de elenalazar28

Remember Cartierul Roșu



Mă plimb prin Cartierul Roșu în noapte
Poate găsesc ceva de vănzare
Sau poate îmi cumpără cineva
O fâșie din inima mea
Albastră indigo și pustie
Poate ofer eu un pantof, un braț,
Sau fac troc în schimbul unui loc sau platz
De stat pe jos
Pe piatra cenușie.
Poate primesc bonus
Pentru răbdare
Pentru strigare
Pentru amnezie.
Uimiți ochii tresar la vederea șirurilor de oameni
Căutători ca și mine
Nu -i văd tulburi și dezgoliți de pudoare,
Ei pălăvrăgesc într-una,
Îmbrăcați în trenciuri de ploaie
Despre bursă, despre copii,
Despre crinii imperiali,
Nimicuri, prostii.
Toți poartă creioane și hârtii
Ei, oamenii nopții scriu poezii!
Am să-mi cumpăr și eu o garsonieră aici,
Cu pat, scaun și noptieră, și o bucătărie chircită într-un colț
Să vin la pensie și să fac negoț
Cu zilele din urmă, cu timpul
Ca un hoț ce îmi fură amintirea
Și iubirea.

de elenalazar28

Poezie pentru ploaia de azi

Au venit ploile de toamnă
Mărunte și pline de ceață
Mă strecor lângă tine
Sub plapumă în dimineață,
În bucătărie , espresorul
Face gălăgie,
Cafeaua picură monoton în ceașcă.
Ne uităm somnoroși pe fereastră
Și ne îmbrățișăm .
Ce scurtă se face ziua
Înghesuită și albă
Mărul își întoarce crengile spre cer
Eu mă strecor în tine
Stingher, sufletul se înalță .
Nu mă alunga
Mâine poate fi ger!

de elenalazar28

Un ,,V” perfect

Desenează coapsa mea

Pe mâna ta

Pe mâna ta

Un ,,A” întors e trupul meu

Pe al tău tors

Pe al tău tors

Un ,,B” se înghesuie acum

Și tu îl ții

În al tău pumn

În al tău pumn

Un,,O” mirat

S-a întrupat

Gura mea

Pe gura ta

Pe gura ta

Și mă așez de mâine în pat

Pe palma ta

Pe palma ta.

Iubitule te-ai săturat

De scris vocale și consoane

Sau încă descifrezi mirat

Un alfabet naiv, cu toane?

Să încep cu ,,A”

Să încep cu ,,Z”

Să-l cânt, să-l bâlbâi, să-l traduc

Să stau apoi, iar să mă culc

Să strigi mai vreau,

Mai vreau, un bis și un refren

Dar fă-l Tu, Doamne de se poate

Trupul meu

Trupul meu

Și-al ei eter

de elenalazar28

Întrebare ?

Îl priveam pe Goethe

Admirându-l

Își mânca gânditor cârnații

 Albi

Împăturați în manuscrise învechite

Stătea pe o bancă de piatră

Bombardată,

De timp,

De aliați.

Când și-a sfârșit prânzul

A dispărut în mulțimea de bărbați

Îmbrăcați în costume și cravate

Angajați

Ai băncilor din piața centrală

Împodobită cu blocuri înalte

De sticlă și smoală.

Încerc și acum să-mi aduc aminte

Cu ce era încălțat poetul

Oare purta pantofi de piele

Sau converși

Adidași Nike

Sau espadrile

Sau plecase desculț

Pe străzile din Frankfurt pe Main

Pierdut printre zile?

de elenalazar28

Doi adulți

Doi copii

Un labrador

Coboară pe poteca prăfuita înspre mare

Două ore de dor,

De căldură,

De soare,

De zbor,

Apoi tristețea și așteptarea

Unei alte vacanțe

Donații

Speranțe

Adăpost

Viitor…

Câți dintre noi se vor întoarce

Să mai dăruiască iubire

Unui suflet de câine?

