Noiembrie

Noiembrie are ochii de plută,
Cu ochii lui , el ne sărută,
Noiembrie are plete de ploi,
Ne mângâie în taină și ne dă fiori,
Noiembrie are mâinile umede de ceață,
Ni le răsfiră încet pe față,
Noiembrie are genunchii îndoiți de artrită,
Ne îmbrățișează strâns în pripă,
Noiembrie are umerii cu nori
Ne închide în casă, suntem doi,
Noiembrie are tălpile pline de noroi,
Și ne dezbracă , suntem goi,
Noiembrie își pune mască gri pe gură,
Și ne iubește cu măsură,
Noiembrie are inima de frunze,
Ne înlănțuie și ne ajunge
De eu mă fac , și tu te faci
Pe străzi, în galbenii copaci!

Fotografie realizatà de Gabriela Mitrescu

Poezie despre vacă și lume


Am așteptat să crească vițeaua,
Ani mulți am așteptat!
Între timp alții s-au închinat
Și au adus daruri vițelului gras
Vițelului de aur!
Vițeaua mea, se făcea că nu mai creștea
Parcă nu mai avea miros
Și nici culoare,
Mă gândesc s-o vopsesc în alb
Alb sărat de mare,
Sau albastru,
Cum e cerul
Dar ea s-a pictat cu galben, maro,
Ca și chihlimbarul
Și acum miroase
Lucerna
De catifea, verde
Și argintie de puf,
În sfârșit a crescut!
Trebuie, doar să-i mai aduc,
Ochii,
Să vadă lumea
Și urechile s-o asculte,
Eu, n-o mai ascult de mult!

Vaci în Poiana Mărului, România. Fotografie realizată de Lili Drăghia


Această pictură a fost realizată de ANNA LUTSENKO.
Ne -am cunoscut pe Instagram. I-am trimis Annei versurile și ea a realizat tabloul intitulat: Septembrie…
Anna locuiește în Crimeea, și o citez: ,,Sunt o persoană rusă, cu un suflet rus, prin urmare, poezie și toate și toate lucrurile bune din ea. Păcat că nu vorbesc românește.”

Cântec de Septembrie :
Brumă călâie de septembrie
Arămie,scăldată în somnul castanilor ruginiți
Iubiți !
Ne cântă pădurea în asfințit.
Galben de puf copt de gutuie
Dulce , amăruie
Ne încântă privirea,
Poftiți,
Savurați,
Ne șoptește pământul în răsărit,
Gustați!
Vânt cuminte cu picuri de ploaie
Mărunți și tăcuți, așternuți
Peste fețele trecătorilor cărunți de ceață,
Grăbiți în amiază,
Care mimează ,
Zâmbiți!
Miros de castane prăjite, aride,
Clepsidre ce măsoară și ne-nconjoară inimile,
Tămâiate în seară,
Evanghelice, liturgice, protestante
Rămase în timp, afară
Trăiți!
Câtă așteptare, dorință, visare!
Ne aduc împreună pe noi, oameni și îngeri,
Acum, când în toamnă
Sună tulnic și goarnă,
Și aleargă ogarii în dimineată,
Spre viață!
Priviți !
Auziți !
Ce septembrie ne învață !