Eu n-am fumat niciodată hașiș
Și nici n-am prizat cocaină
Poate am știut că n-am nici o vină
Și nimic de descris
Despre sufletul meu trist.
În schimb m-am îmbătat cu iubire
La început în doze mici
Apoi, tot mai mult, dependentă
Până i-am cunoscut nevoia stringentă
De a devora totul, până la epuizare
Făcând-o să crească în mine mai mare
Și acum privind în urma anilor trecuți
Voi ști și eu și narcomanii
Că vom avea toți un culcuș
De pământ negru și aspru
Sau vom fi puși
În urnă de alamă
Strigând toți într-un cor
De ce nu m-ai iubit tu, mamă?
Lazăr Elena 