Autor / elenalazar28

de elenalazar28

Eu tu el ea noi voi ei ele

Toamna mea bogată în copaci despuiați
Toamna ta cuprinsă de vânt bezmetic ce ne suflă în ceafă
Toamna ei înfășurată cu șaluri fine colorate de mătase
Toamna lui amețită de vinul ușor parfumat și tăvălitul pe urmă repede în pat
Toamna noastră cu gust de castane încinse
Toamna voastră
Cu gesturi omologate de întreținere civică
De mături ciufute și saci și pungi de hârtie reciclabilă aruncate în toiul festivalurilor:
Sărbătoarea recoltei Oktoberfest Culinaria Banatica Brâncuși Vahabundos Sarmalele reci etcetera
Toamna lor cu țipăt de cocor întârziat pentru că atât de tare s-au îndrăgostit
Și-n îndrăgosteala lor absolut totul au uitat chiar și realitatea că noi, toți avem o toamnă cu multe secunde în care ploaia fumul îngustat ceața vinul roșu ceaiul fierbinte plăcinta cu mac orele lungi penetrate în care trupuri de toate vârstele se găsesc piese de teatru orașe ciudate…pur și simplu
Au uitat și…
Iubesc forever iubesc!

Timișoara Piața Badea Cârțan
de elenalazar28

08.11.

Atunci când coborau îngerii și le auzeam pașii lipa lipa pe netezimea de lână a covorului iar eu
Mă miram cât de puternică e călcătura lor
Pentru că picioarele mele subțiri nu se auzeau atunci când pășeam prin camere
Atunci m-a lovit așa ca o străfulgerare
Și m-am gândit
De aceea înfloresc crinii în opt noiembrie și trandafirii pocnesc de galbenul auriu al soarelui și,
De aceea îmi vine să țip ca o pasăre ce se pregătește să se împreuneze de parcă ar fi iar primăvară și,
De aceea în toamnă îngerii sunt mai aproape de noi
Și noi învățăm să călcăm pe iarbă și pe lut și pe piatră asemenea lor
Apăsat ritmat ca într-un dans
O dată și încă o dată!

Crinul meu cumpărat acum trei ani și care înflorește acum prima oară( nici nu mai știu ce specie de crin este)
de elenalazar28

Se poate

Se poate scrie poezie despre orice
Despre bulele îndrăznețe de șampanie care plutesc în paharul de cristal cu picior lung
Și pe care îl apucă cu o nonșalanță perfidă domnișoara tot cu piciorul lung
Poți scrie poezie despre ora 3 după amiaza când majoritatea dintre noi am încheiat o zi din jobul nostru
Și înfometați grăbiți alungați în albul oraș pornim spre casele noastre sau la piață supermarketuri grădinițe moluri sau alte destinații
E atâta îmbulzeală în această pornire
Și o uimire
Care pare-se nu mai are sfârșit
Poți scrie poezie despre liturghia săvârșită în biserici duminica
Despre chipurile de acolo îngenuncheate rugându-se în tăcere
Dar una dintre cele mai frumoase poezii o scrii despre durere
Ea nu își găsește niciodată cuvintele
Rima ritmul e de fiecare dată altul
Se reinventează de parcă și-ar dori mereu să fie numărul unu și totuși singura formă de poezie eternă rămâne iubirea despre ea scriem în fiecare secundă de aceea rogu-vă din tot sufletul citiți poezii!

Fragment de tablou ( Nora Blaj – octombrie Timișoara)
de elenalazar28

O poezie despre…

Nu mi-e frică să vorbesc despre moarte
De atâtea ori am văzut-o am privit-o și ea m-a privit
Și i-am spus de nenumărate ori nu azi!?
Ea m-a aprobat a dat din cap și mi-a răspuns nu azi!
Nu vreau colivă
Nu mie trebuie să-mi spui
Vreau multe roze
S-a făcut și eu le iubesc
Pot să mai fumez acolo
Nu nu poți există și acolo Uniunea Europeană și drepturile nefumătorilor
Pot să mai fac dragoste
Chiar vrei?
Sigur că da!
Dar nimeni nu se mai iubește cu nimeni acolo sus există o altă fericire mai presus dar ai parte de ea numai dacă ai fost foooaaarteeee cuminte
Atunci e foarte trist și de aceea
nu vreau să mor
Asta nu se poate
Dar azi nu!!!
Și a plecat mai departe.

Timișoara Cimitirul de pe Calea Șagului 01.11.2023
de elenalazar28

Sfârșit de octombrie

Și mi se duce octombrie
Un octombrie mult mai cald ca și altădată răsfirat
Cu miros de tuberoze turbate
Cu vânturi subțiri
Cu iubiri noi sau uitate
În case pătrund în seară iubiți cu brațe încărcate de crizanteme boeme
Palizi tremurând să ne ceară
Un noiembrie cu un frig mai dulce pe glezne
Cu nopți în care ticăie luni somnoroase
Și dimineți cu gust de dulceață de smochine sau prune scăldate în ploi scurte și mai puțin tăioase
Iar în orele albe rămase
Ne vom plimba ținându-ne de mână
Îndrăgostiți pierduți uitați printre oameni pe străzi târșâind grăbit sub picioarele noastre
Frunze bătute de brumă castanele coapte și roșii
Rând pe rând gând după gând mereu împreună!

