îngerul meu nu știe ce semne să îmi mai facă ce descântece în care să tacă pur și simplu durerea
Durerea de a iubi prea mult
Așa că nu am să mă sting de orișice boală sau de bătrânețe ci am să dispar pur și simplu plângând strigând căutând și dând mai departe iubirea!

Ioana & Lara

Nu am

N-am gură să țip țipăt de bărzoi
Țipăt de doi,
Nu am buze să mușc din tristețe
Nu am ochi să privesc cum cerul se sfarmă în ploi
Nu am ochi nici măcar unul
Să privesc înspre nori,
Nu am timpane să aud susurul mut al ierbii cum crește năvalnic așteptând nopți cu gerul năprasnic,
Pentru că azi pun în pământ busuioc, măghiran și un gând,
Trifoi cu patru foi pentru noroc
Și mă joc
Și mai pun izmă creață și verdeață
Să mă acoperi pe față pentru atunci când nu voi mai fi,
Nu am nimic din trup și din glezne,
Nu am urme pe oase și dinți
Dar mă strădui pentru amândoi să ne știm cuminți,
Spovediți și pitiți printe tufele de glicină
Ținându-ne de mână cu iubire,
Pentru că iubire am avut și încă mai am…
Pot da cu împrumut
Cine mai vrea?

Alanya iunie 2023