Iubitule,

Facem rezervarea pentru Skiathos

Mâine?

de elenalazar28

Îngerul te-a sărutat de culcare

Spre plecare

Spre sus

E viața lui

Chiar dacă în genunchi

Îți rosteai ruga

Îți strigai iubirea

El și-a întins aripile fulguite de noapte

Au rămas doar șoapte

Și perna de puf

Și un văzduh

Spre care

Să-ți arunci ochii

A chemare

A răspuns.

Tu, ești un înger

Cu o inimă vie

Bubuind de sânge!!

Îngerul tău din înalt

Te privește smerit

De atâta frumusețe

A fugit!

de elenalazar28

Ospătare un cidru de mere, vă rog,

Pentru părul meu copt

Și o halbă de bere rece

Pentru trupul ce trece

Și un pahar de vin

Azi, nu vezi, e senin

Și o cupă de șampanie

Pentru inima mea

Ce picură numai iubire

Dar cui să i-o dea?

de elenalazar28

Eu n-am fumat niciodată hașiș

Și nici n-am prizat cocaină

Poate am știut că n-am nici o vină

Și nimic de descris

Despre sufletul meu trist.

În schimb m-am îmbătat cu iubire

La început în doze mici

Apoi, tot mai mult, dependentă

Până i-am cunoscut nevoia stringentă

De a devora totul, până la epuizare

Făcând-o să crească în mine mai mare

Și acum privind în urma anilor trecuți

Voi ști și eu și narcomanii

Că vom avea toți un culcuș

De pământ negru și aspru

Sau vom fi puși

În urnă de alamă

Strigând toți într-un cor

De ce nu m-ai iubit tu, mamă?

de elenalazar28

De duminică:

Duminica nu facem nimic

Stăm tolăniți pe dușumea

Fumăm din pipă sau din narghilea

Mâncăm șerbet sau înghețată

Sau o lăsăm pe altădată

Sorbim putină limonadă

De mentă verde sau ghimbir

Privim păianjenul cel negru

Cum țese încet încă un fir

Deschidem o umbrelă, două

Sau un șezlong până la nouă

Mai învârtim pe jar friptura

Și punem în pahare băutura

– Vrei o cireașă, o măslină?

Mă întind molatică spre tine

Îți fac cu ochiul drept ocheade

Că poate ai să mă întinzi pe spate

Dar, tu, nu

Mai hotărât ca niciodată

Îmi spui:

Îi așteptăm pe mama și pe tata la prânz

Să le servim salata

Și pieptul sec de pui gătit în vin

Și un cartof cu urdă plin

Că doar nu au colesteroale

Și mai adună, scumpi de pe masă

Sticlele de sifon ce sunt mai goale!

Și mă ridic cu nonșalanță

Și parcă mi-e puțin și greață

Mă uit în ciobul de oglindă…

A apărut un rid pe față

Și strâng în pumni telecomanda și-mi leg de gleznă

Iar sandaua

Oftez stingher și mă întreb:

O fi un Dumnezeu berber

De uită să mai pună și iubire în noi

Sau poate mâine?

Cine știe?

Duminica se numără în doi

de elenalazar28

Împleticit în iulie

Soarele arde

Vântul mă bate

Și marea îmi prăjește

Sufletul cu artă

În scrum se preface clipa

În val înspumat zbuciumul se duce

Îmi aprind țigara

Ochii mi-i arunc în zarea

Ce-mi aduce liniștea

Până mâine…

Și iar o iau de la capăt

În iulie hoinară

Trupul meu în bronz se toarnă

Cei care mai trăiesc

Își fac bagajele

Și pleacă în vacanță!

Rucsacul meu roșu

Stă aruncat printre stânci

Cete de fete

Cu corp de atlete

Aleargă pe nisipul ud

Oare unde se duc?

Ce n-aș da să fiu una din ele?

Dar sunt pescăruș

Și zbor până sus

Cu gândul meu dus!