Crizanteme ( Piața Badea Cârțan Timișoara octombrie 2023)
de elenalazar28

Poate mă număr

Poate mă număr privindu-mă cum îmi apar pe obraz frunze maronii sau urme de castane boțite pe la tâmple
Printre ultimele femei care mai sunt îndrăgostite de iubire
Care mai cred încă…
În Făt-Frumos dar nu acela din povești care apare călare pe un cal alb
În noapte să te salveze
Să mă salvez
Cred în bărbatul acela care poate spune puține cuvinte sau e atât de talentat în a-mi șopti atât de frumos încât mă face eu guralivă să tac
Cred în liniște în apropiere în depărtarea care te sufocă te strânge de gât și-ți apar dureri ca într-o angină pectorală
Dureri care au fost și ieri
Pentru că omul de care ești îndrăgostită nu e lângă tine din diverse motive
Și tu ai vrea să-i arăți mănunchiul de flori și ciulini
Sau să-l întrebi dacă ți-ar sta bine platinată bosumflată cu gura pătată de cafeaua băută pe nerăsuflate
Pentru că ți-ai dat seama dintr-o dată că ai uitat să citești un mesaj de la el
Cred și întind mâna tremurând după fondul de ten By Terry opulent și atent mi-l întind peste frunzele argintii cu miros de castane coapte târzii
Și telefonul sună:
Ești acolo? O săăăăă vin!
Poate o să vin?!

EU ( octombrie 2023)
de elenalazar28

Altfel toamna

Era înainte un timp al toamnei mult mai bine stabilit
În care toate își aveau rostul
Frunza era galbenă,
Copacul îngenunchea sub tăișul vântului
Iar peste case și suflete ploua, ploua
Și mă îmbrăcam cu fulgarine bej și pardesie cadrilalate
Care purtau acel miros suav, mirosul meu de fată
Acum, ni se plimbă păianjeni prin colțuri, dovlecii se coc mai devreme,
Gutuia poartă un auriu mult mai intens cu smocuri mărunte de gene…
Și să mă încalț, nici nu mai știu cu ce,
Cu cizme, ghete, pantofi cu vârfuri boante și tocuri pătrate
Sau espadrile de piele Lauren Ralph Lauren,
Să fiu melancolică sau să fiu virusată,
Să fiu somnoroasă sau agitată, chiar nu știu,
Acum,totul e altfel, de aceea
Mă voi preface într-o mimoză de toamnă, iar
Când va fi puțin frig îmi voi ascunde inimile în palmă
Iar când mă va învălui căldura mă voi juca, voi alerga și mă voi da de-a dura.

Decor ( magazinul Bega Timișoara octombrie)
de elenalazar28

Str.Gheorghe Adam nr.13A

Strada Gheorghe Adam nr.13 A
O știți ?
Cunoaște cineva această adresă?
Noi noi noi inimile toate!!! oblojite mângâiate reparate implantate operate de 30 de ani!
De cine?
De ei oamenii cu inimi mai mari decât ale noastre!
De ce?Pentru că ei
sunt îndrăgostiți poartă iubire
În mâini și o picură precum picură ploaia
Mărunt bogat cald
Și o trezesc în fiecare dimineață o trezesc surâzând în albastru și roșu și alb
Mi-ar place mult de tot să-i cunoașteți pe acești oameni îndrăgostiți îmi strigă inimile care bat tic tac
Sunt aici pe strada Gheorghe Adam nr. 13 A,
A mare
Ei sunt cei care aripile timpului măsoară mereu!

de elenalazar28

Inima noastră

Cât de perfect este timpul în mișcarea sa,
Le cuprinde pe toate
Tocmai de aceea îmi închipui inima ca și pe un timp
Cu zile senine și nopți albastre de vară
În care se zbat pescărușii albi pentru a putea ciupi puțin din măreție înainte de a veni dimineața.
Secundele scurte, exact cât ai rosti o vocală, sunt liniile mici și roșii pe care anatomiștii le numesc artere
Dar sunt atât de neprețuite,
Iar venele sunt atât de fierbinți,
Mari, mici,rotunde așa, ca și, o, oră,
Iar atriile și ventriculele sunt săptămâni, luni,ani,
Se fac tot mai bătrâne
Dar adună avide tot ce inima ar putea spune sau ar măsura viețile noastre.
Eu le-aș sugera antropologilor, arheologilor să caute inimi,
Să sape adânc în ele,ar cunoaște poate,mult mai multe despre oameni
Iar istoria ar rescri-o,
Ar spune nu era noastră,nu mileniul nostru,inimile lor atât au bătut atât, au făcut, atât de mult au iubit și au scris istorie!

IBCV Timișoara ( fragment din afișul : Cum ai grijă de inima ta)